Aşa vă place Istoria? | Dragusanul.ro - Part 2

De ce nu suntem veseli?

 

În sfârşit, visul înaripat şi aurit s-a realizat! Avem, da, avem întocmirea tuturor Românilor, avem alături de inima noastră Ardealul, avem în braţele noastre Moţii cei viteji, avem pământul străbun, de unde au pornit cele două descălecări, avem Făgăraşul lui Radu Negru, avem Maramureşul lui Dragoş şi al lui Bogdan, în fine, avem Romania Mare… Şi, totuşi, o piatră ne stă parcă în inimă. De ce?

*

De ce? Fiindcă, dacă s-au schimbat graniţele, nu s-au schimbat şi oamenii. Din nenorocire, oamenii nu s-au schimbat.

Mă uit împrejurul mei şi văd, acolo unde se ţine cârma Statului, aceiaşi lipsă de bună credinţă, aceiaşi dragoste pentru necinstea politică, aceiaşi falsificatori de alegeri, aceiaşi măsluitori ai legilor, aceeaşi magiştri ai imposturii.

*

Am crezut şi eu că tragicele evenimente prin care a trecut ţara, că sângele mult ce a curs, că mizeria grea ce ne apasă, că experienţa dureroasă ce am făcut, va fi hotărât pe cei rău nărăviţi ca să se îndure şi să se amendeze.

Am crezut că, de milă măcar, pentru această ţară, să se schimbe vechea sistemă de guvernare. Am crezut că vom fi scutiţi, dacă nu de aceleaşi figuri cunoscute şi compromise, cel puţin de aceleaşi procedee nedemne. Dar am crezut în zadar.

*

La Decembrie 1918, România e cârmuită tot ca înainte de Turtucaia, de Mărăşti şi de tratatul de la Bucureşti. La guvern, aceeaşi oameni, cu aceleaşi năravuri… De la un capăt la altul, bătrâna Europă e zguduită de convulsiile reformei; numai la noi, numai la păcătoşii de noi, tot aceiaşi indispensabili nepopulari, tot cenzura, tot starea de asediu, tot Curtea Marţială, tot alegeri falsificate, tot necinstea, tot minciuna!

*

Cum vrei ca să fie vesel Românul, care vede că, în afară de preţurile din piaţă, care s-au urcat tâlhăreşte, avem acelaşi nivel scăzut al moravurilor politice? Dacă este ceva schimbat în această ţară e în mai rău; în mai bine nu e nimic schimbat! Şi cu ce sete aşteptam ziua schimbării în bine!

*

Eu, care am văzut de aproape pe soldaţii Kaizerului, călcându-ne mândria naţională sub ciubotele lor greoaie, aşteptam cu nerăbdare febrilă ziua în care steagul tricolor va reintra în Bucureşti. Ca cel mai umil dintre mahalagii şi eu aşteptam „pe ai noştri”.

*

Dar „ai noştri” sunt tot „ai noştri”. N-au apucat să intre pe o barieră şi entuziasmul naţional a ieşit pe toate celelalte / Constantin BACALBAŞA (Adevărul, Anul XXII, No. 10611, joi 3 ianuarie 1919).


Deschiderea din anul 1856 (VII)

Bucovineni, în 1871 – acuarelă de Szathmari

„Deschiderea din anul 1856 / a mormintelor domneşti / care se află

în / Mănăstirea greco-ortodoxă Putna // Protocol şi Acte anexe /

întocmit de / K. A. Romstorfer”

Karl Adolf Romstorfer

Cernăuţi, 1904, Tipografiile Asociate din Cernăuţi

*

Traducere: Dr. ing. Ion Barbu

*

Modul în care se vor păstra resturile scoase din morminte şi modul în care se va proceda cu celelalte morminte va fi decisă de ordinele ulterioare.

Cu aceasta, Protocolul este încheiat.

Putna, 2 decembrie 1856.

*

Anexe la Protocol

*

Anexa 1/1 Nr. 52 (Extras din memoriul lui Artimon Bortnik, egumenul Putnei, din 13 septembrie 1851, memoriu prin care solicita Consistoriului cercetări arheologice, ale căror rezultate să sporească atractivitatea mănăstirii – n. I. D.). Prea Înaltului Consistoriu!

