Oraşul Fălticeni, în 2 iulie 1917

„Oraşul Fălticeni, fiind situat pe un teren accidentat, pe-dealul mărginit, la sud, de Valea Buciumenilor, şi, la nord, de Şomuzul Mare, îţi oferă privelişti încântătoare, la toate ieşirile. În partea dinspre miază-noapte, vezi valea Şomuzului Mare, cu prea frumoasa Bucovină, de care ne desparte numai un mic pârâiaş, hărăzit să dispară, în curând, de pe harta ţării noastre ca graniţă. În această parte a oraşului, se află modesta locuinţă, înăbuşită într-un noian de vegetaţie, a mult gustatului nostru scriitor fruntaş Mihail Sadoveanu.

Stradele sunt curate, pavate cu bolovani mărunţi, iar trotuarele, cu lespezi mari, pătrate, de piatră adusă din Galiţia, care le dau o înfăţişare plăcută şi curată. Pe Strada Mare, care are, pe margini, câte un rând de arbori, ca un bulevard, din loc în loc se află câte o bancă de odihnă, la umbra unui copac. Între clădirile publice, vrednice de pomenit sunt: Palatul administrativ al judeţului (Prefectura), în stil naţional, cu înfăţişare măreaţă; Primăria, construcţie modernă, cu un mic parc alături; Tribunalul, Spitalul Stamate, Banca Naţională, Gimnaziul, câteva şcoli primare; mai multe biserici, între care Catedrala, aproape de Primărie, care anunţă oraşului trecerea timpului, din sfert, în sfert de oră etc. Înfăţişarea oraşului, peste tot, este o mărturie de bună gospodărie.

Spitalul meu, care poartă numărul 256, este instalat în clădirea Gimnaziului, în cele mai bune condiţiuni de funcţionare. El are, instalate şi prevăzute, cu tot confortul, 250 de paturi, gata în tot momentul să primească răniţi. Acum, însă, are numai 14 şi numărul lor se va mări, cu siguranţă, îndată ce va începe ofensiva, care se aşteaptă… Personalul medical se compune din de cel se scrie aceste rânduri, ca şef, ajutat de doi studenţi în medicină şi de un număr suficient de infirmieri şi infirmiere. La pansamente, suntem ajutaţi de domnişoarele Eugenia Şerbănescu şi Lucia Ionescu. Personalul administrativ este reprezentat prin dl Vasile Ciurea, un distins profesor al gimnaziului de ştiinţele fizico-chimice, ajutat de dl Gh. Papadopol, institutor, ca contabil, şi de dl V. Mocănescu, ca intendent. Întreaga clădire este ocupată de spital, afară de o mică parte, în care să află instalat muzeul regional, fundat de dl prof. Ciurea şi despre care voi vorbi mai departe. Spitalul meu este destinat pentru cazurile de chirurgie mare, ca şi spitalul Stamate, condus de distinsul medic francez, locotenent Dr. Peyre; pe lângă aceste, mai sunt două spitale pentru chirurgie mică şi câteva spitale pentru boli interne, între care unul, la marginea oraşului, de boli molipsitoare (contagioase), instalat în Şcoala Normală.

Sunt în gazdă în frumoasa şi vasta locuinţă a domnului Dr. Gabriel Tatos, mobilizat pe front. Aci se mai află, în aceleaşi condiţiuni de găzduire, şi d. Dr. Louis Peyre, precum şi doi ofiţeri aviatori ruşi.

Prefect al judeţului Suceava este dl Colonel în rezervă Constantin Grigore Sturza, mare proprietar, om activ, cu multă bunăvoinţă, amabil cu toată lumea şi de o cinste bine apreciată. Primarul oraşului se numeşte Octav Lovinescu, avocat, fiul venerabilului Vasile Lovinescu, fost profesor şi, mult timp, director al gimnaziului, acum senator. Domnul Lovinescu, vrednicul primar, conduce, cu multă râvnă şi pricepere, gospodăria oraşului. Frumosul palat al Primăriei fiind ocupat de un spital rusesc, domnia sa a mutat serviciile Primăriei în casele sale proprii, rezervându-şi pentru familie numai trei camere mici. Pentru activitatea desfăşurată, amabilitatea şi cinstea sa, dl Lovinescu se bucură de o deosebită stimă şi consideraţie din partea orăşenilor”[1].

