1904: Iconografia comemorării lui Ştefan cel Mare

Mărturiile din presa vremii, referitoare la comemorarea împlinirii a 400 de ani de la plecarea lui Ştefan cel Mare din această pustietate, le-am reprodus, în urmă cu nu mai ştiu câte săptămâni. În esenţă, enervaţi de arhitectul austriac Karl Adolf Romstorfer, care nu doar că nu se prefăcuse “că ne respectă istoria”, cum titra Nicolae Iorga, ci scosese la lumină Cetatea Sucevei, interzicând statutul de carieră pentru târgoveţi, reconstruise Mirăuţii şi Putna, reparând temeinic toate bisericile voievodale, regăţenii au pus şi ei de sărbătoare taman ca Lungu de Ziua Sfântului Ioan cel Nou, pe care o confundă şi cufundă cu Ziua Sucevei.

O mascaradă populară, cu omagieri penibile ale bietului rege prusac al regatului român, în faţa căruia se închina chiar şi Ştefan cel Mare, un teatru de prost gust, cu false recuperări de memorie, cu slujbe peste slujbe religioase de pomenire a… Regelui, cu vorbăraie deşartă, tipic românească, şi cu entuziasm băşcălios – asta a fost versiunea “naţională” a unei lustruiri de sine a altei generaţii penibile, aproape la fel de penibilă precum cea de astăzi, care şi-a pus în cap să băşcălizeze până la compromitere ia bucovineană (românească, ucraineană şi huţulă), dacă tot a fost sacralizată de unii cu glagorie în patrimoniul UNESCO. Nu-i bai, îi venim noi de hac şi bietei ii, dacă tot şi-a luat nasul la purtare!

Fotografiile care urmează sunt luate din Calendarul “Minerva” pe 1905 şi, în ciuda deteriorării lor prin abandonare în pagini şubrede, înseamnă mărturii, dacă nu cumva şi o blajină admonestare a vremilor, adresată ocârmuitorilor de astăzi: “Nu-i imitaţi pe ăia, că vă faceţi de tot râsul!”. Numai că politicienii nu aud, niciodată, nici şoaptele timpului şi nici pe cele ale oamenilor oameni, din acest minunat ţinut, căruia îi venim noi de hac, odată cu ia!

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Jul 30

Milogii votului sucevean interzic bucuria copiilor

Abia ajunşi cu sacii, din nou, în căruţă, milogii votului sucevean îşi dau în petec: consilierii municipali pedelişti lipsesc de la şedinţă, anulându-şi majoritatea, iar cei pesedişti dau cu târnul platitudinii minţii în bururia de fiecare an a copiilor Sucevei, ai judeţului şi ai celor care vizitează această harababură jegoasă, numită “capitala europeană” a lui Ion Lungu.

Festivalul Medieval “Ştefan cel Mare”, care vehiculează nemeritat, într-o aură luminoasă, numele Sucevei politruce, însemna şi înseamnă o adresabilitate singulară către un segment de populaţie care merită totul: copiii. Mitul, istoricitatea, patriotismul, simţul naţional şi desferecarea imaginaţiei cucereau generaţiile proaspete cu mai multă eficienţă, decât o pot face şcolile, pentru că, prin Festivalul Medieval “Ştefan cel Mare”, copiii trăiau veşniciile şi respirau odată cu fiecare generaţie de străbuni. Şi nu există bucurie mai mare pentru un părinte sau un bunic, decât să-şi vadă lăstarul fericit, întrezărindu-şi rădăcinile.

Dar vin ăştia, ai lui Brădăţan, şi lipsesc ăia, ai lui Lungu, şi unii, şi ceilalţi, milogi ai votului sucevean, şi interzic bucuria copiilor. Pretextele sunt de o cinică imbecilitate, precum toate palavrele propagandistice ale mafiei roşii, şi bucuria copiilor, atât de tânjită pe parcursul cenuşiu al anului, se interzice. Iar la toamnă, milogii votului sucevean vor cerşi alte voturi, iar noi, sucevenii, vom ignora dezamăgirea din ochii copiilor şi nepoţilor noştri şi vom vota. Halal să ne fie!

