Dragusanul - Blog - Part 946

Cântece naţionale româneşti din Calafindeşti

Razvan Mitoceanu si Petru Oloieru Calafindesti

*

Pentru tine, mândrulucă – 2062, Victoria Lazurca, 1914

*

01

*

Pentru tine, mândrulucă,

Nu-s nici gazdă, nu-s nici slugă,

Pentru tine, mândruleană,

Am pierdut vara și earna,

*

Mi-a perit earba-n poiană,

Păpușoiu-n buruiană,

Pentru tine, mândră hăi,

Mi-a perit earba pe văi,

*

Și mioarele cu miei,

Și grâu de-o sută de lei,

De ploi grâu mi s-a stricat,

Păcat că l-am sămănat,

*

Ear pe cel nescuturat

Paserili l-au mâncat.

Vai și-amar de-aceia casă

Unde-i nevasta frumoasă,

*

Că bărbatul o iubește,

Earba-n câmp îi putrezește,

Coasa-n pod îi ruginește,

Păru-n cap îi carunțește.

*

*

Olin, Olian măi! – 2065, Trandafira Alexii, 1914

*

02

*

Așa-mi vine câte-o dâră, / Olin, Olian măi,

Să-mi fac casa toată țâră, / Olin, Olian măi,

Să-i dau foc, să ardă-n spuză,

Să mă sui la munți cu frunză.

 *

Așa-mi vine uneori, / Olin, Olian măi,

Să las frați, să las surori, / Olin, Olian măi,

Să mă duc la munți cu flori

Să privesc mândrele zori.

 *

șed printre floricele, / Olin, Olian măi,

S-ascult vers de păsărele / Olin, Olian măi,

Pe pat de flori să mă pun,

Durerea mea să li-o spun.

*

Așa-mi vine, câteodată, / Olin, Olian măi,

Să las mamă, să las tată, / Olin, Olian măi,

Să mă sui la munți cu piatră,

Să-mi fac ochișorii roată,

*

Să mă uit în lumea toată, / Olin, Olian măi,

Unde am trăit odată, / Olin, Olian măi,

Și-apoi să-ncalec pe murg

și de-acolo să mă duc,

 *

Câtră sânul munților, / Olin, Olian măi,

La umbra molizilor, / Olin, Olian măi,

La cântecul mierlelor,

La mugetul cerbilor,

 *

Câtră sânul codrului, / Olin, Olian măi,

Unde-i drag voinicului, / Olin, Olian măi,

La umbra fagetului,

Dragostea fărtatelui.

*

*

Cucule, pasere blândă – 2066, Toader Lavric, 1914

*

03

*

Frunză verde foi de nuc,

Puişorule de cuc,

Cucule, pasăre blândă,

*

Vara vii, vara te duci,

Mă mir earna ce mănânci,

Cucule, pasăre blândă!

 *

Ia, mănânc mugur de fag

Şi cânt codrului cu drag,

Cucule, pasăre blândă,

 *

Şi beu apă din izvor,

Şi cânt codrului cu dor,

Cucule, pasăre blândă;

 *

Şi mănânc faguri de miere

Şi cânt codrului cu jele,

Cucule, pasăre blândă;

 *

Zbor, din codru, în zăvoi

Şi-apoi cânt şi pentru voi,

Cucule, pasăre blândă!

*

*

Măi cucule, măi! – 2060, Floarea Vauciuc, 1914

*

04

*

Cucule cu pană sură, / Măi cucule, măi!

Grăit-am gură la gură / Măi cucule, măi!

Să nu cânţi sara, pe lună, / Măi cucule, măi!

C-a mea inimă nu-i bună, / Măi cucule, măi!

 *

Că-i încinsă cu curele, / Măi cucule, măi!

Mâncată de multe rele, / Măi cucule, măi!

Şi-i încinsă cu colan, / Măi cucule, măi!

Mult oftează de alean. / Măi cucule, măi!

 *

Că să cânţi pe-o ramurea, / Măi cucule, măi!

Aproape de casa mea, / Măi cucule, măi!

Să-ţi spun ofurile mele, / Măi cucule, măi!

Chinuri şi nacazuri gele. / Măi cucule, măi!

 *

Omule, de casa ta / Măi cucule, măi!

