Bucovina Rock Castle 2016: bătălia comunicatelor

Constantin-Emil Ursu și Viorel Varvaroi

Un comunicat al Centrului Cultural Bucovina asigură, după cum mi-au spus ziariștii care m-au tot sunat, că toate manifestările prevăzute în Calendarul Cultural 2016 se vor ține, inclusiv Festivalul Bucovina Rock Castle, dar care, în comunicat, e datat greșit (20-22 august 2016, adică sâmbătă, duminică și luni), când datarea corectă este 18-20 august, în acest an festivalul începând în Ziua atestării documentare a târgului Sucevei, din întâmplare și ca potrivită omagiere a ctitorului ei (și al Cetăților Suceava și Zamca, și al Curții Domnești, și al Mirăuților), voievodul Petru Mușat (cel frumos – înseamnă, în româna veche, mușat). E bine că s-a dat acest comunicat, pentru că incertitudinea invalidează toate negocierile de până acum și le face inoportune pe cele viitoare.

Comunicatul domnului Viorel Varvaroi nu precizează dacă mi se vor asigura condiții minime de lucru pentru a făptui cultură (lucrez cărțile din program în concediul de odihnă!), așa că nu exclud posibilitatea de a fi înlocuiți noi, întemeietorii festivalului, din organizarea actualei ediții, în favoarea nu știu cui. Cu Mihnea și Andi, care sunt pe calea cea bună, nu a discutat nimeni, așa că amândoi trăiesc senzația valizei din tren.

Nu țin morțiș să fac eu acest festival, deși personalitatea lui descinde din personalitatea echipei cu care l-am pus la cale și dus mai departe. Deocamdată, însă, comunicatul Centrului Cultural Bucovina nu înseamnă nimic pentru mine. Doar palavre, doar manevre politruce de nivel utece și o gomoasă făloșenie de parveniți, care, din voia partidului, au cultura la cherem. Așa că eu nu pot avea nici o poziție și nu mă pot angaja la nimic.

Bucovina Rock Castle a fost un festival atât de bine lucrat, în care Constantin-Emil Ursu și Viorel Varvaroi își aveau rolurile lor importante, încât nici nu mă mai miră tara românească tradițională a căutării de noduri în papură. Mai ales că și-a băgat dracul coada: haidamacii agramați ai Mihaelei Beldiman, stârniți că le-am dat peste bot, atunci când au vrut să înșface, printr-o licitație nesimțită, ciolanul publicității Consiliului Județean. Asta-i viața: nevolnicii distrug, deși n-au creat nimic, niciodată.

BUCOVINA ROCK CASTLE 2016 No Comments Jan 17

Rusia: Bucovina aparține României!

Crăciunul anului 1914 – Săptămâna Războiului din 25 decembrie 1914

Alta ar fi fost soarta Bucovinei, începând din vara anului 1914, dacă Ionel Brăteanu ar fi dat curs strigătului disperat al lui A. D. Xenopol pentru intrarea în negocieri cu Austro-Ungaria și cu Rusia pentru ocuparea ei de Armata Regală, pe timpul conflictului, existând precedente austriece în istorie. Bucovina nu însemna un câmp strategic, de asta luptele din Bucovina erau răzlețe și, la scara măcelului european, nesemnificative, Rușii, de altfel, invitaseră Regatul României, recunoscând, atunci, fără nici un echivoc, că Bucovina aparține României.

Cu ocazia deselor lor stăpâniri în Bucovina, rușii tipăriseră, cu tehnică primitivă, niște bonuri valorice care nu ajutau la nimic, sărăcind și mai mult populația de la care cumpărau și care, mereu și mereu, se vedea obligată să plece în bejenie, întâi în România, de unde erau expulzați în Ardeal, iar de acolo, iar în Bucovina, și tot așa, într-un epuizant calvar prin țara străbunilor, dar care nu mai era și a lor.

