*
Bilca, sat nou, menţionat abia în 1794, dar cu preot din 4 martie 1827, încă nu preluase nestematele Frătăuţilor şi nu avea decât două cântece vechi româneşti, zise de Vasile Bilcan, în 1914.
*
Câte stele sunt pe ceri – 2241, Vasile Bilcan, 1914
Pe cararea mea cea dragă – 2247, Vasile Bilcan, 1914
*
În Bosanci, la cumpăna trecutelor veacuri, cântau lăutarii Nicolai Aliman şi Constantin Mihailescu, bosâncenii fiind, ca şi astăti, pasionaţi ai dansurilor naţionale şi ai tradiţiilor strămoşeşti. Întâmplarea face să avem fonotecate aproape toate cântecele din Bosanci, cu excepţia cântecelor vechi “Hora leliţei” şi “Frunză verde grâu mărunt”.
*
Cântece fonotecate:
*
*
Repertoriul vechi din Bosanci:
*
Câte doi – 505, Constantin Mihailescu, 1908
Doi cu doi – 504, Constantin Mihailescu, 1908
Fudula – 502, Constantin Mihailescu, 1908
Doi cu doi – 503, Constantin Mihailescu, 1908
Caiser – 57, Nicolai Aliman, 1907
Tropoţică – 501, Constantin Mihailescu, 1908
Busuioc – 500, Constantin Mihailescu, 1908
Ţînţăroiu – 56, Nicolai Aliman, 1907
Turceasca – 58, Nicolai Aliman, 1907
Hora scuturată – 499, Constantin Mihailescu, 1908
Hora leliţei – 498, Constantin Mihailescu, 1908
Frunză verde grâu mărunt – 495, Constantin Mihailescu, 1908
*
Doar trei cântece naţionale vechi, pentru că atâtea supravieţuiau în sat, s-au păstrat din Botoşana, culese de la Catrina Boca şi Gheorghe Burciu. Ce să-i faci, dacă nu existau instructori de la Ansamblul “Ciprian Porumbescu” din Suceava şi pe acele vremuri!
*
Cucule cu pana mură – 857, Catrina Boca, 1909
Pe ceal deal, pe ceal deluţ – 860, Gheorghe Burciu, 1909
Busuioc din trii sfinţi – 859, Catrina Boca, 1909
*
La Brăieşti, unde nu existau lăutari săteşti, ţăranii Casian Monor şi Ilie Pohaţă ştiau şi cântau, chiar şi pe la petrecerile din satele învecinate, câteva cântece naţionale româneşti.
*
Frunzuliţă şi-un dudău – 810, Casian Monor, 1908
Frunzuliţă brad sucit – 809, Casian Monor, 1908
Frunzuliţă iarbă lată – 811, Casian Monor, 1908
Cântă-n luncă păsărele – 808, Casian Monor, 1908
Vai, dorule, vai! – 832, Ilie Pohaţă, 1909
*
În amestecul armonios de poloni, nemţi, români, ucraineni, evrei, slovaci, croaţi, unguri, cehi, de catolicism, ortodoxie şi protestantism, de hramuri ale neamurilor sărbătorite în mod egal şi cu acelaşi entuziasm de toate etniile, Cacica a avut un patrimoniu muzical est-european şi germanic, în care cu greu şi-au găsit locul în memorie şi câteva cântece naţionale româneşti.
*
De a brâu – 856, Alexandru Dulgher, 1908
Of, şi earăşi of! – 852, Casandra Ciocan, 1908
Binele – 854, Glicheria Hopulele, 1908
Frunză verde şi-o salvie – 851, Casandra Ciocan, 1908