Dragusanul - Blog - Part 1056

„Răul fundamental în România” e uitarea!

C16

*

În vremea în care Alexandru Voievidca hoinărea prin satele Bucovinei, căutând cântece şi melodii naţionale româneşti, dincolo de hotar, în patria-mamă, ţăranilor nu le mai ardea de cântat şi de horit, căci, printr-o „izbucnire a disperării”, au pus mâna pe coase, determinând apariţia unui aforism cutremurător: „Răul fundamental în România nu e lipsa de legi bune, ci lipsa simţului legalităţii, al simţului dreptăţii, în genere”[1].

*

Dintre întâmplările tragice, determinate de „partidele politice, care au creat un proletariat de funcţionari, care a fost lăsat să exploateze fără milă pe ţărani” – după cum scria trimisul special al ziarului „Frankfurter Zeitung”, citat de „Adevărul”, exponenţială mi se pare a fi destăinuirea „unui profesor de liceu, fiul unui ţăran executat”, adică de doctorandul în ştiinţele matematice al Universităţii din Paris, C. S. Popescu, profesor de liceu la Ploieşti:

*

„În noaptea de 22 spre 23 martie, nişte făcători de rele din comuna Salcia, judeţul Mehedinţi, au pus foc conacului moşiei Hârlămpoaica, ţinută în arendă de dl Constantin Mendalopol.

În cursul celei de-a doua zi, adică vineri, au sosit în comună o companie de vânători şi un escadron de călăraşi. Comandantul acestei armate, fără a face cea mai mică cercetare pentru a descoperi pe vinovaţii adevăraţi, a dat ordin să se cheme, afară din sat, oamenii cei mai de frunte, sub motiv de a li se comunica ceva important.

*

Odată acest act îndeplinit, onor comandantul, trecând peste regulile celei mai stricte stări de asediu, care, de altfel, nici nu-şi avea locul în această comună nerăsculată, a găsit că este şi umanitar, şi legal ca să comunice paşnicilor şi bătrânilor săteni acel „ceva important” prin puşca „Manlicher”, împuşcând, ca pe nişte câini, 18 oameni nevinovaţi întru nimic”.

*

Printre cei 18 împuşcaţi se afla şi tatăl doctorandului în matematici de la Paris, „Stoian Popescu, om bătrân de 70 de ani, unul dintre cei mai paşnici şi mai înţelepţi săteni nu numai din satul lui, dar poate din întreaga ţară”.

*

Nu mai reproduc pasajele din anchetele care nu au condus la nimic. Asta ne e ţara, asta ne istoria, fiţi mândri de ea! Uitaţi şi fiţi mândri! Vine campania electorală şi toţi politrucii au nevoie de cântec, joc, mici, bere, patriotism şi mândrie naţională. Chestie la care nu ne întrece nimeni, minunaţi pui de dihori ai Bucovinei!

*


[1] Adevărul, 19, nr. 6326, 3 aprilie 1907, p. 3


Cel mai fraier fraier din lume!

Execut politicieni de toate calibrele!

Execut politicieni de toate calibrele!

*

După ore întregi de meditaţie, am ajuns la singura concluzie logică: sunt un mare fraier! Mi-am dat cu apă rece pe frunte, lung şi îndesat, dar concluzia, aceeaşi: sunt un mare fraier! Cel mai fraier fraier din lume!

*

Ce-mi trebuie mie nervi şi nesomn cu muzica medievală, cu muzica bucovineană, cu muzica rock, cu memoria personalităţilor culturii bucovinene, cu memoria noastră identitară şi aşa mai departe? De ce-mi tot bag capul pentru dreptatea altora, când aş putea să-mi văd liniştit de ale mele, să mă apuc, dracului, să scriu, odată, cărţile începute şi rămase nescrise?