[1] Vasile Bianu, Însemnări din războiul României Mari, I, Institutul de Arte Grafice Ardealul, Cluj, 1926, pp. 141, 142

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Feb 4

Profeţia lui Iorga despre liberalul Ion Lungu

Ion Lungu: Îs liberal di pi vriemea lu’ Decibel, cân’ ni sî spune Mânî Lungî! – foto: www.sandrinio.ro

Pe când era sărac şi rupt în fund ca şi mine, iar ca să se facă primar şi-a vândut TIR-ul hodorogit, cu care hurduca o firmă falimentară şi cu datorii la stat, Ion Lungu se revendica, ferm şi cu tărie, din străbuni liberali, care, dacă nu le-ar urma calea, s-ar răsuci în morminte. După doar 12 ani în primărie, Ion Lungu nu mai e sărac şi nici liberal, dar străbunii lui nu se răsucesc în morminte, fiind făloşi cu urmaşul ajuns cel mai bogat bogătoi din Moldova, care a dezgropat comoara lui Decebal din naivitatea îngăduitorului electorat sucevean.

Antecesorul liberal al lui Ion Lungu, care, înainte de a fi liberal, a fost naţionalist austriac, apoi naţionalist român, apoi iar naţionalist austriac, apoi iar naţionalist român şi, în final, liberal, s-a numit Dori Popovici. Iată profeţia lui Nicolae Iorga, din 14 decembrie 1914, despre acest înaintaş spiritual al lui Ion Lungu:

„Noul şi neexperimentatul moştenitor al Coroanei habsburgice a vizitat Bucovina… „Naţionalistul” Dori Popovici, întors din Bucureşti, unde l-a chemat dorul de noi, a ars tămâia cea mai curată în căţuia de aur a guriţei sale, şi arhiducele a găsit că miroase bine. Chestie de nas! Va să zică, de acum să ne luăm orice gând din partea aceea. Nu ne vor „gospodarii” de la Câmpulung şi nici dl Dori Popovici… Dar se poate să intrăm. Atunci dau sigur următorul lucru: Părintele Repta n-o să binecuvânteze pe feciorii în uniforma României libere. Dar cel dintâi discurs o să-l ţină dl Dori Popovici, iar cele dintâi aclamaţii au să vină de la „gospodari”. Şi mai garantez un lucru: că o să le primim şi o să le răsplătim”[1].

Acelaşi text, parafrazat şi adus la zi: „Noul şi neexperimentatul moştenitor PSD a vizitat Bucovina… „Liberalul” Ion Lungu, întors din Bucureşti, unde l-a chemat dorul de un nou loc pe listele PNL de primar, a ars tămâia cea mai curată în căţuia de aur a guriţei sale, şi Liviu Dragnea a găsit că miroase bine. Chestie de nas! Va să zică, de acum să ne luăm orice gând din partea aceea. Nu ne vor „dragii lui suceveni” şi nici dl Ion Lungu… Dar se poate să intrăm la guvernare. Atunci dau sigur următorul lucru: Părintele Pimen n-o să binecuvânteze pe feciorii în uniforme liberale. Dar cel dintâi discurs o să-l ţină dl Ion Lungu, iar cele dintâi aclamaţii au să vină de la „dragii lui suceveni”. Şi mai garantez un lucru: că o să le primim şi o să le răsplătim”.

Să vedem, acum, dacă profeţia lui Iorga s-a împlinit în privinţa antecesorului întru liberalism de tip “mână lungă” al lui Ion Lungu, apelând la o altă sursă, din 24 octombrie 1918:

“Reprezentanţii poporului român din Bucovina s-au întrunit, în Palatul Naţional din Cernăuţi, în ziua de 14/27 octombrie 1918… Apoi, Dori Popovici, într-o cuvântare plină de căldură, propune următoarele: unirea Bucovinei integrale cu celelalte ţări româneşti, într-un Stat naţional independent…

În timp ce se constituia Consiliul Naţional, mulţimea, de peste 1.000 de capete, bărbaţi şi femei, străbătea străzile Capitalei, cântând cântece naţionale. La Palatul Guvernului şi înaintea Primăriei din Cernăuţi, mulţimea, din ce în ce mai sporită, a manifestat pentru Unirea tuturor românilor. Momentul culminant a fost când, la Primărie, s-a desfăşurat Steagul Tricolor. Intrând, apoi, în sala unde Consiliul Naţional îşi ţinea şedinţa, manifestanţii au arborat Tricolorul în fereastra Palatului Naţional… Aplauze şi ovaţiuni!”[2]

E de prisos să mai spun că Dori Popovici şi întreaga liotă de “duşmani ai României barbare, care cine ştie pe unde şi-or fi mutat democraţia neagră-galbenă”[3], au fost răsplătiţi din abundenţă de România Mare, cu bani şi onoruri. În fond, cei care se jertfiseră pentru înfăptuirea României Mari muriseră şi nu mai puteau arăta nimănui obrazul cu degetul.