Nu mă pot apropia, / Măi cucule, măi!

Căci eu sunt pasere mică / Măi cucule, măi!

Şi de tine mi-e cam frică! / Măi cucule, măi!

 *

Cucule porumbule, / Măi cucule, măi!

Vină, cântă-n curtea mea / Măi cucule, măi!

Că ţi-oi da muguri culeşi / Măi cucule, măi!

De pe meri, de pe cireşi! / Măi cucule, măi!

 *

Ba, în curtea-ţi n-oi intra, / Măi cucule, măi!

Slugă nu m-oi apuca, / Măi cucule, măi!

Ci-oi trăi pe unde-oi vre / Măi cucule, măi!

Cu hrana ce mi-a plăce! / Măi cucule, măi!

*

*

Doamne,-ajută cucului! – 2057, Pavel Bodnariuc, 1914

*

05

*

Doamne-ajută cucului

Să zboare din cuibul lui

În mijlocul câmpului,

Pe coarnele plugului,

 *

Să zboare din sat în sat,

Că Dumnezeu l-a lăsat

Să zboare din pom în pom,

Să-l asculte orice om;

 *

Să zboare din curti-n curti,

Toţi copiii să-l asculte.

Cucul de nu ne-ar cânta,

N-am şti că-i primăvara,

Cucul de nu s-ar porni,

Nici noi n-am mai plugări!

*

*

Hâş, hâş, hâş, pasere-albastră! – 2071, Vasile Turturean, 1914

*

06

*

Hâş, hâş, hâş, pasere albastră,

Ce-mi baţi, noaptea, la fereastă?

Mamă, stai, nu mă hâşâi,

Până nu m-oi jelui!

 *

Lasă-mă să-ţi povestesc

Al meu chin şi cum trăiesc,

De trăit aş trăi bini,

Dar duşmanii-s lângă mini.

*

Căci duşmanii beu şi-nchină,

Ear eu sunt de tot străină,

Am în inimă un schin

Şi-o baltiţă de venin.

*

Ies afară, ard în pară,

Vin în casă-s de ocară,

De ies, sara, la fântână,

Toţi duşmanii mă îngână.

 *

De ies, sara, la primblare,

Toţi duşmanii-mi stau în cale,

De ies la câmp, să-mi alin

Al meu plâns şi-al meu suschin,

*

Pieptu-mi arde de mă stâng,

Rău vânt bate, de mă frâng,

Spune-mi, mamă, ce să fac

De duşmani ca să mă scap!

 *

Pune, fată, foc şi pară

Pe-a duşmanilor cărare,

Presură chiperi şi scrum

Duşmanilor tăi pe drum!

 *

Duşmanii, cum vor călca,

Îndată s-or farmaca,

Ei di tini vor uita,

Tu de dânşii vei scăpa!

*

*

Ţara străină – 2068, Domnica Cioban, 1914 le Turturean, 1914

*

07

*

Frunză verde de maslină,

Trecui Prutul, apa lină,

Trecui în țară străină.

 *

Și băui și mâncăi bine,

Voinicii se țin de mine

Parcă am atâta bine.

 *

De-ar fi pânea cât de bună,

Tot se face clei în gură,

Dacă e-n țară străină.

 *

Mai bine pânea mai proastă,

Decât cea bună a voastră,

Dar să fiu în țara noastră!

*

*

Ţara străină – 2054, Zahara Lazor, 1914

*

08

*

Duce-m-oi și n-oi veni,

Să văd cine m-a dori,

Frații cu surorile,

Maica cu nurorile,

 *

Grădina cu florile,

Stratul cu garofele,

Dumbrava cu murile,

Codrul și pădurile,

 *

Pădurea cu molizii

Ori tata cu ginerii.

De m-a dori cineva,

Poate că m-oi înturna.

 *

Dușmanii de m-or dori,

Duce-m-oi și n-oi veni,

Și m-oi duce, tot m-oi duce

Unde mierea e mai dulce,

Căci aici-n astă țară,

Zău, și mierea e amară!

