Dragusanul - Blog - Part 1082

Numai ÎPS Pimen poate obţine ce-i al nostru

ÎPS Pimen, singurul lider al Bucovinei - foto: digi24.ro

ÎPS Pimen, singurul lider al Bucovinei – foto: digi24.ro

*

În ciuda a ceea ce se crede, eu îl respect şi preţuiesc pe ÎPS Pimen Suceveanul, arhiepiscopul locului şi singurul lider real al Bucovinei. E un caracter de cremene, cu vocaţia durabilităţii şi care, atunci când crede într-o lucrare care trebuie săvârşită, îşi face datoria cu o încrâncenată perseverenţă, demnă de toată admiraţia. În multe privinţe, ne asemănăm, deşi vedem realitatea, adesea, cu alţi ochi şi cu alte patimi.

*

Asperităţile dintre noi s-au numit averi mănăstireşti, pe care ÎPS Pimen le-a vrut călugăreşti, iar eu, naţional-româneşti. Când a făcut neinspirata fundaţie călugăreasco-silvică, eu am mers la ÎPS Pimen, sperând să-l conving că o fundaţie cu sorţi de izbândă, pentru că e dreaptă şi legitimă, trebuie constituită instituţional, conform menirii Fondului Religionar, acela de a servi Neamului Românesc din Bucovina în treburile bisericeşti, de sănătate publică, de educaţie şi cultură şi, nu în ultimul rând, în treburile comunitare. Fundaţia trebuia să cuprindă pe ierarhul locului – şi nu pe ÎPS Pimen, pe Preşedintele CJ Suceava – ca funcţie, nu ca nume, funcţiile de manager din Sănătate, Învăţământ şi Cultură, iar ca adunare generală, care să aprobe proiectele, funcţie de necesităţi – pe primarii în funcţie, doar pe duratra mandatelor lor.

*

Îi propusesem ÎPS Pimen, în vara anului 2000, când l-am vizitat la Arhiepiscopie, să întemeieze o fundaţie a reprezentativităţilor legitime, pe care, ca lider spiritual al românilor bucovineni, să o şi conducă democratic (democratic, nu călugăreşte!), şi să solicite Guvernului şi Prezidenţiei o lege, prin care uzurfructul pădurilor bucovinene să revină Neamului Românesc din Bucovina (repetata trimitere la grafia lui Nicolae Iorga nu-i întâmplătoare), şi nu spoliatorilor ilegitimi de la Regia Naţională a Pădurilor. Din veniturile silviculturii bucovinene, care ar fi continuat să se desfăşoare şi exploateze în regim silvic, dar sub controlul autorităţilor locale (arhiepiscopie, consiliul judeţean, sănătatea publică, învăţământul şi cultura, plus adunarea generală a primarilor în funcţie), se pot întreţine monumentele noastre de artă medievală, dar şi bisericile mai noi, se pot întreţine drumurile judeţene, pot fi ajutate spitalele şi şcolile din judeţ, se poate întemeia o cultură unitară şi conştientă.

*

Din nefericire, în vara anului 2000, ÎPS Pimen, deşi m-a binecuvântat, fără să i-o cer, nu m-a ascultat şi, în ciuda perseverenţei şi impresionantei forţe a caracterului său, a ajuns la eşecul asupra căruia îl avertizasem. Acum, însă, dacă firea sa veşnic trează îl mai ajută, ÎPS Pimen ar trebui să reia demersurile, printr-o formulă instituţională legitimată de istorie, şi, sprijinit de noi, toţi (eu, în marea masă a anonimilor), să obţină pentru biserica noastră, pentru spitalele şi şcolile noastre, pentru comunităţile şi cultura românilor din Bucovina, ceea ce, legal şi legitim, ne aparţine: uzurfructul averilor mănăstireşti de altădată.