Pornind de la precedente, parcă aş paria că şi Suceava, ca şi România Mare, o să-l răsplătească pe cel care a transformat-o într-un “cimitir şi o ruină în atâtea din cele mai frumoase părţi ale ei”[4], cu onorurile naivităţii tradiţionale româneşti, ajunsă la apogeul prostiei doar cu ocazia alegerilor electorale.

[1] Nicolae Iorga, Memorii, I, Editura Ramuri, Craiova, 1928, pp. 124, 125

[2] Vasile Bianu, Însemnări din războiul României Mari, II, Institutul de Arte Grafice Ardealul, Cluj, 1926, pp. 93-95

[3] Nicolae Iorga, Memorii, I, Editura Ramuri, Craiova, 1928, p. 43

[4] Nicolae Iorga, Memorii, I, Editura Ramuri, Craiova, 1928, p. 140

Jurnalism No Comments Feb 4

Ion Lungu se sacrifică şi candidează iar

Ion Lungu: Sî cii primar îi o afaciri proastî, da’ o sî ma sacrific iar pentru dragii miei suceveni!

Ca primar în urbea noastră,

lungu vrea pentru mulţime

o afacere cam proastă:

se bazează pe… prostime!

Jurnalism No Comments Feb 4

Cinema “Modern”, un “Colectiv” de Suceava!

Cea mai concludentă mostră a dispreţului primarului Ion Lungu faţă de populaţia Sucevei o reprezintă “aportul” lui la cultură, aşa-zisa clădire multifuncţională “Modern”, zisă şi “Centrul Cultural Bucovina” – dar fără a fi, clădire prin ridicarea căreia s-au tocat şi sume uriaşe din fondurile europene, dar şi camioane de parale din bugetul Consiliului Judeţean Suceava. Cine şi cât a furat pentru a pune vieţile sucevenilor în pericol ţine de competenţele DNA, dar metodele de furt sunt mai mult decât străvezii: materiale ieftine şi periculoase în dotări, nici o măsură care să vizeze şi siguranţa spectatorului, dar şi pe cea artistului, care oricând se poate prăbuşi, cu tot cu scenă, în hăul de dedesubt, precum şi improvizaţii care încalcă toate normele de siguranţă în construcţii.

Las deoparte sala, cu scaune incomode din plastic şi cu rânduri atât de dese, încât spectatorul, pe lângă faptul că stă incomod, va fi prins în capcana acestei strânsuri, în cazul nedorit al unei situaţii periculoase – şi totul înseamnă pericol în acea sală, burduşită cu materiale inflamabile, prinse inestetic, inclusiv cu cuie care îşi scot făloase capetele la vedere. Las deoparte şi lipsa totală a spaţiilor obligatorii pentru funcţionarea unui teatru sau a unui ansamblu profesionist folcloric (şi sunt înghesuite amândouă în noua hardughie a lui Lungu), adică a sălilor de repetiţii, a magaziilor, a buzunarelor de scenă, a cabinelor pentru artişti. Las deoparte şi acustica sălii, care este pur şi simplu întâmplătoare, şi nicidecum calculată, prin proiect, ca să răspândească şi suspinul unui actor, care şi-ar risca viaţa, urcând pe scena primarului Ion Lungu, învelită în catifea sintetică de bazar, care este atât de inflamabilă, încât se poate aprinde, prin încărcare ionică, chiar şi de la un banal proiector, catifea care ţine loc de cortină şi, ca să stea întinsă, este prevăzută cu contragreutăţi. Numai din cortină s-au pus deoparte părăluţe cât bugetul pentru 4-5 ediţii de festival “Bucovina Rock Castle”.

Scena poate declanşa o tragedie, prin panică. Scândurile scenei sunt fixate pe nişte bârne, cu bile la capete, fără asigurare cu şine, aşa cum se face în orice altă instituţie de spectacol, dintotdeauna. Dacă urcă douăsprezece perechi de dansatori pe scenă, cu o suită de dansuri, în mod sigur nu-şi vor termina suita decât în hăul de sub scenă. La fel se poate întâmpla şi în cazul unei premiere cu teatru modern, în care actorii mai mult ţopăie şi ţipă, decât interpretează, într-un talmeş-balmeş de reînviere “vizionară” a legendarei commedia dell’arte. Arlechinii scenei lui Lungu (panourile culisabile, care îngustează sau lărgesc scena, funcţie de necesităţile spectacolelor, dar care reprezintă şi elemente de siguranţă în cazul unor evacuări forţate) sunt ficşi, mai ficşi decât ideile lui puţine, dar discreţionare.