*

*

Mândruliţă dragă! – 2072, Vasile Turturean, 1914

*

09

*

Colo-n vale, la fântână, / Mândruliță dragă,

Șede-o copilă străină, / Mândruliță dragă,

Și tot plânge și jelește, / Mândruliță dragă,

Pe părinți îi pomenește, / Mândruliță dragă,

 *

Și tot plânge și suspină, / Mândruliță dragă,

C-a scăpat salba-n fântână, / Mândruliță dragă.

Salba e de puișori, / Mândruliță dragă,

Făcută de scriitori, / Mândruliță dragă,

 *

Salba e de irmilici, / Mândruliță dragă,

Făcută de doi voinici, / Mândruliță dragă,

Salba e de gălbănași, / Mândruliță dragă,

Făcută de dăscălași, / Mândruliță dragă,

Salba e de ruble mari, / Mândruliță dragă,

Făcută de ghenerari, / Mândruliță dragă!

*

*

Mândruliţă – 2056, Pavel Bodnariuc, 1914

*

10

*

Ileană cu ochi verzi,

Te iubesc şi tu nu crezi,

Vin’ la mine-n braţe, şezi,

Mândruliţă!

*

Hopai ţuca, tot aşa,

Mândră dragă, nu ti da,

Vin’ la badia şi-i giuca,

Mândruliţă!

 *

Cini dracu’ te-o-nvaţat

Pi mini di m-ai lăsat

Şi pi altu’ di-ai luat,

Mândruliţă!

 *

Frunză verde măr uscat,

Eu pi cap nu am chicat,

mărg di la noi din sat,

Mândruliţă!

 *

Mândră, ce şireată eşti,

Nici cu mini nu grăieşti

Şi la Gheorghi te gândeşti,

Mândruliţă!

 *

Măi bădiţă, măi drăguţ,

Tu numai să mă săruţi,

La papuci să nu ti uiţi,

Mândruliţă!

 *

Hai, flecăi, şi să giucăm,

Tot să bem şi să cântăm,

La fete să nu cătăm,

Mândruliţă!

 *

Că fata-i ca şi o floare,

Pentru tăţi mirositoare,

Şi minţăşte pân-ce moare,

Mândruliţă!

*

*

Mândruliţa mea – 2058, Vasile Lazurca, 1914

*

11

*

Nu ştiu, nu ştiu, vai de mine,

Ce dor s-a legat de mine,

Nu ştiu zilele cum trec,

Noaptea fără somn petrec,

Mândruliţa mea!

* *

Somnul meu nu este somn,

Nici odihna ca de om,

Somnul meu e tot cu jale

Pentru dragostile tale,

Mândruliţa mea!

 *

Mă pornesc să vin la tine,

Tâlnesc cârduri de copile,

Mă pornesc să vin la vale,

Le dau drumu’, le dau cale,

Mândruliţa mea!

 *

Of, lună luminătoare

Şi stele strălucitoare,

Luminaţi mai cu tărie

Scumpa mea călătorie,

Mândruliţa mea!

 *

Daţi lumină înfocată

Pe cărarea-ntunecată,

Să văd drumul a mă duce

La iubita mea cea dulce,

Mândruliţa mea,

 *

Care tristă şi deşteaptă

Cu dor mare mă aşteaptă

Ca să ajung cât mai tare,

Să-mi dea dulce sărutare,

Mândruliţa mea!

*

*

Jupăneasă Vălculeasă! – 2051, Zahara Lazor, 1914

*

12

*

Frunză verde floare-aleasă,

Jupâneasă Vălculeasă,

Dă-mi vin dulce, din Galaţi,

Să-ţi dau bani nemăsuraţi,

Jupâneasă Vălculeasă!

 *

Frunză verde earbă grasă,

Jupâneasă Vălculeasă,

Ia-n, dă-mi vin de Odobeşti,

Să-ţi dau bani cât nu voieşti,

Jupâneasă Vălculeasă!

 *

Frunză verde de dudău,

De-ar da bunul Dumnezeu

Să fie pe gândul meu,

Să moară jupânul tău,

Jupâneasă Vălculeasă!

 *

Frunză verde de trifoi,

Să rămânem amândoi,

Să rămâi numai cu mini,

Ca să mă-nţeleg cu tini,

Jupâneasă Vălculeasă!

