Cel mai fraier fraier din lume!

Execut politicieni de toate calibrele!

*

După ore întregi de meditaţie, am ajuns la singura concluzie logică: sunt un mare fraier! Mi-am dat cu apă rece pe frunte, lung şi îndesat, dar concluzia, aceeaşi: sunt un mare fraier! Cel mai fraier fraier din lume!

*

Ce-mi trebuie mie nervi şi nesomn cu muzica medievală, cu muzica bucovineană, cu muzica rock, cu memoria personalităţilor culturii bucovinene, cu memoria noastră identitară şi aşa mai departe? De ce-mi tot bag capul pentru dreptatea altora, când aş putea să-mi văd liniştit de ale mele, să mă apuc, dracului, să scriu, odată, cărţile începute şi rămase nescrise?

*

Gata, m-am trezit! Nu-mi mai pasă de nimic şi de nimeni! Îmi pun armura de mercenar şi dau de veste tuturora că renunţ la principii, că barda mea de război e deja pregătită să muşte adânc din Flutur sau din Nechifor, din Lungu sau din Balan, din Băişanu sau din Brădăţan, din oricare şi oricând. Voi arunca naibii partiturile cu muzică românească medievală şi pe cele ale lui Voievidca, poemele lui Robeanu sau Gherasim, mărturiile neştiute despre istoria şi spiritualitatea acestor locuri. Îmi trebuie doar niţică lectură din presa suceveană, să mă dumiresc şi eu cum sunt făcute cărţile şi să-mi pregătesc toate armele de mercenar, în aşa fel încât să-i ţin în şase luni de nesomn pe Nechifor sau pe Flutur, pe Balan sau pe Lungu şi aşa mai departe, dacă nu cumva şi pe unii, şi pe ceilalţi.

*

Prin urmare, dacă tot nu mă lăsaţi să trăiesc frumos şi demn, tovarăşi care m-aţi arendat analfabeţilor decizionali, ori licitaţi, ori profitaţi de nopţile din septembrie, pentru că, de la 1 octombrie, o să am eu grijă să nu mai puneţi geană pe geană.

*

Fonotecarea muzicii vechi bucovinene – Ziua a şaptea

Răzvan Mitoceanu, dezmeticindu-se cu o ţigară

*

Ne-a ajuns oboseala. Toţi patru suntem deja surescitaţi, iar o zi de odihnă se impune ca o necesitate. Aproape 200 de cântece vechi înregistrate, în mare majoritate… noutăţi absolute pentru contemporanii noştri cu atribuţiuni în cultivarea şi răspândirea folclorului, dar şi pentru noi – până acum, şi tot atâtea respiraţii stilistice lăutăreşti de odinioară, care îşi aşteptau trezirea la viaţă.

*

Petrică Oloieru, într-o pauză

*

Lăutarii de odinioară debordau de imaginaţie şi izbuteau, după cum o mărturisea şi Leon cav. de Goian, adevărate bijuterii interpretative, pe care Răzvan Mitoceanu, ca scripcar ocazional, trebuie să le descifreze din mers şi să le redea cu toată fidelitatea. Petrică Oloieru s-ar putea mulţumi cu o armonie ritmică simplă, dar orchestrează pe loc, în sonorităţile vremurilor vechi. Lucrăm cu doi mari muzicieni, Răzvan şi Petrică, dar, după o vreme, rupem ordinea stabilită de calculator a manuscriselor şi băgăm în lucru fantezii savuroase (“Rotututunda”, “Trambal” etc.), câteva ruseşti (“Astea sunt de la mama lor!”, comentează Petrică) şi sârbe (iarăşi peri albi, pentru că sunt de o bogăţie stilistică impresionantă, cu rezolvări finale neaşteptate), trei “jâdăucuţe” şi vreo cinci “ţigăneşti”, urmând să revenim la hore abia poimâine.

*

În uşa studioului de înregistrări

*

Lucrând, înţelegem că va trebui să găsim o formulă de explicare, de conştientizare şi de asumare a melosului vechi bucovinean (noi am înregistrat, deocamdată, 200 de piese din… 2.200, deci nici măcar o zecime), chestiune care nu se poate face decât instituţional, prin Centrul Cultural “Bucovina”.

*

Spre seară, am vorbit la telefon cu Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Ioan Cătălin Nechifor, convenind o întâlnire pentru mâine sau poimâine, prin care să luăm în discuţie o strategie şi nu doar o oportunitate de spectacol. Fără îndoială, fiecare timp are respiraţia lui, dar patrimoniul de spiritualitate dă consistenţă chiar şi noilor respirări, care, în afara acelui patrimoniu, nici nu există.

*

Dănuţ Lungu, în timpul înregistrărilor

*