*
Cele mai frumoase cântece vechi din Suceava, Berchişeşti şi Calafindeşti, cu Răzvan Mitoaceanu, la vioară, şi Petru Oloieru, la ţambal, vor răsuna, de ziua atestării documentare a Bucovinei geografice, şi ca pledoarie pentru necesitatea fonotecării tuturor cântecelor din anii 1820-1917, care au răsunat pe pământurile acestui nord de ţară moldavă a valahilor. Şi sunt însumate, localitate cu localitate, vreo 2.200 la număr. Din care noi am fonotecat, până acum, abia vreo 350.
*
Ca să reînviem cântecele străbunilor, facem faţă cu greu celor care ni se tot pun împotrivă, şi intrăm în stuiou în timpul nostru liber. De-a moaca, fără plată, ba şi sabotaţi, când de unii, când de alţii. Chiar şi această manifestare e dubladă cu ditamai congresul costisitor şi inutil al coregrafilor folcloroşi – semn că nimeni nu are nevoie şi de memorie, că Bucovina nu valorează nimic, dacă nu îţi poţi pune bundiţa cu dihor, ca să debitezi inepţii.
*
Fac, împovărat sufleteşte, această manifestare şi o fac doar pentru că şi eu, şi Dănuţ Lungu, şi Petrică Oloieru, şi Răzvan Mitoceanu, avem nevoie de închinare evlavioasă în calea amintirii străbunilor. Altminteri, m-aş lăsa păgubaş.