*

În biserica acestei mănăstiri se află multe mărturii şi dovezi istorice, cum ar fi mormintele şi pietrele mortuare, în care se crede că sunt înmormântaţi, între alţii:

I). Domnul Ştefan cel Mare, cel mai renumit Prinţ şi Ctitor al acestei Mănăstiri Putna, mort în anul 1504;

II). Episcopul Isaia, mort în anul 1834.

*

(Cei trei fraţi din mănăstire vă vor ghida la locurile pomenite).

(Nişte morminte de la morţi care sunt îngropaţi în Pridvor şi care nu au morminte zidite din cărămidă, ci sunt acoperite cu plăci de piatră – se simte un curent puternic de aer. Acest culoar sub pământ nu are o boltă zidită, ci este acoperit cu plăci mari de piatră şi se continuă de la această deschidere până la mormântul Domnului Ştefan cel Mare, pe o distanţă de nouă stânjeni[1]. Deoarece aici s-ar putea găsi obiecte preţioase (nu perle)… toate, cuvânt cu cuvânt) care ar creşte renumele şi atractivitatea acestei mănăstiri, prin ceea ce s-ar putea găsi în morminte.

Mănăstirea Putna 1/13 Septembrie 1851 / Art. Bortnik / Egumen”.

 

*

Notă: Se va transmite Administraţiei Bucovinei, cu lămuririle necesare, pentru luarea măsurilor de cuviinţă.

Cernăuţi 9/21 Mai 1852 / Din partea Consistoriului Bucovinei / Böndewski / Arhiepiscop.

 

 

Anexa 2/2 / Onoratului Guvern cezaro-crăiesc al ţării Bucovina.

Ajuns la Mănăstirea Putna, am văzut inventarul din 1829 şi am constatat, la o încercare de verificare a conţinutului acestuia, că, datorită noilor construcţii pentru locuinţe şi activităţi economice, precum şi alte lucruri aparţinând mănăstirii şi bisericii, el nu mai corespunde realităţii şi sunt de părere că se impune o rectificare a acesteia, deoarece peste jumătate din înregistrările din inventar nu se mai regăsesc faptic. Corectarea acestui inventar nu ar corespunde scopului cerut de Comisie şi consider că se impune realizarea unui nou inventar.

*

Deoarece această activitate ar cere mult timp şi o atenţie deosebită, vă supun atenţiei voastre, Guvernul k. k. al ţării, ca, pe lângă lucrările care se vor face cu această ocazie, să ne aplecăm şi asupra interesului istoric legat de amintirea des întâlnită în Bucovina şi legată direct de Mănăstirea Putna şi de locuitorii moldoveni, care ar privi cu simpatie aceste ale istoriei lor.

*

În Naosul şi Pronaosul Bisericii Mănăstirii se găsesc pietre de mormânt şi inscripţii care conduc la concluzia că în aceste locuri din biserică s-ar afla mormântul celui mai renumit (din istorie) Domn moldovean, Domnul Ştefan cel Mare, pe care moldovenii din Bucovina şi din ţările româneşti din vecinătate îl consideră Salvatorul poporului din robia duşmanilor şi ctitor al mănăstirii Putna, şi căruia i se închină cu adâncă pietate. Tot aici ar fi mormintele celor două soţii ale acestui Domn, ale copiilor şi nepoţilor, precum şi mormintele a doi mitropoliţi de la Suceava.

*

Documente asupra celor relatate şi asupra conţinutului acestor morminte nu s-au găsit la Mănăstire. Nimeni în ţară nu ştie ceva cu siguranţă despre cele relatate, în afară de cele înscrise pe pietrele de mormânt, iar referitor la Ştefan cel Mare, o schiţă de istorie, pe care o prezentăm în continuare, spune următoarele:

*

„Fiind bolnav, la Roman, Domnul Ştefan a sosit, în această stare, la Suceava şi tot acolo a murit, în anul 1504, iar la 2 iulie din acel an, a fost condus, cu multă tânguire, de popor şi primit cu mare pompă la Mănăstirea Putna, în care şi-a dorit să fie înmormântat”.

*

Într-o scrisoare găsită acolo, de la Mitropolitul Iacob, trimisă mănăstirii, se vorbeşte despre faptul că într-un mormânt s-au găsit pietre preţioase şi inele, care trebuie trimise, printr-un călugăr, la Suceava, pentru ca aceste nestemate să fie folosite pentru împodobirea icoanei Maicii Domnului.