*

*

Frunză verde şi-o lalea – 2055, Pavel Boddnariuc, 1914

*

13

*

Frunză verde şi-o lalea, / Maică, măiculiţă dragă,

De ţi-a fost dragă lumea, / Maică, măiculiţa mea,

Nu mi-o lega pe a mea, / Maică, măiculiţă dragă,

Cu cine nu mi-i voia, / Maică, măiculiţa mea,

 *

Ci mi-o leagă, maică, leagă, / Maică, măiculiţă dragă,

Cu cine mi-i lumea dragă, / Maică, măiculiţa mea,

De ţi-a fost dragă lumea, / Maică, măiculiţă dragă,

După urât nu mă da, / Maică, măiculiţa mea.

*

Cât îi boală şi dureri, / Maică, măiculiţă dragă,

Are leac şi mângâieri, / Maică, măiculiţa mea,

Cât îi boală şi oftare, / Maică, măiculiţă dragă,

Are leac şi alinare, / Maică, măiculiţa mea.

 *

Numai boala de urât, / Maică, măiculiţă dragă,

N-are leac numa-n pământ, / Maică, măiculiţa mea,

Tot urâtul n-are leac, / Maică, măiculiţă dragă,

Numai pânză şi toiag, / Maică, măiculiţa mea.

*

*

Frunză verde de răchită – 2064, Zamfira Popovici, 1914

*

14

*

Frunză verde de răchită,

Măiculiţa mea iubită,

Eu ţi-s fiica năcăjită,

Fiica ta nenorocită

 *

Că m-ai depărtat din casă,

Când mi-a fost viaţa frumoasă,

Şi m-ai silit a mă duce,

Traiul când mi-a fost mai dulce.

 *

Şi m-ai dat în sat străin

Ca să nu mai scap de chin

Şi m-ai dat în sat departe

Ca să n-am de tine parte,

 *

Că bărbatul n-are milă,

Soacra-i rea şi-mi face silă,

Nu mi-i ciudă de bărbat,

Fii cât de apucat,

*

Tot se-ntoarce, câteodată,

Şi-a sa dragoste mi-arată,

Mă cuprinde, îl sărut

Şi de supărare uit.

*

Da’ mi-i ciudă pe-a mea soacră,

Care-i pururea tot acră

Şi tot clenciuri îmi găseşte

Şi pricini îmi iscodeşte,

*

Ba că-i masa nespălată,

Ba casa-i nemăturată,

Ba cămeşile nu-s bine

Clătite-n părâu de mine.

 *

Astfel inima-mi se frânge

Şi n-am, mamă, cui mă plânge,

Ah, mamuţă, de nu-mi crezi,

Suite-n cireş şi vezi!

*

Să-mi vezi locul depărtat

Şi traiul cel cu banat,

Mamă, hai de mi-i pitrece,

Doar necazul mi-a mai treci!

 *

Mamă, hai pân’ la portiţă

Că ţi-s fată cu credinţă,

Mamă, hai pân’ la prilaz

Să-ţi mai spun al meu năcaz!

*

*

Draga mamii frumuşică – 2052, Zahara Lazor, 1914

*

15

*

Draga mamii frumuşică,

Spusu-ţi-am, doară, de mică

De bătrân să nu te-apuci,

După tânăr să te duci,

 *

Că bătrânul, când se scoală,

Pe obraz de-abia se spală

Şi prin casă macoşeşte

Şi pricini îţi tot găseşte!

 *

Şi de merge la lucrat,

Vine, sara, supărat

Şi zice că n-a mânca,

Pân’ la cap nu le-i lega!

 *

Ear cel tânăr, când se scoală,

Într-o clipă mi se spală,

Te cuprinde-n calde braţă,

Te sărută cu dulceaţă

 *

Şi numai de-abia te lasă

Şi se duce-n câmp, la coasă,

Şi lucrează până-n sară

Şi se-ntoarce-acasă iar;

 *

Şi de pui ceva pe masă,

Nu se uită, nu te lasă

Şi zice că n-a mânca

Până nu te-o săruta!

*

*

Cântă cucii vinerea – 2073, Catrina Ravenciuc, 1914

*

16

*

Cântă cucii vinerea,

Trec voinicii Dunărea,

Câte trei alăturea,

Câte patru-asemenea.

