în calea mea a despicat un munte

*

ah, desdemona, te-am zărit pe cer

păşind desculţă căile lactee

şi-atât de dureros am vrut să sper

că te îndrepţi spre răsărit, femeie,

ca să deschizi ferestre ireale

şi să îţi rezemi coatele pe zori

să pot să vin în faţa feţei tale

şi să îţi cânt balade cu ninsori,

 *

apoi să plec rănit adânc pe glezne

de ierburi şi de firave priviri,

să mă desprind înfiorat din bezne

şi din împovărate amintiri,

să mă transform în cel de dinăuntru

icoanei tale pururi închinat

şi-apoi în zori să îndrăznesc să intru

la fel ca furii nopţii în palat,

*

deja în sân port stelele cărunte

şi luna fascinantului mister

în calea mea a despicat un munte,

ah, desdemona, te-am zărit pe cer