*

Pentru clarificarea acestor aspecte, actualul întâistătător al Mănăstirii Putna, Bortnik, cu ajutorul călugărilor săi, a săpat, în anul 1851, în pridvorul Bisericii, unde se spune că au găsit un gang, lat de 2 picioare, zidit cu cărămidă, iar în acesta se aflau oase omeneşti. Continuând săpăturile, ei au găsit şi o altă zidire, care se intersecta cu prima, şi din care trăgea un curent puternic de aer rece. Pentru a nu-şi asuma alte răspunderi, domnul egumen al Mănăstirii a decis să oprească săpăturile, iar deschiderile făcute să fie închise şi tencuite. Prin scrisoarea trimisă Consistoriului Bisericesc greco-neunit, în data de 1/13 septembrie 1851, acesta prezintă rezultatele săpăturilor şi faptul că, după sfinţirea mormintelor, ar dori să prevadă cripta cu uşi, care ar permite pătrunderea celor care ar dori să viziteze mormintele. Astfel, el solicită Consistoriului să facă demersuri către administraţia provizorie a oficiului (de ţară), pentru ca înaltul Minister al culturii să dea aprobarea ca o înaltă comisie să decreteze, prin domnul inginer Röll, de la direcţiunea cezaro-crăiască pentru construcţii, astfel de lucrări.

*

În prezent, în baza observaţiilor şi constatărilor mele în Mănăstire, se fac mai multe lucrări de construcţii, sub conducerea dlui Pawlowski – ucenic în construcţii. Acesta ar fi un bun moment pentru realizarea unor cercetări amănunţite asupra a ceea ce se găseşte sau nu se găseşte în aceste monumente funerare, fără ca să stânjenim slujbele în biserică şi fără a cauza costuri suplimentare Comisiei, În alte condiţii, aceste costuri ar fi inerente. De aceea îmi îngădui să supun înaltei atenţii a administraţiei ţării cazul de mai sus, iar pentru cercetarea monumentelor să se întocmească un raport special, care va fi supus aprobării forurilor superioare.

*

În cazul în care se decide asupra acestor aspecte, trebuie obţinută aprobarea ca numitul domn înainte-stătător al mănăstirii să participe la aceste lucrări, iar domnul ing. Röll, de la Direcţia lucrărilor de construcţii, să întocmească actele premergătoare obţinerii aprobării pentru deschiderea mormintelor şi pentru plata muncitorilor, cu o sumă de 60 florini, de către Fondul Religionar grec-neunit al Bucovinei, în baza chitanţelor eliberate de mine.

Mănăstirea Putna, 29 August 1856 / Schönbach / Conţopist de Stat.

 

 

Anexa 3/3 – Nr. 15140 – Domnului Conţopist de Stat Schönbach, la Putna.

Referitor la raportul dvs. din data de 29 luna trecută (August 1856 – n. n.), în care expuneţi motivele care trebuie să stea la aprobarea deschiderii criptelor care se găsesc în biserica Mănăstirii greco-neunite Putna.

*

Sub semnătura Consistoriului grec-neunit, am fost înştiinţaţi de scrisoarea întâistătătorului Mănăstirii Putna, Bortnik, din 13 septembrie 1851, prin care se solicita deschiderea criptelor în discuţie. Dumneavoastră veţi colabora la deschiderea mormintelor pomenite cu Dl ing. Röll, de la Direcţia cezaro-crăiască pentru construcţii, şi cu doctorul de judeţ de la Rădăuţi, dr. Szymonowitz (Simonovici – n. n.), care va fi înştiinţat de îndată, de către serviciul superior, că trebuie să se întâlnească cu dvs. pentru a constitui comisia. Protocolul care se va realiza, cu ocazia lucrărilor, trebuie să descrie în detaliu toate aspectele găsite acolo, atât din punct de vedere istoric, cât şi în legătură cu mormintele deschise. Din trei în trei zile, veţi raporta detaliat asupra celor găsite.

*

Pentru buna desfăşurare a lucrărilor, biroul de impozite din Rădăuţi vă va transmite suma de 60 (şaizeci) guldeni, iar pentru decontarea cheltuielilor veţi emite chitanţe neştampilate către Fondul Religionar grec-neunit.