*

Şi cum trec, şi cum se duc,

Înapoi ochii-şi arunc,

Şi mergând mereu suspină,

Că merg în ţară străină.

*

Merg de frică şi de silă,

Că i-or bate fără milă,

I-or mustra fără de milă

Şi-or muri fără lumină.

*

Danut Lungu Calafindesti


în calea mea a despicat un munte

Radu 18

*

ah, desdemona, te-am zărit pe cer

păşind desculţă căile lactee

şi-atât de dureros am vrut să sper

că te îndrepţi spre răsărit, femeie,

ca să deschizi ferestre ireale

şi să îţi rezemi coatele pe zori

să pot să vin în faţa feţei tale

şi să îţi cânt balade cu ninsori,

 *

apoi să plec rănit adânc pe glezne

de ierburi şi de firave priviri,

să mă desprind înfiorat din bezne

şi din împovărate amintiri,

să mă transform în cel de dinăuntru

icoanei tale pururi închinat

şi-apoi în zori să îndrăznesc să intru

la fel ca furii nopţii în palat,

*

deja în sân port stelele cărunte

şi luna fascinantului mister

în calea mea a despicat un munte,

ah, desdemona, te-am zărit pe cer


Votez cu Băişanu! Nu e sfânt, dar nici Lungu!

Nu e sfânt, dar nici Lungu!

Nu e sfânt, dar nici Lungu!

*

Îi cunosc defectele. Şi are din toate, inclusiv o naivitate copilăroasă, care, atunci când o ia prin bălăriile entuziasmului, numai oale sparte lasă în urmă. Îi ştiu şi calităţile, dar, dacă oferta de candidaţi a partidelor ar fi fost cât de cât serioasă, nu l-aş fi votat, ca să-l protejez de naivitatea periculoasă a veşnicului său entuziasm. Din păcate, nu mi-a mai rămas de ales, aşa că am decis: Votez cu Ştefan Alexandru Băişanu! Şi nu cer nimănui să-mi urmeze exemplul.

*

Sandu Băişanu mi-e prieten. Probabil că şi eu îi sunt prieten, deşi nu prea mai am răbdare în faţa repetării poveştii luptei cu morile de vânt. Sandu Băişanu nu-i un sfânt, dar nu-i nici Ion Lungu. Băişanu scrie versuri, iar Lungu scrie “versus”. Versurile întemeiază cărţi, “versus”-urile sunt fructele mâniei pe acest biet târg, luat de Lungu în arendă, cu complicitatea găluşcarilor. Inclusiv a găluşcarilor Blaga, Gorgiu sau cum mama dracului o cheamă.

*

N-am de ales, votez cu Băişanu. Să nu merg la vot ar fi o prostie, să anulez buletinul, la fel. Voi merge, deci, la vot, şi voi vota cu Ştefan Alexandru Băişanu – un om păcătos, dar om.

 


Constantin Horbovanu: Cascheta

Constantin Horbovanu, cu diploma în mână, în drum spre casierie; umorul e pe bani!

Constantin Horbovanu, cu diploma în mână, în drum spre casierie; umorul e pe bani!

*

Cu câţiva ani în urmă, la trei luni după ce ne-am luat Dacia Logan, am hotărât, împreună cu nevastă-mea, fiică-mea şi cei trei membri ai familiei Matei, să mergem în concediu, la mare, cu maşina noastră, bineînţeles. Pregătirile au durat o săptămână. Urmând sfatul lui Matei, şeful, adică omul cu ideile, am pregătit, pentru cele două săptămâni de litoral, şi cartofi, şi borcan cu brânză, şi conserve de peşte, şi borcan cu castraveţi, şi sâmburi de bostan, şi ulei pentru salată, şi chibrituri, şi ouă, şi griş, şi… Apoi, am scos şi hainele, şi papucii. Adică am făcut un munte, în mijlocul casei. Când am epuizat lista cu tot ce am pregătit, mi-am dat seama că, totuşi, mergem la mare cu o maşină mică, nu cu tirul! Dar cui să spun asta! Lui Matei? I-am spus, iar el, drept răspuns, mi-a arătat muntele apărut în mijlocul casei lui!