*

Dacă ÎPS Pimen a înţeles, în sfârşit, că biserica noastră înseamnă însuşi Neamul Românesc din Bucovina, atunci am putea lăsa pustiei toate deşertăciunile şi, solidarizaţi sub sceptrul său păstoresc, am răzbi, obţinând ceea ce ne aparţine de drept – şi am face, cu adevărat, din Bucovina provincia spirituală a Europei, în care Credinţa, Cultura şi Civilizaţia Bunăstării ar funcţiona ca un trup al sfinţeniei.


Cultura suceveană adoră să ia… plasă!

ion lungu: Tropotiţî p'in bataturî / P'in rahatu' di culturî! - foto: newsbucovina.ro

ion lungu: Tropotiţî p’in bataturî / P’in rahatu’ di culturî! – foto: newsbucovina.ro

*

Stârniţi de Băişanu, care dormise cu faţa la perete şi, trezit din cine ştie ce coşmar, prinsese să strige ca un apucat “Culturăăă!…”, boşii politici ai urbei ot suceava s-au pus şi ei pe cultură, cu arţag de bovină proaspăt muşcată de tăun (unde, aflaţi din Creangă!).

*

“Suceava, capitală culturală europeană” a devenit, peste noapte, lozinca tuturor, iar bieţii creatori dau buzna să se înscrie pe puzderii de liste, chitind că şi lor le-o fi bine din atâta bine politruc generalizat. Numai în limbă nu stau bieţii creatori în faţa portarului de la PDL, devenit, brusc şi peste noapte, geniul creator al urbei, deşi mulţi încă mai gâfâie, cu limba scoasă, după ce-au alergat pe şleaul european al lui Băişanu. Dar, vorba aia, când e vorbă de pleaşcă promisă, omul de cultură bucovinean nu mai alege, pune botul din iesle, în iesle şi bea cu atâta nesaţ, încât cu greu îl mai poţi deosebi, în cele din urmă, de taurul comunal.

*

Noul tartore al viziunii culturale europene e Boby Stroe, care va lustrui de-a moaca (el crede că pe bani, dar va lua ce oferă: ţeapă!) bocancii portarului PDL, cu care, de altfel, ca nivel cultural se aseamănă, deşi stă poznaş crăcănat, cu un picior în Suceava europeană a lui Băişanu şi cu un altul în cea la fel de europeană a portarului PDL (nu viceprimarul Harşovschi, care e băiat bun, ci ăla, cu P, acel nou neica-nimeni al asmuţirii intelectualilor).

*

Cică se va face o asociaţie “Suceava, capitală culturală europeană”, una identică în nefolos cu “Asociaţia pentru reamplasarea bustului lui Petru Muşat”, moartă, încă de la naşterea de acum doi ani, dar, de data asta, păduche al culturii va fi Boby Stroe. Daţi năvală, semnaţi listele şi aşteptaţi… expirarea termenelor de depunere a dosarelor. În realitate, nimeni nu vrea, ci doar se preface. În realitate, nu se va face nimic, dar fraierii trebuie puşi în mişcare.

*

E timpul să-mi spun părerea şi despre Boby Stroe, care, de prea multă vreme, o tot face pe deşteptul, deşi duduie de incultură şi de superficialitate, deşi nu a produs în viaţa lui nimic, absolut nimic. Doar în tras ţepe pare să fie as, depăşindu-l chiar şi pe Băsescu (“Teiu” Teişanu şi Vasile Purice, dintre muzicienii pe care-l cunosc, încă îl mai caută, cu biciuştile în mâini, ca să-i reamintească de drepturile lor băneşti, tocate de Boby într-o vacanţă exotică). Dar are insistenţă neruşinată, de tăun care “se bagă în curul vacii” – cum zicea Ion Creangă (în scrisoarea către Maiorescu, prin care îi explica de ce-i cam lungă proza “Moş Nechifor Coţcariul”), şi se erijează mereu în novatorul şi salvatorul culturii judeţene, deşi nu e decât un păcălici provincial, care, totuşi, a bătut toba în liceu în ritmul teoriei relativităţii.