Jurnalism No Comments Jul 30

Concertele şi cărţile Naţiunii Poeţilor, în 2016

“Zicălaşii” vor însoţi cărţile doar în anumite locuri, funcţie de posibilităţi, urmând să concerteze, la final, împreună cu Mihnea Blidariu, de la “Luna Amară”, şi cu Andi Drăguşanul, de la “Toy Machines”, într-o concepţie de spectacol, în care sucevenii vor putea desluşi, preţui şi înţelege şi cântecele Bucovinei din anii 1848-1900, dar şi un concert de balade rock, cântate împreună sau separat de către cei doi coordonatori artistici ai Festivalului “Bucovina Rock Castle”, Mihnea şi Andi.

La toate manifestările, cărţile de pe afişe şi nu numai vor fi oferite în dar, tuturor participanţilor, de către Consiliul Judeţean Suceava, prin intermediul Centrului Cultural “Bucovina”, iar intrarea la concerul de balade rock, susţinut de Mihnea şi de Andi, va fi, de asemeni, gratuită.

Afişele “Naţiunea Poeţilor 2016” definesc un itinerariu afectiv, în care spectacolele lansărilor de carte sunt organizate până la ultimul amănunt, un itinerariu pe care vi-l prezint cu rol de invitaţie, indiferent de localitatea în care trăiţi şi visaţi:

Jurnalism No Comments Jul 29

Sculptorul Mircea Dăneasa şi apogeul creaţiei

Lucrând monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, pentru a fi amplasat în noua piaţă, din faţa Catedralei din Gura Humorului, sculptorul Mircea Dăneasa, printr-o voită şi explicită reinterpretare stilistică a propriei creaţii, a atins apogeul, monumentul humorean obligând la o reconsiderare a întregii lui opere.

Mircea Dăneasa este un filosof şi un metafizic, adică există, cu mintea şi cu inima, într-o cosmicitate iconară, în care credinţa creştină are condiţionări primordiale. De asta am şi separat cele două dimensiuni, filosofia şi metafizicul, pentru că “legătura” (credinţa) are repere dogmatice care o diferenţiază, aidoma luminilor din curcubeu, de libertăţile imaginative şi nu numai ale filosofiei. Câtă vreme îşi dura simbolistica proprie doar pe repere filosofice, Mircea Dăneasa era, uneori şi, din păcate, de mulţi, greşit înţeles, dar potenţarea metafizicului desluşeşte şi anteriorităţile creative ale sculptorului haţegan, care supravieţuieşte, în Bucovina, şi în spaţiul creaţiei doar datorită îndărătniciei lui ardeleneşti absolut benefică.

Caracteristicile şi canoanele picturii bisericeşti bizantine (longilinul şi expresia), pe care Mircea Dăneasa şi le-a asumat, în realizarea unui Ştefan cel Mare evlavios, rupt parcă şi din statutul de “atlet al lui Hristos” şi de “apărător al creştinătăţii”, pun în evidenţă cerebralul trăit, respirat, frământat în suflet şi în minte timp de o viaţă de om înhăruit. Mircea Dăneasa a fost, întotdeauna, un partizan al expresiei şi tocmai de aceea monumentul primarului-ţăran Vasile Deac, de la Vatra Dornei, care era invitat adesea la Viena, ca să-i ceară şi lui sfatul “drăguţul de Împărat” Franz Iosif, are linii îngroşate şi masivităţi sugestive, de om-piatră, pus de veghe în Muntele Soarelui. Dincoace, la Suceava, într-un adevărat omagiu irimescian, o simbolistică multiplă a tentaţiei zborului, cu vagi trimiteri spre mitul lui Icar, “Bucovina înaripată” (iniţial se numea, după o manifestare culturală pe care o organizam eu, citându-l pe Constantin Loghin, “Bucovina Eroică şi Martiră”), deşi “beneficiază” de amplasări improprii, total străine concepţiei artistice, în baza toanelor cetăţeanului Ion Lungu, care l-a supus pe artist şi la un linşaj financiar, izbuteşte, şi prin trimiterile la “Maica Glie” din reprezentările neolitice, să sugereze şi logodna cosmică dintre Pământ şi Cer, potenţând raiul pământesc, numit Bucovina (doar după izgonirea din rai, oamenii au priceput ce înseamnă Paradesha), iar conştientizarea simbolisticii pe care v-o mărturisesc a fost dăltuită şi explicit de Mircea Dăneasa, prin crucea de pe cealaltă parte a tentaţiei zborului.