*

– Măi omule!, i-am zis, niţel mai răstit. Mai avem două zile până la plecare. În zilele astea, te rog să scapi de trei sferturi din muntele ăsta! Mergem cu o maşină, o maşinuţă, nu mergem cu tirul! Înţeles? Triez şi eu ce am scos în mijlocul casei…

– Pune un portbagaj pe maşină!

– La câte lucruri sunt, trebuie să pun un tir în spate!

Chiar dacă am eliminat multe, maşina s-a umplut până la refuz. Cauciucurile s-au turtit, de credeai că acu-acu fac poc! Înainte de-a o lua din loc, Matei fugi în apartament şi se întoarse cu o caschetă de poliţist, pe care o aşeză pe bord.

*

– Ce faci cu cascheta aia?!, l-am întrebat curios.

– E a unui verişor, care-i sergent major sau agent, că nu mai ştiu cum li se spune acum. Dacă o punem pe bord, nu ne opreşte, pe drum, nici un poliţist.

– Adu-ţi mintea acasă, măi omule! Vrei să dăm de dracul?! Dacă ne întreabă cineva a cui este sau care dintre noi e poliţist, ce-i răspunzi?

– Eu!

– Treaba ta!

*

Am plecat, spre mare, cu cascheta pe bord, în partea dreaptă, unde stătea Matei, şeful. După Fălticeni, la Spătăreşti, am întâlnit primul poliţist, care „se lega” de maşini. Am încetinit şi eram pregătit să trag maşina pe dreapta, dar acesta, după ce s-a uitat lung la Dacie, mi-a făcut semn să măresc viteza. Iar eu, bucuros,  m-am conformat.

– Ei, acum ce ai de zis?, m-a întrebat Matei.

– Încă nu mi-a venit glasul!

– Când ajungem la Eforie, dai un coniac sau trei beri.

– O bere nu-ţi ajunge?!

– Nu. Dacă te oprea, nenea-ţi găsea ceva nereguli, pe la maşină, şi te uşura de vreo sută de lei, cel puţin.

– Orice amendă o împărţim pe din două.

– S-o crezi tu!

– Când merge numai familia mea în maşină, plăteşte amenda numai ea; când e şi familia Matei, plăteşte şi aceasta. Logic! Înainte de plecarea spre mare, eu am băgat în maşină piese de peste 600 de lei. Ca să ne deplasăm în siguranţă. N-am cerut nimic de la tine. Doar la benzină şi amenzi împărţim. Simplu.

*

Matei a înţeles, nevastă-sa, nu. A început cearta. De fapt, mai mult Adela, adică madam Matei, se certa. Cu toată lumea. În centrul oraşului Bacău, i-a strigat lui, bărbatului ei:

– Opreşte maşina, să cobor!

– De ce să cobori?!

– ă iau aer! Nu mai pot! Mă înăbuş! Opreşte!

Şi-l trage pe amic de gulerul cămăşii.

– De ce mă strângi pe mine de gât? Ce… eu conduc maşina?! Spune-i lui!

Şi a arătat spre mine. Am oprit. Adela, care era pe bancheta din spate, dreapta, a coborât grăbită. A coborât şi Matei. Pe stradă… erau mulţi oameni. Unii mergeau la serviciu, se întorceau de la serviciu. Între orele 7 şi  8, e cea mai mare aglomeraţie pe străzi.

*

– Ce urât îi stă lui Matei, cu şapca aia pe cap!, mi-a zis nevastă-mea.

– Care şapcă?!

Din cauza zăpăcelii, a nervilor, amicul luase cascheta de pe bordul maşinii şi, în loc să o pună înapoi, a pus-o pe cap! Iar nevastă-mea avea dreptate. Adidaşi albi, şosete galbene, pantaloni maro, scurţi, cămaşă roşie, cu flori verzi şi mâneci scurte, cascheta albastră!.. Aşa o combinaţie de culori nici la papagali n-am întâlnit!

– Nu trebuia să le spui de amenzi!, m-a dojenit nevastă-mea.

– De ce nu?! Nu vezi ce fac poliţiştii? Dacă vor să-ţi dea amendă sau dacă au primit sarcini pentru cât mai mulţi bani la stat, prin amenzi, îţi desfac toată maşina, ca să găsească o chichiţă, să te amendeze. Ai uitat de ăla, care mi-a văzut stema cu Steaua, de pe bordul maşinii? De ciudă că Dinamo a luat bătaie, cu trei zile înainte, m-a frecat jumătate de oră şi tot m-a amendat!