*

Înghesuiala de ieri şi de azi, la Primăria Sucevei, a creatorilor reali, dar naivi şi oportunişti, mă doare şi mă revoltă, iar trepăduşilor ălora, P nu ştiu cum şi Boby Unde-s Banii lui Teiu, tare-mi vine să le trag câte-un şut unde trebuie, ca să le revină… ce naiba le-ar putea reveni lor în tărtăcuţe?

*

Sugeram, de curând, că toţi creatorii judeţului, indiferent de arta prin care se exprimă, ar trebui să se organizeze, aproape sindical, într-o formulă prin care să-şi impună îndreptăţirile în faţa pigmeilor organizaţi în partide, dar se vede treaba că şi pe mine m-a luat entuziasmul pe sus, deşi, din fericire, picioarele bine înrădăcinate nu m-au lăsat dus aiurea. “Suceava, capitală culturală europeană”, o ţintă realizabilă – prin potenţial, rămâne nu doar o utopie, ci şi o plasă soioasă, pe care o iau, din nou, creatorii. Păcat.


Unde-i Compania teatrală “Bucovina”? Dar banii?

Distribuţia operetei "Crai nou" (cu un secol, în urmă)

Distribuţia operetei “Crai nou” (cu un secol, în urmă)

*

În urmă cu vreo câţiva ani, cu mare iroseală de miliarde, cu extaz politicianist şi cu ştiinţă superbă în tocatul banilor europeni, apărea, la Suceava, Compania teatrală “Bucovina”, sub direcţiunea specialistei în tocat frunze la câini, Brânduşa Dăscălescu. S-a pus în scenă o piesă de Rebreanu, în cadrul etapei săteşti a festivalului naţional al păcălelii “Cântarea Democraţiei”, iar doamna deputat Sanda Maria Ardeleanu se umplea de gloria dedicării culturii majore şi viceversa, apoi, când banii duşi au fost, vestita şi mult trâmbiţata Companie teatrală “Bucovina” s-a pierdut în ceaţă şi ceaţă a rămas.

*

Scenă din montarea "Cuiul lui Pepelea"

Scenă din montarea “Cuiul lui Pepelea

*

Cu mult înainte de a fi început, la Suceava prosteala publică şi mulgerea îndesată de fonduri europene, târgul ăsta a avut o viaţă teatrală remarcabilă (Birlic venea, pe cheltuiala lui, de la Cernăuţi, numai ca să joace şi alături de suceveni), aşa cum avea şi un public de teatru, pe care, astăzi, nu-l mai are.

*

"Trei Crai de la Răsărit"

“Trei Crai de la Răsărit”

*

Nu ştiu din ce pricină nu o iau la întrebări autorităţile pe “Directoarea Companiei teatrale “Bucovina”, doamna Brânduşa Dăscălescu” sau măcar de ce nu-i blochează proiectele la fel de păguboase pentru cultură, care-i asigură un nemeritat huzur, în condiţiile în care pasagera montare “Plicul” înseamnă şi cea mai costisitoare prefăcătorie teatrală din întreaga istorie culturală a României, dar şi un atentat la demnitatea culturii incalificabil.

*

"Năpasta" lui Caragiale, jucată, la Suceava, în timpul vieţii autorului

Năpasta” lui Caragiale, jucată, la Suceava, în timpul vieţii autorului

*

Suceava are o minunată tradiţie teatrală, dar pe tradiţia asta tropotesc, din şi cu motive diferite, tot felul de cucoane plângăcioase, care se visează sensibile şi, din această postură, binefăcătoare ale urbei. Suceava, în general, stă bine cu tradiţiile, doar mintea îi lipseşte, dar şi lipsa asta va deveni tradiţională.