Bancnote rusești pentru Bucovina – Săptămâna Războiului din 23 noiembrie 1914

Prefăcuta îngrijorare politică românească față de soarta românilor bucovineni masca, de fapt, o uriașă contrabandă cu cereale și animale, pe care o puseseră la cale frații Brătianu, prin intermediul prefectului din Botoșani, partenerul lor fiind comandantul de jandarmi și, ulterior, comandantul militar al Bucovinei, colonelul Fischer, Afacerea avea să fie dată în vileag, fără consecințe, în perioada interbelică, de Teodor Balan, care s-a folosit de registrele vămii din Burdujeni.

Refugiați bucovineni, la Burdujeni – Săptămâna Războiului din 15 martie 1915

Există, însă, și materiale iconografice, din vremea războiului, care ilustrează amploarea contrabandei cu suferință bjucovineană, dar și regățeană, pentru că cerealele și animalele erau rechiziționate de guvernul Brătianu de la soldații mobilizați, folosiți ca mână de lucru pe moșiile lui și ale camarilei lui. Și aceste dezvăluiri s-at făcut la timp, iar supraviețuitorii din Boroaia, Bogdănești și Rotopănești aveau să-și facă singuri dreptate, ocupănd părți din domeniul regal. Câteva fotografii din Gazeta Ilustrată, numărul din sunt mai mult decât edificatoare:

Depozite de cereale, la Burdujeni

Care cu porumb, la Ițcani

Descărcarea carelor

1914-1918: BUCOVINA SI SUFERINTELE EI No Comments Jan 17

Nicolae IORGA: Ajutați pe frații voștri!

Se umple țara de pribegi. De două ori rușii au intrat în Bucovina, frământându-se cu austriecii. Acum, după ce au luat din nou Cernăuții, zoresc din urmă rămășițele oștirilor lui Francisc Iosif, care fug către pasurile Ardealului. Ici și colo se dă câte o luptă, lângă ogoare ce se desfundă, lângă sate care ard, La Câmpulungul bucovinean s-au întâlnit acum cei care caută scăparea și cei care li-au prin urma. Rușii sunt, va să zică, la trecătorile Ardealului, spre Rodna și Bistrița. De acolo au și pornit românii în pribegie, mai ales femeile și nevârstnicii.

Ruși din Suceava, la o nuntă țărănească din Burdujeni

Mai trec la noi, unul câte unul sau și în cete, ostași răniți, obosiți, înghețați, cari nu-și mai simt puteri să lupte pentru stăpânul lor ungur sau neamț. Trec tineri cari n-au nici o tragere de inimă să intre în foc pentru o țară vitregă, ce se prăbușește. Trec atâția oameni cari nu mai au nici casă de adăpost, nici pâine de pus în gură, cari s-au săturat să tremure de frig la graniță, așteptând pomana unui săculeț cu făină.

Cei mai mulți vin prin orașe, unde, pe cât e de multă lumea, pe atât de slabă e simțirea. Acolo, la case e piatră tare și fier rece, iar sufletele sunt la fel. Mila de oameni nu umblă în trăsură ori în automobile și nu se încălzește în blăni scumpe.

Știți povestea lui Dumnezeu însuși, cari s-a prefăcut într-un moșneag sărac și n-a găsit primire și ajutor decât numai la alt sărac ca dânsul. Așa e și în lume.

Poate să se abată și la casa dumneavoastră un suflet de frate gonit de nevoi grozave, cum să ne ferească Dumnezeu să îndurăm și noi. Nu-i închideți ușa voastră, nu-i cruțați puținul vostru ajutor. Pacea și îndestularea sunt daruri din cer, și pentru dânsele se plătește vamă.

Iar vama Domnului se răspunde în mâna sărmanului, a pribeagului, a prigonitului, a văduvei și a orfanului!

Nicolae IORGA

(Neamul românesc pentru popor, V, nr. 45, 30 noiembrie 1914, pp. 705-707)