*

Afară, prietenii noştri se ciondăneau mai departe. La un moment dat, am văzut, îndreptându-se spre Matei, un poliţist, cu caschetă şi costum, deci unul adevărat. Mi s-a zbârlit părul! Am ieşit rapid din maşină.

– Ce-i cu ţinuta asta, domnule?!, l-a întrebat poliţistul adevărat.

– Lasă-mă-n pace! Vezi-ţi de drumul dumitale!, i-a răspuns răstit amicul, fără să întoarcă privirea spre poliţist.

– Sunt subcomisarul Icsulescu şi nu-ţi permit să-mi vorbeşti aşa!

– Leagă-te de găinari, de potlogari, de hoţi, nu de oamenii cinstiţi!, zise Matei, după ce întoarse capul spre ofiţer.

– Faci uniforma de râs! Asta-i ţinută?!

– Este! N-am voie să umblu în pantalon scurt? În papuci sport? N-am voie?…

*

M-am apropiat de el şi i-am luat cascheta de pe cap. Când a văzut-o, s-a făcut negru la faţă şi mic, mic…

– Sunt subcomisarul Icsulescu!

– Eu… eu… sunt inginerul Matei!.. Din Suceava…

– Inginer?! Nu eşti agent principal??

– Nu!

– Şi de ce umbli cu caschetă, să creadă lumea că eşti un organ de poliţie, în stare de ebrietate!

– Scuze!…

*

– Să vă explic!, am intervenit eu. Cascheta este a fratelui lui, care-i poliţist şi e detaşat, temporar, de la Suceava, pe litoral. A uitat-o acasă, iar noi, fiindcă mergem la mare, i-o ducem.

– De ce aţi pus-o pe cap?

– Ne jucam! Fără intenţia de a… Cerem iertare, dacă s-a interpretat în alt mod.

– Fapta trebuie pedepsită. Vii, cu mine, la inspectorat!, i s-a adresat lui Matei.

– Pot să merg şi eu?, am întrebat.

– Nu. Dumneata parchează maşina, într-un loc de parcare, că aici e parcarea interzisă! Aveţi atât de mulţi bani, ca să vă permiteţi atât de multe prostii, într-o singură zi?!…

– Vă rugăm!…

*

Degeaba. Matei l-a însoţit pe subcomisarul de poliţie şi s-a întors, după aproape două ore. Supărat.

– Ai gândit bine treaba cu împărţitul pierderilor! Felicitări! Şi prezintă-te la neica cu 200 de lei, acum!, mi-a zis el. Atât e partea ta din amenda primită.

– Da?! Îţi dau 50, diferenţa de la o altă amendă primită.

– Poftim?!

– După ce ai plecat, a venit un agent de circulaţie şi ne-a dat amendă de 300 de lei, pentru parcare într-un loc nepermis.

– Cine te-a pus să parchezi într-un loc nepermis??!

– Cascheta ta!

Am râs din toata inima toţi şi nu ne-am mai certat… tot concediul.


când frâng ninsori pe florile de prun

Primavara 2

*

am frânt ninsori pe florile de prun

şi tu-mi vorbeşti despre-ncălziri globale

când iernilor ursit să mă supun

cu trupul ostenit le ies în cale

ca să le cer răgazuri pentru ierbi

şi pentru înfloriri dezlănţuite,

să-şi pască timpul turmele de cerbi

prin sufletele noastre prelungite

*

până spre zări ca umbrele-nserării

de alte anotimpuri vindecate,

şi tu-mi vorbeşti de-aceleaşi depărtări

din care ne-am desprins pe apucate

fără vreun ţel şi fără nici o ţintă,

dar hărţuiţi adesea de ninsori

când clopotele-s puse să ne mintă

şi să arunce-n noi cu sărbători,

 *

şi-n vremea asta, zămislind tăceri,

cu o tăcere cosmică îţi spun

că mi-i atât de dor de primăveri,

când frâng ninsori pe florile de prun


Pagina 946 din 1,486« Prima...102030...944945946947948...960970980...Ultima »