*

Gata, m-am trezit! Nu-mi mai pasă de nimic şi de nimeni! Îmi pun armura de mercenar şi dau de veste tuturora că renunţ la principii, că barda mea de război e deja pregătită să muşte adânc din Flutur sau din Nechifor, din Lungu sau din Balan, din Băişanu sau din Brădăţan, din oricare şi oricând. Voi arunca naibii partiturile cu muzică românească medievală şi pe cele ale lui Voievidca, poemele lui Robeanu sau Gherasim, mărturiile neştiute despre istoria şi spiritualitatea acestor locuri. Îmi trebuie doar niţică lectură din presa suceveană, să mă dumiresc şi eu cum sunt făcute cărţile şi să-mi pregătesc toate armele de mercenar, în aşa fel încât să-i ţin în şase luni de nesomn pe Nechifor sau pe Flutur, pe Balan sau pe Lungu şi aşa mai departe, dacă nu cumva şi pe unii, şi pe ceilalţi.

*

Prin urmare, dacă tot nu mă lăsaţi să trăiesc frumos şi demn, tovarăşi care m-aţi arendat analfabeţilor decizionali, ori licitaţi, ori profitaţi de nopţile din septembrie, pentru că, de la 1 octombrie, o să am eu grijă să nu mai puneţi geană pe geană.

*


Am fost primit de Preşedintele Nechifor!

Din holul Consiliului Judeţean Suceava

Din holul Consiliului Judeţean Suceava

*

Astăzi, 24 septembrie 2015, orele 12, am fost primit, împreună cu arendaşul şef al culturii bucovinene instituţionalizate, la Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Ioan Cătălin Nechifor, ocazie cu care am fotografiat prost colajul de mai sus, în care figurează runa străveche Dumnezeu-Timpul, pe icoana de la Putna cu “Adormirea Maicii Domnului”.

*

La ieşire, îi mărturisisem Preşedintelui că am intrat în Biroul Domniei Sale bou şi că, după 20 de minute de discuţii, ies de acolo vacă. Exageram, desigur, pentru că în mai puţin de o clipită de la intrare am priceput că politica e o treabă mare (cum spune poporul cu pudoare) şi că întreg patrimoniul de spiritualitate românească, ba chiar şi legislaţia în vigoare – ca să nu mai vorbesc de bunul simţ, se află, în acest mandat, date în arendă şi în arendă rămân. Punct şi fără comentarii.


Fonoteca “MANUSCRISELE LUI VOIEVIDCA” (VII)

7 Manuscrise

*

Horă – 107, Ioan Zlotar, Păltinoasa, 9 octombrie 1907:

p168

*

Horă (din vioară) – 274, Gheorghe Rostoş, Şcheia, 4 decembrie 1907:

p169

*

Horă – 794, Lăutarii săteşti din Straja, 9 august 1908:

p170

*

Horă – 439, Grigore Moldovan, Suceava, 15 martie 1908:

p171

*

Horă – 912, Precop Hău, Valea Putnei, 5 octombrie 1908:

p172

*

Horă – 936, Samoil Plaiu, Valea Seacă, 10 octombrie 1908:

p173

*

Horă – 174, Constantin Soltan, Zahareşti, 26 octombrie 1907:

p174

*

Horă – 172, Constantin Soltan, Zahareşti, 26 octombrie 1907:

p175

*

La uşa cortului – 1025, Filip Cârdei, Chilişeni, 26 iunie 1909:

p176

*

Rusasca, un joc – 1477, Pentelei alui G. Portică, Poieni, 25 decembrie 1909:

p177

*

Rusasca (Un joc) – 277, Lazar Cherar, Şcheia, 4 decembrie 1907:

p178

*

Rusasca (Un joc) – 334, Ioan Popovici, Sf. Ilie, 5 ianuarie 1908:

p179

*

Rusasca – 266, Ştefan Cozubaş, Todireşti, 22 noiembrie 1907:

p180

*

Rusasca (Un joc) – 396, Nicolai Bogatu, Uideşti, 23 februarie 1908:

p181

*

Rusasca, un joc – 934, Samoil Plaiu, Valea Seacă, 10 octombrie 1908:

p182

*

Trampalana – 1878, Alexandru V. Bujdei, Vicovu de Sus, 16 iunie 1912:

p183

*

Tramblam – 261, Lazar Milici, Soloneţ, 21 noiembrie 1907:

p184

*

Ţâgăneasca. Un joc – 437, Gheorghe Rostoş, Şcheia, 14 martie 1908:

