ion drăguşanul: în noaptea învierii
*
în noapte nouă crengi de măr
cu nouă flori desferecate
au luminat în adevăr
nedreapta mea singurătate
şi nouă crengi de păr urmară
cu alte nouă flori stinghere
când se făcuse primăvară
printr-o firească înviere
*
şi-atunci cu rănile aprinse
venise cineva să cânte
şi sângele i se prelinse
pe urme-n ierburile sfinte
şi am cules atâta rouă
să nu-mi mai fie veşnic sete
şi-atunci cu mâinile-amândouă
am risipit prin ierbi regrete
*
şi-abia acum pricep că nu e
în rugăciunea spusă-n şoapte
decât prilej de-a bate cuie
în toate florile din noapte