când frâng ninsori pe florile de prun

*

am frânt ninsori pe florile de prun

şi tu-mi vorbeşti despre-ncălziri globale

când iernilor ursit să mă supun

cu trupul ostenit le ies în cale

ca să le cer răgazuri pentru ierbi

şi pentru înfloriri dezlănţuite,

să-şi pască timpul turmele de cerbi

prin sufletele noastre prelungite

*

până spre zări ca umbrele-nserării

de alte anotimpuri vindecate,

şi tu-mi vorbeşti de-aceleaşi depărtări

din care ne-am desprins pe apucate

fără vreun ţel şi fără nici o ţintă,

dar hărţuiţi adesea de ninsori

când clopotele-s puse să ne mintă

şi să arunce-n noi cu sărbători,

 *

şi-n vremea asta, zămislind tăceri,

cu o tăcere cosmică îţi spun

că mi-i atât de dor de primăveri,

când frâng ninsori pe florile de prun