p185

*

Jâdaucuţa (Un joc din Panţâri) – 21, Gavril Mleşniţă, Tişăuţi, 21 sept. 1907:

p186

*

Jidaucuţa, un joc – 1164, Gheorghe Luţa, Horodnicu de Sus, 29 iulie 1909:

p187

*

Jâdaucuţa. Un joc – 1526, Vasile Muntean, Oprişeni, 27 decembrie 1909:

p188

*

Ţâganeasca – 1487, Isidor Posteuca, Stăneştii de Jos, 26 decembrie 1909:

p189

*

Sadoveanca – 721, Nicolai alui Iacob Cozma, Gura Sadovei, 28 iulie 1908:

p190

*

Rotututunda, un joc – 1162, Gheorghe Luţa, Horodnicu de Sus, 29 iulie 1909:

p191

*

Sârba noastră – 1674, Nicolai Ienciu şi Gh. Chiciu, G. Solcei, 24 aug. 1911:

p192

*

Sârbă (Un joc) – 279, Lazor Cherar, Şcheia, 4 decembrie 1907 4 aug. 1911:

p193

*

Sârbă – 522, Matei Onofrei, Suceava, 26 mai 1908:

p194

*

Sârbă – 340, Matei Onofrei, Suceava, 25 ianuarie 1908:

p195

*


Fonotecarea muzicii vechi bucovinene – Ziua a şaptea

Răzvan Mitoceanu, dezmeticindu-se cu o ţigară

Răzvan Mitoceanu, dezmeticindu-se cu o ţigară

*

Ne-a ajuns oboseala. Toţi patru suntem deja surescitaţi, iar o zi de odihnă se impune ca o necesitate. Aproape 200 de cântece vechi înregistrate, în mare majoritate… noutăţi absolute pentru contemporanii noştri cu atribuţiuni în cultivarea şi răspândirea folclorului, dar şi pentru noi – până acum, şi tot atâtea respiraţii stilistice lăutăreşti de odinioară, care îşi aşteptau trezirea la viaţă.

*

Petrică Oloieru, într-o pauză

Petrică Oloieru, într-o pauză

*

Lăutarii de odinioară debordau de imaginaţie şi izbuteau, după cum o mărturisea şi Leon cav. de Goian, adevărate bijuterii interpretative, pe care Răzvan Mitoceanu, ca scripcar ocazional, trebuie să le descifreze din mers şi să le redea cu toată fidelitatea. Petrică Oloieru s-ar putea mulţumi cu o armonie ritmică simplă, dar orchestrează pe loc, în sonorităţile vremurilor vechi. Lucrăm cu doi mari muzicieni, Răzvan şi Petrică, dar, după o vreme, rupem ordinea stabilită de calculator a manuscriselor şi băgăm în lucru fantezii savuroase (“Rotututunda”, “Trambal” etc.), câteva ruseşti (“Astea sunt de la mama lor!”, comentează Petrică) şi sârbe (iarăşi peri albi, pentru că sunt de o bogăţie stilistică impresionantă, cu rezolvări finale neaşteptate), trei “jâdăucuţe” şi vreo cinci “ţigăneşti”, urmând să revenim la hore abia poimâine.

*

În uşa studioului de înregistrări

În uşa studioului de înregistrări

*

Lucrând, înţelegem că va trebui să găsim o formulă de explicare, de conştientizare şi de asumare a melosului vechi bucovinean (noi am înregistrat, deocamdată, 200 de piese din… 2.200, deci nici măcar o zecime), chestiune care nu se poate face decât instituţional, prin Centrul Cultural “Bucovina”.

*

Spre seară, am vorbit la telefon cu Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Ioan Cătălin Nechifor, convenind o întâlnire pentru mâine sau poimâine, prin care să luăm în discuţie o strategie şi nu doar o oportunitate de spectacol. Fără îndoială, fiecare timp are respiraţia lui, dar patrimoniul de spiritualitate dă consistenţă chiar şi noilor respirări, care, în afara acelui patrimoniu, nici nu există.

*

Dănuţ Lungu, în timpul înregistrărilor

Dănuţ Lungu, în timpul înregistrărilor

*