Fonotecarea muzicii vechi bucovinene – Ziua a şaptea
*
Ne-a ajuns oboseala. Toţi patru suntem deja surescitaţi, iar o zi de odihnă se impune ca o necesitate. Aproape 200 de cântece vechi înregistrate, în mare majoritate… noutăţi absolute pentru contemporanii noştri cu atribuţiuni în cultivarea şi răspândirea folclorului, dar şi pentru noi – până acum, şi tot atâtea respiraţii stilistice lăutăreşti de odinioară, care îşi aşteptau trezirea la viaţă.
*
*
Lăutarii de odinioară debordau de imaginaţie şi izbuteau, după cum o mărturisea şi Leon cav. de Goian, adevărate bijuterii interpretative, pe care Răzvan Mitoceanu, ca scripcar ocazional, trebuie să le descifreze din mers şi să le redea cu toată fidelitatea. Petrică Oloieru s-ar putea mulţumi cu o armonie ritmică simplă, dar orchestrează pe loc, în sonorităţile vremurilor vechi. Lucrăm cu doi mari muzicieni, Răzvan şi Petrică, dar, după o vreme, rupem ordinea stabilită de calculator a manuscriselor şi băgăm în lucru fantezii savuroase (“Rotututunda”, “Trambal” etc.), câteva ruseşti (“Astea sunt de la mama lor!”, comentează Petrică) şi sârbe (iarăşi peri albi, pentru că sunt de o bogăţie stilistică impresionantă, cu rezolvări finale neaşteptate), trei “jâdăucuţe” şi vreo cinci “ţigăneşti”, urmând să revenim la hore abia poimâine.
*
*
Lucrând, înţelegem că va trebui să găsim o formulă de explicare, de conştientizare şi de asumare a melosului vechi bucovinean (noi am înregistrat, deocamdată, 200 de piese din… 2.200, deci nici măcar o zecime), chestiune care nu se poate face decât instituţional, prin Centrul Cultural “Bucovina”.
*
Spre seară, am vorbit la telefon cu Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Ioan Cătălin Nechifor, convenind o întâlnire pentru mâine sau poimâine, prin care să luăm în discuţie o strategie şi nu doar o oportunitate de spectacol. Fără îndoială, fiecare timp are respiraţia lui, dar patrimoniul de spiritualitate dă consistenţă chiar şi noilor respirări, care, în afara acelui patrimoniu, nici nu există.
*
*