„Cuzencu” lui Andi

Edward Valentin Cuzencu, clujeanul din Birmingham, m-a întrebat, prin intermediul lui Andi, ce ştiu despre posibilii lui antecesori. În spaţiul românesc, primul purtător al acestui nume, consemnat de documente, este Toader Cuzenco, birnic, în 1774, la Ştipeniţa, Ţinutul Cernăuţilor, Ocolul Prutului de Jos[1]. Din acesta par să se tragă numeroşii Cuzenco şi Cuzencu din Siret şi din satele ucrainene din vecinătate, istoria menţionându-i pe infanteristul Ioan Cuzencu, Regimentul 41, rănit[2], în 1915, şi pe Maria şi Ştefania Cuzenco, din Siret, judeţul Rădăuţi[3], în 1946.

În Ardeal, am întâlnit, târziu, doar pe Petre Cuzenco, „clasa 16, mecanic de la 1 aprilie 1946”[4], „salariaţi, proveniţi de la Administ. Comerciale P. C. A., S. M. R. şi N. F. R.” Cluj.

Acel Toader Cuzenco, Toader şi nu Fiodor, înregistrat de recensământul lui Rumeanţev, în 1774, probează prin prenume că, deşi de provenienţă slavă, se afla în Bucovina de măcar încă o generaţie. De unde a venit? Probabil că din Ucraina (în zona Kievului sunt încă mulţi Kuzenko), numele însemnând, în ucraineană, slovenă, croată şi sârbă, „văr”.

În Ardeal, „kuzénko” se află, mai ales printre funcţionari, meseriaşi şi militari, după anul 1800, ceea ce sugerează că între Cuzenco-Cuzencu din Moldova (în Basarabia sunt, iarăşi, multe familii) şi cei din Ardeal nu există înrudiri, aceştia din urmă fiind cehi sau slovaci.

Argumentarea finală pare să fie întărită şi de faptul că există încă mulţi Kuzenko printre cărturarii Europei sau ai Americii, care, fără îndoială, în spaţiul ceho-slovac îşi au rădăcinile. Atât doar am putut să aflu, dragă Edward, eu considerând că eşti, prin fapte, „cuzencu” (verişorul) fiului meu Andi.

[1] ACAD. ŞT, RSS MOLD, Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 418

[2] Viaţă Nouă, IV, nr. 14 din 17 octombrie n. 1915, p. 2 – Supliment

[3] Monitorul Oficial, Partea II, Nr. 132, 11 iunie 1946, p. 4711

[4] Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 70, 25 martie 1947, p. 2252