Mihnea Blidariu: primul concert acustic în Bucovina

Mihnea Blidariu, liderul trupei LUNA AMARĂ

Mihnea Blidariu, liderul trupei LUNA AMARĂ

*

De un privilegiu sută la sută clujean (Mihnea Blidariu evoluează în concerte acustice doar la Cluj-Napoca şi numai în cazul unor acţiuni de caritate, iar chitara şi trompeta lui fac minuni) se vor bucura şi sucevenii, în perioada 13-17 august 2015, la Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Calafindeşti, Corlata şi Suceava Mihnea puându-şi chitara şi trompeta în slujba promovării interesului pentru arta plastică şi poezie în rândul tinerilor.

*

Repetiţiile au început de ieri, la Cluj-Napoca, în locuinţa lui Andi, care îl va acompania pe Mihnea cu chitara şi clapele (funcţie pe piesă şi de instrumentele pe care le foloseşte Mihnea). Concertul, cu 15 piese ingenios şi inspirat orchestrate de cei doi prieteni, care coordonează Bucovina Rock Castle, cuprinde 5 piese pe care le vor cânta împreună şi cu vocea, şi câte cinci piese solo pentru fiecare dintre ei, dar secondate instrumental şi de celălalt. Deci, un concert inedit, cu 15 piese rock armonioase, când vesele, când nostalgice, un concert pe care cei dotaţi şi cu suflete ar fi păcat să-l piardă, mai ales că participarea la manifestări nu costă nici măcar o carboavă ruginită.


Naţiunea Creatorilor, la Palatul Administrativ Suceava

O expoziţie de pictură, poezie şi muzică

O expoziţie de pictură, poezie şi muzică

*

Nu are rost să vorbesc prea multe despre Festivalul Internaţional “Naţiunea Creatorilor”, pe care, cu calculată premeditare, l-am adus în megieşia temporală a Festivalului Internaţional “Bucovina Rock Castle”, bazându-mă, ca şi la întemeierea festivalului de rock, pe ajutorul copiilor mei, Mihnea, de la “Luna Amară”, şi Andi, de la “Toy Machines”, în durarea unei punţi de piatră între cele aparent două manifestări.

*

Marele uitat al bucovinenilor, scriitorul total Mircea Streinul, obişnuia să spună că Dumnezeu ni se arată zilnic prin arta plastică, prin arta muzicală şi prin arta poetică, iar încăpăţânarea mea de a încerca, în limitele unui buget de austeritate, să menţin în viaţă “Naţiunea Poeţilor”, cu sprijinul prietenului meu Menachem M. Falek, Preşedintele Societăţii Scriitorilor Hebrei din Ierusalim, spre asta a tânjit mereu, spre o manifestare complexă, în care Naţiunea Creatorilor să vi se arate în toată splendoarea ei, îngăduindu-mi mie mult doritele închinări.

*

Încet, în timp, dacă nu mă veţi procopsi, mereu şi mereu, prin vot democratic, cu imbecili pe post de factori decizionali, sper să izbutesc să combin cele trei exprimări dumnezeieşti în aşa fel, încât să izbutim să facem, în ţinutul în care ni s-a întâmplat naşterea, şi cel mai lung muzeu de sculptură în aer liber din lume, “Calea Străbunilor” (iniţial am vrut să valorificăm şi mitul lui Vlad Ţepeş, dar dacă ne lipseşte mintea!…), şi un muzeu al artelor plastice, numit “Bucovina, în artele vizuale bucovinene”, şi o solidarizare a breslelor de poeţi europeni în jurul Bucovinei, dar şi o redimensionare a festivalului de muzică rock, identităţii lui deja recunoscute urmând să-i ataşăm o implicare cât mai largă din partea iubitorilor de muzică bună din întreg răsăritul european.

*

Dar ce vă spun eu nu înseamnă, deocamdată, decât nesomnul meu, al lui Emil Ursu, al lui Pim, al lui Mihnea şi al lui Andi, aşa că nu are rost, încă, să vă povestesc mai departe…