*

În sfârşit, sunteţi împuternicit să solicitaţi de urgenţă ca dl ing. Röll să participe, de urgenţă, la lucrările de la Putna, amânându-şi celelalte lucruri, pentru a participa, alături de membrii comisiei, la intervenţiile prevăzute. De asemenea, veţi întreba dacă dr. Szymonowitz poate sosi la Putna, în acelaşi timp cu ing. Röll, pentru a scurta, în acest fel, lucrările pregătitoare ale Comisiei.

*

Se aşteaptă, din partea Dvs., o atenţie deosebită şi luarea tuturor măsurilor necesare pentru o colaborare bună între membrii Comisiei, astfel încât sarcinile care vă revin să se îndeplinească conform legilor şi să răspundeţi problemelor pe care guvernul cezaro-crăiesc le-a solicitat Comisiei.

În numele Administraţiei Ţării, / Cernăuţi 23 Septembrie 1856 / Michal.

 

Ţărani bucovineni

 

Anexa 4/4 – 19357. Administraţia Bucovinei, dată la 16 noiembrie 1856 – Către Consistoriul grec-neunit.

După relatările Dlui Schönbach, din 10 luna curentă, Capela de iarnă este pregătită şi aşteaptă să fie sfinţită. Astfel, după ce am îndeplinit şi ultimele condiţii puse de înainte-stătătorul Mănăstirii, pot începe lucrările de deschidere a criptelor, iar membrii Comisiei, în afară de domnul Conţopist de Stat, adică funcţionarii tehnici şi de la sănătate, pot fi prezenţi şi începe lucrările deja mâine, 17 (noiembrie), la Putna. Ar fi de dorit, dacă este posibil, să delegaţi chiar astăzi membrul care va face parte din Comisie, din partea Dvs., şi care va putea participa astfel şi la slujba de sfinţire a capelei de iarnă.

(Se va face cunoscut şi dlui Schömbach / Prinţul von Schmück).

 

 

Anexa 5/5. Traducerea vechilor documente româneşti, referitoare la Mănăstirea Putna:

Traducerea scrisorii Înălţimii Sale Mitropolitul Moldovei, Preafericitul Iacob, din 2 martie 7265, către egumenul Mănăstirii Putna – Sfinţia Sa Benedict.

(Aici lipseşte introducerea şi o parte din cuprins).

„În legătură cu Domnul Ispravnic de Suceava… trebuie făcut” ş.c.l.

Din româneşte, pentru uzul Comisiei,

Putna 11/23 Noiembrie / Blajewicz (Blajevici – n. n.).

*

[1] 1 stânjen = 1,7 – 1,91 m

 


George Tutoveanu: Regina Maria

 

De ce-aţi închis-o-n bolţi de mănăstire

Pustii şi negre, umede şi reci,

În viers domol şi jalnic de psaltire

Şi-m taina tristă-a liniştii de veci?…

 

Să urle tunul aprig în neştire

Pe vârf de munţi şi-n umbra de poteci,

Să ducă-n slavă veşnica-nfrăţire,

De la Bihor, la codrii din Tigheci…

 

Şi ea, acolo, pe Siret, în vale,

Să-şi poarte visul împlinit pe zări

În glas de mari asalturi şi urale…

 

Şi-ostaşii ei, cu mantii de zăpadă,

Năvală dând ca iureşul pe mări,

Sculaţi din morţi să-i vie la paradă…

*

G. Tutoveanu (Neamul Românesc pentru Popor, Anul XXIV, Nr. 16-17, 15 August şi 1-iu Septembre 1938).

*


Nicolae Iorga: Întru amintirea Reginei Maria

A plecat dintre noi un suflet mare, o voinţă de oţel şi o inimă caldă.

 

Acestea toate le-a fost pentru noi Regina Maria.

A simţit, a luptat şi a suferit cu noi şi pentru noi.

Nici un dor al nostru nu i-a fost străin, nicio durere a noastră n-a rămas neştiută de dânsa.

A dat sfatul cel bun şi mângâierea cea mai duioasă.

Am fi cel din urmă dintre neamurile lumii dacă am uita-o.

N. Iorga (Neamul Românesc pentru Popor, Anul XXIV, Nr. 16-17, 15 August şi 1-iu Septembre 1938)

*


Deschiderea din anul 1856 (VI)

„Deschiderea din anul 1856 / a mormintelor domneşti / care se află

în / Mănăstirea greco-ortodoxă Putna // Protocol şi Acte anexe,

întocmit de / K. A. Romstorfer

Karl Adolf Romstorfer

Cernăuţi, 1904, Tipografiile Asociate din Cernăuţi

*

Traducere: Dr. ing. Ion Barbu.