Nu ştiu dacă hardughia multi-nefuncţională a primarului Ion Lungu are sau nu avizele de funcţionare obligatorii; dacă le are, e şi mai grav, pentru că vor răspune alţii, la vremea unei previzibile tragedii, pentru neghiobiile şi dispreţul de astăzi, faţă de populaţia suceveană, ale primarului Ion Lungu şi ale dubioza-kolektiv-ului edilitar, cu ajutorul căruia Lungu îşi face de cap, în Suceava, de mai bine de un deceniu.

Vă avertizez, fără să fac o profeţie, că Cinema “Modern” înseamnă, deocamdată, un periculos “Colectiv” de Suceava. Cu o singură diferenţă: în hardughia bucureşteană au fost jertfiţi exponenţii culturii viitorului, pe când în hardughia suceveană vor fi ucişi doar exponenţii culturii încetăţenite.

Jurnalism No Comments Feb 4

Slugile public bugetate ale Mihaelei Beldiman

Pentru că am îndrăznit să denunţ şutirea publicităţii Consiliului Judeţean Suceava – între 50.000 şi 120.000 euro, bani publici, în trei luni de zile – de către Mihaela Beldiman & Co, cetăţeanca organizatoare a licitaţiei de încredinţare a banului obştesc propriilor ei firme, din care una trecută şi în declaraţia de avere, exact în clipa în care arendaşa Consiliului Judeţean Suceava se şi vedea cu bănetul necuvenit în poale, urmând să ceară respectarea contractului în faţa instanţelor, slugile judeţean bugetate ale cetăţencei Beldiman se pun cu satârul pe mine. Nu-i bai, cum nu-i bai că, pentru slugile bugetare ale arendaşei Beldiman, nici Codul Muncii, cu prevederile lui, nu contează, aşa că se adună mulţi slugoi înnăscuţi, ca să nu răspundă nimeni şi mă sancţionează cu avertisment scris pentru critici la adresa Consiliului Judeţean Suceava şi a Centrului Cultural “Bucovina”, instituţii cărora, prin tot ce am făcut în ultimul deceniu, numai câştiguri de prestigiu şi de imagine le-am adus. Aşa că nu am să contest duplicitatea slugoioasă din imaginea scanată de mai sus, pentru că Nicolae Iorga a avut dreptate, în 14 septembrie 1914, când scria că “românul bucovinean a ajuns cea mai prudentă, precaută şi timidă făptură omenească de pe lume. I se pare că şi pietrele pe care calcă îl spionează şi îl trec la răboj”.

Dacă ăsta e preţul ca soţia organizatoare şi soţul câştigător de licitaţie să nu înşface, dintr-un singur tun, cu firmele lor, în jur de o sută de mii de euro din bugetul Consiliului Judeţean Suceava – bani care sunt publici, nu ai celor care îi toacă după bunul lor cherem, nu-i bai, daţi-mi avertismente scrise, mândri pui de dihor bucovineni!

Doar un lucru ţin morţiş să-l precizez: nici un învârtit în funcţii (concursurile de angajări tot cetăţeanca Mihaela Beldiman le coordonează) nu înseamnă Consiliul Jureţean sau Centrul Cultural “Bucovina”, iar a critica năravuri, abuzuri, prostie, suficienţă, licitaţii trucate, bani publici furaţi şi alte astfel de tare omeneşti nu înseamnă nicidecum atacarea acestor instituţii, ci apărarea demnităţii şi prestigiului lor, pentru că eu le trăiesc drept Temple şi tocmai de aceea încerc să le tot apăr de şobolani.

Dovezi: de la monumentul Eroului Bucovinei, de la Stroieşti, până la Festivalul “Bucovina Rock Castle”, eu doar asta am făcut: am adus respect şi spor de imagine şi pentru Consiliul Judeţean Suceava, şi pentru Centrul Cultural “Bucovina”. Şi asta am să fac mereu – citatul lui Iorga l-am avut la îndemână, pentru că, din pricina piedicilor puse de slugile bugetare ale cetăţencei Beldiman, am luat concediu, ca să pot lucra, câte 16 ore pe zi, “1914-1918: Bucovina şi suferinţele ei”, adică o recuperare de memorie obştească bucovineană care lipseşte cu desăvârşire. Iar fără memorie şi cultură, noi, românii, nu suntem decât nişte biete sfetco-covaşe. Chiar dacă bucovinene.

Uncategorized No Comments Feb 3