La Suceava, când lipsesc ideile, abundă lozincile

*  

O abundenţă de lozinci, cu rol de petarde şi de perdele de fum, care să camufleze şi absenţa unui nou început, dar şi totala lipsă de idei, mă dumireşte că nimic nu se va întâmpla în Bucovina viitoare şi că, de fapt, Bucovina viitoare nici nu mai există, fiind doar o închipuire de odinioară.

*

Urmează RELIGIE, adică o prefăcătorie de-a respectul pentru istorie, cu cădelniţe şi cădelniţări în sobor. Urmează ACŢIUNE, care a şi început, prin înlocuirea gâlmelor decizionale ale ălora de-au fost, cu gâlmele ăstora de-au venit.

*

Urmează TRADIŢIE haida-dâra, dâr, dâr-da, cu mititei şi bere. Urmează MULTIETNIC, adică nătângă înfăţişare de intoleranţă bucovineană reală, de-a lungul vremii, drept buhăială folcloroasă precum flash-mob-ul de mai anţărţ.

*

Urmează IMPLICARE, adică nu mişcă frunză fără voia şi controlul lor, şi PARTENERIATE. Ceea ce nu se poate pune la îndoială. Urmează şi CULTURĂ, şi INIŢIATIVĂ, şi DEZVOLARE.

*

Nimic, nici un fel de viziune, nici un fel de întrezărire de realităţi sucevene. Doar lozinci aburcate peste lozinci, asta ne oferă, în absenţa ideilor, cei care ne-au luat în arendă pe viitorii patru ani.

Prietenii cărora NU le place instituţia prefectului

*

Un grup facebook nou, “Prieteni cărora le place instituţia prefectului”, e pe cale să devină un etalon al snobismului şi al pupincurismului, umblând cu un fel de “ce are sula (lui Iliescu, cea din coaste) cu prefectura”, “instituţia prefectului” nefiind, în realitate, Prefectura, ci dumnealui kyr prefectul Constantin Harasim, un cetăţean profund, care ţine minte doar că a ajuns să se ajungă “instituţia prefectului”, deşi se împiedică în cuvintele limbii române mai dihai decât boschetarii în gropile de pe aleile din târgul lui Lobodă Vodă Lungu sarmalagiul.

*

Că îl suportăm, cu toate bâlbâielile şi obedienţele lui, în palatul lui Franz Ritter Des Loges, e normal, Harasim fiind reprezentantul guvernelor în teritoriu şi la fel de ponta-tehnocrat ca şi ele. Dar să-i aduci osanale pentru atât de competenta lui inactivitate şi pentru aburcările propoziţionale, la care se încumetă uneori, e prea mult. Oare chiar suntem noi, sucevenii, oameni instruiţi şi cu rafinament cultural, dacă ne fudulim, la nesfârşit, cu nişte agramaţi ca Harasim şi Lungu?