*

În Pomelnicul Bisericii se mai află, în afara mormântului lui Ştefan cel Mare, şi mormintele celor două soţii ale acestuia, şi ale celor doi copii care au murit în primii ani de viaţă, şi în care nu s-au putut găsi însemne domneşti şi alte podoabe. Aici ne dumireşte cronica de la Mănăstirea Putna, care menţionează că numitul Mitropolit Iacob a început o lucrare de renovare a mănăstirii, după un cutremur care a avut loc la puţin timp după jumătatea secolului trecut (al 18-lea). Lucrările au vizat completarea zidurilor de împrejmuire şi construcţia unei capele de iarnă, iar la Biserică a făcut un nou iconostas şi alte lucrări de împodobire a acesteia.

*

În anul 1760, Mitropolitul Iacob vine, din Scaunul de Mitropolit, la Putna şi îmbracă hainele ordinului călugăresc al Putnei, unde a mai trăit 18 ani, în regulile stricte ale schimniciei călugăreşti. Aici a şi murit, în sărăcie lucie, la anul 1778.

*

După stabilirea clară a apartenenţelor din mormintele deschise în Pronaos şi a mormântului lui Ştefan cel Mare, în Naos sau în Pomelnicul Mănăstirii Putna, nu mai există nici o îndoială pentru comisie de a decide că şi mormintele din Naos sunt cele menţionate în pietrele tombale din Pomelnic şi, înainte de a decide închiderea lor, stabileşte traducerea înscrisurilor de pe pietrele de mormânt, care sună astfel:

 

 

Mormântul al II-lea (a II-a soţie a lui Ştefan): „Acest mormânt este al Doamnei Maria, fiica Domnului Radu, soţia Domnului şi prinţului Ştefan, Gospodar al Ţării Moldovei, moartă în anul 7000/1492”.

*

Mormântul al III-lea (prima soţie a lui Ştefan): „În anul 6985/1477, în a 19-a zi din luna Decembrie, a murit dreptcredincioasa întru Domnul Maria, soţia dreptcredinciosului Io Ştefan, Domn şi Gospodar al Ţării Moldovei, fecior al Domnului Bogdan”.

*

Mormântul al IV-lea (Bogdan şi Petru): „Acest mormânt este al Fiilor Bogdan şi Petru ai Domniei Sale Io Ştefan, Domn şi Gospodar al Ţării Moldova, care au murit, Bogdan în anul 6987/1479, la 26 Iulie, şi Petru, în anul 6988/1480, la 1 Octombrie”.

 

 

2). Mormintele verificate se deosebesc, în general, foarte puţin unele de altele, cu excepţia mormântului lui Ştefan cel Mare, care este lucrat îngrijit, spre deosebire de celelalte, care sunt zidite şi acoperite cu o boltă zidită tot din cărămidă.

*

Comisia nu a înţeles de ce unele corpuri înmormântate au fost puse în coşciuge, iar la altele, corpurile au fost puse direct pe bare de fier, la fel cum nu poate spune cu siguranţă de ce în mormintele lui Ştefan cel Mare şi al Prinţului Alexandru dacă corpurile lor au fost puse, mai întâi, în coşciuge sau au fost puse direct pe şinele metalice.

*

Se ştie că, în vechime, dar şi astăzi, la unele popoare din Orient există tradiţia conform căreia corpurile morţilor sunt îngropate înfăşurate doar într-o pânză din in, mătase sau alte materiale; pe de altă parte, se pare că în secolele 15 şi 16 nu era obiceiul de a se îngropa corpurile princiare (domneşti) fără coşciug, aşa cum se poate observa şi în cazul Domnului Bogdan şi Ştefan (cel crud?), care au fost înmormântate cu coşciuge din lemn, iar coşciugele din metal, precum şi îmbălsămarea trupurilor erau puţin practicate de către Biserica greco-ortodoxă, care aştepta (accepta) descompunerea mai rapidă a corpurilor şi pentru odihna sufletelor preoţii se rugau la slujbele închinate memoriei lor.