La Gura Humorului, acolo unde marea artă a primarului Marius Ursaciuc constă în a pune în valoare inteligenţele creatoare, inclusiv ale arhitecţilor, complexul arhitectonic, în care noua Catedrală şi monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt redimensionează calea spre munte (AR RA AR AUM – în reformularea lui David, din Psalmul 18: “Iar Dumnezeu şi-a făcut sălaşul în Soare”), sculptorul Mircea Dăneasa, ajuns la apogeul creaţiei, a stabilit şi cheia înţelegerii operei lui, ceea ce, în fond, înseamnă totul.

Cronici sentimentale No Comments Jul 29

Din Sala Dacilor, în Poiana Radu Bercea

Dacă vi se pare că aţi sesizat o greşeală în titlul acestui material, să ştiţi că v-aţi înşelat, pentru că, atunci când e vorba de pictorii şi sculptorii lui Toader Ignătescu şi de humoreanul Radu Bercea, între sală şi poiană există o sinonimie şi o reprocitate perfectă. E drept, eu încă nu ştiam că, în Casa de Cultură Gura Humorului, există o sală de expoziţie, care poartă numele personajului emblematic Radu Bercea, martir al Neamului Românesc şi, poate că şi de aceea, artist plastic novator şi doldora de sfinţenia generozităţii.

La Gura Humorului, în Poiana Luminilor, care poartă numele lui Radu Bercea, aveam să văd, tot ieri, o minunată expoziţie, pe care pictorul şi profesorul de arte plastice, din Constanţa, Ioana Călinescu, şi hâtrul sculptor bucovinean Toader Ignătescu au numit-o “COMPUS“. Ca să văd şi ca să încerc să pricep, am intrat în expoziţie, cu un ceas înainte, îndrumat de străvechiul meu prieten Constantin Logigan, diriguitor al Casei de Cultură şi al fenomenului pe care instituţia îl simbolizează, vreme de patru decenii, şi reactivat, din lenevia dulce, dar somnoroasă a pensionării, pentru un nou mandat, măcar de încă patru decenii.

Şi m-am pus pe pozat, fascinat de miticul natural şi aproape instinctual retrăit şi în pictura Ioanei Călinescu, şi în “rădăcinile” lui Toader Ignătescu, rădăcini din cer, pentru că Arborele Vieţii avea rădăcinile în cer şi coroana pe pământ. Există, în opera celor doi, o predispoziţie metafizică exemplară, dar asumată fără ifose, cu o naturaleţe a expunerii aidoma surânsului. Există o slobozenie şi o slobozire a imaginaţiei, în care existenţialul este un scapăr al intrării în armonie cu Universul, există trăire şi sinceritate, care doar fundate pe o bună cunoaştere a meşteşugurilor Artei se poate pune în evidenţă şi desluşi:

Primii spectatori, sunt “participanții ediției din acest an, care i s-au alăturat sculptorului Toader Ignătescu, artiștii plastici Ioana Călinescu, Maria Monica Goșoiu, Nermin Hogea, Ina Iordan (Constanța), Niculae Găgeanu (Mangalia), Ioan Măric (Bacău), Petre Antonescu (București), Maria Lupu (Iași), Camelia Constantin Ciobanu (Reșița), Dori Susan (Sebeș) și George Leteanu (Vaslui)”, scria Tiberiu Cosovan (Tabăra Naţională de Artă Plastică “Poiana Dacilor”, în Monitorul de Suceava), dar şi tinerii iubitori de tradiţii din Gura Humorului, care, primind un frumos premiu la “Întâlniri Bucovinene”, pregăteau un spectacol pentru Cernăuţi, iar provocarea vizuală nu-i putea lăsa indiferenţi. Nu au lipsit, desigur, Radu Bercea şi Tiberiu Cosovan, Tibi vorbind, frumos şi la obiect, despre expoziţie, după dumnealui Constantin Logigan, luminător humorean şi prin sufletul meu mereu şi disperat însetat de lumină:

Apoi, după scurte şi emoţionate rostiri, din partea expozanţilor, pictorul Ioana Călinescu şi sculptorul Toader Ignătescu, au urmat pozele de grup, în care nu m-am lăsat ademenit, ca nu cumva să pară Toader Ignătescu, brusc şi instantaneu, şi frumos! Îi ajunge că e harnic, generos, talentat şi inteligent!

Jurnalism No Comments Jul 29