Bucovina Rock Castle, în ilegalitate

Doru Popovici, prezentându-şi idolul: JAN AKKERMAN

*

Astăzi, Doru Popovici, presat de liceenii săi, m-a sunat, ca să mă întrebe de Bucovina Rock Castle 2016, festival despre care nu mai știu nimic, pentru că nu sunt lăsat să știu, de când Centrul Cultural Bucovina e la cheremul mardeiașilor Mihaelei Beldiman, care, practic, m-au obligat, cu hărțuirile lor, să plec în concediu de odihnă, ca să pot scrie cele două cărți, prevăzute de programul cultural pe 2016, Bucovina și suferințele ei, în primul război mondial și, respectiv, Bucovina, între Holocaust și Eroism Umanitar. Nu-i vorbă, că și din concediu aș putea coordona primele etape ale festivalului, dar ar trebui să mă bazez pe un buget și pe o mobilitate individuală, pe care nu mă mai pot baza, de când am compărut în fața Inchiziției de Etică, Disciplină și Incultură, condusă de mâna dreaptă a lui Nechifor, Doru Sârghe, căruia nu am ce-i reproșa. Un proiect, adresat Consiliului Municipal Suceava, pe care mi l-au cerut consilierii liberali, majoritari în Consiliu și care vor să prevadă, în bugetul pe 2016 al Primăriei Suceava, o însemnată contribuție pentru Bucovina Rock Castle, zace uitat în sertarul biroului managerului Viorel Varvaroi, în vreme ce directorul Călin Brăteanu trage sfori, că de ce să mă ocup eu de muzică, în condițiile în care instituția are angajați șapte specialiști în muzică, specialiști care nu au ce face. Și are dreptate Călin Brăteanu, dar numai oblu și pieziș, specialiștii lui tocând frunze la câini fie din lehamite, fie din mediocritate. I-am oprit eu să caute și să scoată la iveală muzica medievală românească sau să întemeieze un festival de rock de să crape rânza în sfetcu, beldiman & covașă? Care încă mai grohăie împotriva moftului unui plod de la Cluj, adică fiul meu, Andi, iar cum beldiman & covașă au pus frâul pe Varvaroi atât de strâns, încât parcă vă și văd, la vară, prieteni, extaziați de rock-ul trupei Record și al altora de același calibru.

*

În vreme ce, la Cluj-Napoca, copiii mei, Mihnea Blidariu și Andi Drăgușanul negociază, deja, pentru festivalul de rock din Cluj-Napoca, cu trupe din lume care costă, fiecare în parte, mai mult decât întreg bugetul Bucovina Rock Castle, iar celălalt copil al meu (nu vă meargă mintea la prostii, că pe Mihnea și pe Lucy doar i-am adoptat), Lucian Francisc Csibi (Relative), concepe tricouri, sigle, benere, meșuri, site și ce mai trebuie, la Suceava au pus vremelnicii zbiri birocrația pe mine și nu mă mai pot implica în nimic. Dacă pierd luna ianuarie, cea în care putem stabili noi traseul de peste an al trupelor foarte bune de prin Europa, la vară aș păți ca Nechifor cu Smokey și s-ar face praf și pulbere festivalul.

Materialul care a pus pe jar tineretul Sucevei

*

Mai adineaori, am văzut peste o mie de laicuri, întru susținerea Festivalului Bucovina Rock Castle (am născocit acest titlu ca pe un joc de cuvinte, în traducere însemnând și Cetatea Rock Bucovina, dar și Cetatea de Piatră a Bucovinei) la un articol, postat pe acest site, în care povesteam despre agresiunea devastatoare a beldimanilor împotriva faptelor de cultură pe care eu le-am întemeiat și dus, cu încrâncenare, mai departe, Știu că supraviețuirea festivalului poate deveni o temă de sfadă electorală, în curând, și tocmai de aceea țin să precizez că, dacă pe durata concediului meu de odhnă pe 2015, adică până în 15 februarie, nu negociem cu trupele, ratăm ediția Bucovina Rock Castle din acest an, oricâtă bunăvoință vor avea, în august, viitorii președinte de Consiliu Județean și primar de Suceava, în cazul că, în județul și în orașul nostru, somnul națiunii, care naște monștri, nu-i va păstra tot pe ăștia, care ne-au cam adus la sapă de lemn. Copiii mei de la Cluj Napoca, Mihnea, Andi și Lucy, deși au de organizat un mare festival în municipiul lor (și mai au solicitări, despre care vă voi vorbi la timpul lor), pentru că se simt frați și cu tinerii care susțin festivalul sucevean, îmi tot cer să lupt, ca în fiecare an, până la capăt. Din păcate, am îmbătrânit, iar prostia elitelor mă scârbește atât de copleșitor, încât sunt pe cale să pun armele jos. Ca oricare Mercenar Negru, care ajunge să înțeleagă, în cele din urmă, că toate nu-s decât deșertăciune…