*

Dacă analizăm însă, cu atenţie, poziţia şi forma pe care au luat-o corpurile din mormântul lui Ştefan cel Mare, dar şi din cel al Prinţului Alexandru, vom observa că regulile descrise mai sus nu s-au respectat, astfel că, la îngropăciune, coşciugele au fost îndepărtate, iar trupurile morţilor au fost puse direct pe barele din fier, pentru a preveni şi întârzia descompunerea lor. De asemenea, s-a luat decizia de a se aşeza capetele morţilor pe o zidărie din cărămidă, cu înălţimea de 12 ţoli, fără de care, şi în absenţa coşciugului, acestea nu s-ar fi putut susţine. Dacă ar fi fost pus în coşciug corpul mortului, n-ar mai fi fost necesară zidăria de sub cap. Toate acestea ne conduc la părerea că trupurile lui Ştefan cel Mare şi al lui Alexandru au fost înmormântate fără coşciug, îmbrăcate numai cu bogatele lor haine princiare (domneşti).

 

 

3). La fiecare dintre mormintele cercetate, de regulă, la cap, dar şi la picioare, s-au găsit deschideri (spargeri), ceea ce ne conduce la concluzia că în aceste morminte s-a umblat, dovadă fiind resturile de pământ şi de tencuială, găsite înăuntru. Ar putea exista şi explicaţia că aceste spargeri au fost făcute pentru a grăbi descompunerea corpurilor şi a facilita ieşirea sufletelor, sau ca să se poată face miruirea corpurilor celor morţi, din 3 în 3 ani, aşa cum este obiceiul în Moldova.

*

4). Situaţia mai specială din mormântul lui Ştefan cel Mare, în care s-a găsit o parte din cutia craniană relativ bine păstrată, în timp ce în celelalte morminte, de exemplu cel în care se află corpul Prinţului Bogdan, deşi înmormântat mai târziu, nu s-au mai păstrat resturi din cap. Această descoperire ar mai putea avea o explicaţie în structura fină a pietrei de gresie, lucrată foarte îngrijit, precum şi în umiditatea mai redusă, care a permis conservarea mai îndelungată a resturilor găsite. În afară de aceasta, se pare că Ştefan cel Mare a fost înmormântat fără sicriu, iar Bogdan într-un sicriu care a putrezit foarte repede. În sfârşit, restul de cutie craniană din mormântul lui Ştefan a fost mai ferit de umezeală, datorită aşezării sale pe zidăria de cărămidă.

*

5). Datorită interesului istoric şi arheologic, pe care îl reprezintă resturile găsite în mormintele cercetate, inelele şi celelalte bijuterii, care au fost găsite la deschiderea mormintelor, vor fi desenate şi fotografiate, iar prin grija Comisarului pentru probleme de construcţii, vor fi înaintate, alături de alte elemente care detaliază aspecte de arhitectură şi construcţie ale Mănăstirii Putna, Înaltei Comisii pentru Conservarea Monumentelor din cadrul Ministerului de Industrie şi Comerţ.

*

În ceea ce priveşte resturile găsite în mormintele deschise în Pronaos, acestea se vor pune în coşciuge noi şi se vor îngropa la locul în care au fost găsite, având grijă ca pentru fiecare să se precizeze cărei persoane îi aparţine mormântul. După ce vor fi înmormântaţi, aceste morminte vor fi sigilate de către membrii comisiei, iar sigiliul se va păstra la loc sigur, într-un dulap încuiat de la Mănăstire.

*

De asemenea, se vor sigila uşile de la intrarea în biserica mănăstirii, lăsându-se un rând de chei întâistătătorului mănăstirii, pentru cazuri de forţă majoră (incendiu), dar acesta se va face răspunzător de ce se va întâmpla în biserică, după ce aceasta a fost deschisă.

În sfârşit, comisia stabileşte că pentru Ştefan cel Mare şi pentru membrii familiei sale, care au rămas şi vor rămâne pururi vii în memoria credincioşilor şi a Poporului ţării, şi care au donat, cândva, bogăţii imense Mănăstirii Putna, şi care se regăsesc, în parte, astăzi, în Fondul religios greco-neunit al Bucovinei, să se realizeze, după dorinţa generală a ţării, un monument corespunzător în biserica Mănăstirii Putna, care să rămână spre veşnică amintire şi pomenire în locul în care au fost găsite mormintele princiare.


Pagina 2 din 1512345...10...Ultima »