Numai ÎPS Pimen poate obţine ce-i al nostru
ÎPS Pimen, singurul lider al Bucovinei – foto: digi24.ro
*
În ciuda a ceea ce se crede, eu îl respect şi preţuiesc pe ÎPS Pimen Suceveanul, arhiepiscopul locului şi singurul lider real al Bucovinei. E un caracter de cremene, cu vocaţia durabilităţii şi care, atunci când crede într-o lucrare care trebuie săvârşită, îşi face datoria cu o încrâncenată perseverenţă, demnă de toată admiraţia. În multe privinţe, ne asemănăm, deşi vedem realitatea, adesea, cu alţi ochi şi cu alte patimi.
*
Asperităţile dintre noi s-au numit averi mănăstireşti, pe care ÎPS Pimen le-a vrut călugăreşti, iar eu, naţional-româneşti. Când a făcut neinspirata fundaţie călugăreasco-silvică, eu am mers la ÎPS Pimen, sperând să-l conving că o fundaţie cu sorţi de izbândă, pentru că e dreaptă şi legitimă, trebuie constituită instituţional, conform menirii Fondului Religionar, acela de a servi Neamului Românesc din Bucovina în treburile bisericeşti, de sănătate publică, de educaţie şi cultură şi, nu în ultimul rând, în treburile comunitare. Fundaţia trebuia să cuprindă pe ierarhul locului – şi nu pe ÎPS Pimen, pe Preşedintele CJ Suceava – ca funcţie, nu ca nume, funcţiile de manager din Sănătate, Învăţământ şi Cultură, iar ca adunare generală, care să aprobe proiectele, funcţie de necesităţi – pe primarii în funcţie, doar pe duratra mandatelor lor.
*
Îi propusesem ÎPS Pimen, în vara anului 2000, când l-am vizitat la Arhiepiscopie, să întemeieze o fundaţie a reprezentativităţilor legitime, pe care, ca lider spiritual al românilor bucovineni, să o şi conducă democratic (democratic, nu călugăreşte!), şi să solicite Guvernului şi Prezidenţiei o lege, prin care uzurfructul pădurilor bucovinene să revină Neamului Românesc din Bucovina (repetata trimitere la grafia lui Nicolae Iorga nu-i întâmplătoare), şi nu spoliatorilor ilegitimi de la Regia Naţională a Pădurilor. Din veniturile silviculturii bucovinene, care ar fi continuat să se desfăşoare şi exploateze în regim silvic, dar sub controlul autorităţilor locale (arhiepiscopie, consiliul judeţean, sănătatea publică, învăţământul şi cultura, plus adunarea generală a primarilor în funcţie), se pot întreţine monumentele noastre de artă medievală, dar şi bisericile mai noi, se pot întreţine drumurile judeţene, pot fi ajutate spitalele şi şcolile din judeţ, se poate întemeia o cultură unitară şi conştientă.
*
Din nefericire, în vara anului 2000, ÎPS Pimen, deşi m-a binecuvântat, fără să i-o cer, nu m-a ascultat şi, în ciuda perseverenţei şi impresionantei forţe a caracterului său, a ajuns la eşecul asupra căruia îl avertizasem. Acum, însă, dacă firea sa veşnic trează îl mai ajută, ÎPS Pimen ar trebui să reia demersurile, printr-o formulă instituţională legitimată de istorie, şi, sprijinit de noi, toţi (eu, în marea masă a anonimilor), să obţină pentru biserica noastră, pentru spitalele şi şcolile noastre, pentru comunităţile şi cultura românilor din Bucovina, ceea ce, legal şi legitim, ne aparţine: uzurfructul averilor mănăstireşti de altădată.
*
Dacă ÎPS Pimen a înţeles, în sfârşit, că biserica noastră înseamnă însuşi Neamul Românesc din Bucovina, atunci am putea lăsa pustiei toate deşertăciunile şi, solidarizaţi sub sceptrul său păstoresc, am răzbi, obţinând ceea ce ne aparţine de drept – şi am face, cu adevărat, din Bucovina provincia spirituală a Europei, în care Credinţa, Cultura şi Civilizaţia Bunăstării ar funcţiona ca un trup al sfinţeniei.