Când a murit pictorul bucovinean al Papei Pius X?

*

Puţine lucrări, semnate de Archip Roşca, s-au păstrat până în vremea noastră, şi doar în Muzeul Bucovinei, unde supravieţuiesc, încă, patru cartoane cu tot atâtea portrete: “Copil”, “Femeie”, “Femeie tânără” şi “Bărbat”. Cât despre informaţii referitoare la opera lui, acestea sunt vagi şi contradictorii – ca şi aspectele biografice (regretatul Emil Satco dă, de pildă, drept dată a morţii “decembrie 1927”, iar criticul de artă Valentin Ciucă, anul 1926). Despre portretul făcut Papei Pius al X-lea, cei doi veritabili exegeţi nu menţionează nimic, ceea ce înseamnă că nu au dat peste cele două gazete româneşti din Transilvania sau peste cea germană din Cernăuţi, care comentau, cu entuziasm, portretul realizat de Archip Roşca şi care devenise preferatul Papei.

*

*

În primăvara anului 1909, când expusese la Bucureşti, în a opta expoziţie de pictură şi sculptură a Societăţii “Tinerimea Artistică” (pe atunci, şi Brâncuşi îi era un simplu coleg), Arhip (Archip, scris cu “ch”-ul german, se citea Arhip) Roşca a expus 5 lucrări, cu numerele de catalog 186-190, şi anume: “Ţăran la scăldat”, “Lăutar”, “Cerşetorul”, “La afaceri” şi “Maternitate”, lucrare pe care o menţionează şi Ion Grămadă, în 1907, deci lucrată anterior.

*

*

Fiecare informaţie, oricât de neînsemnată ar fi, ne poate oferi şansa desluşirii unui parcurs artistic şi al unei vieţi, pe care culturnicia bucovineană seculară le-a îngropat voit în uitare. Iar ceea ce vă prezint eu, aici, înseamnă doar căutări, doar investigaţii, cu care suntem datori memoriei. Tocmai de asta, însoţit de colegul meu Tiberiu Cosovan, răscolesc cimitirele comunei Ilişeşti, în căutarea unor indicii, care să mă orienteze spre anumite segmente de timp ale vremurilor pe care le-a trăit Archip Roşca.

*

*

Ieri, ne-am încercat norocul la Braşca, prin preajma unei vechi bisericuţe de lemn, lângă care se durează o alta, din cărămidă, pe măsura vremii, şi am văzut un cimitir… răzeşesc, adică bine delimitat în “jirebii” între neamuri. Pe Roşcani, de pildă, îi găseşti pe părtăşia din mijloc; şi sunt vreo 10-12 părtăşii ale neamurilor, inclusiv al neamului primarului de la 1848, Dârţu, care semna, împreună cu primarii din zonă, celebrul memoriu către împărăţie.

*

Uneori, răzbim cu greu, printr-un mărăciniş duşmănos, spre cruci fără urmaşi, ba chiar şi fără plăcile cu nume. Notăm, pentru confruntări cu conscripţiile de la arhive, numele unor Roşca de după anul 1800,  Andri, Maria, Nicolai, Achilina, Gherasim, Erica, Alexandru, Puşa, Diomid, iar Tiberiu Cosovan face fotografii, inclusiv ale bătrâneţilor mele ostenite, dar încă pline de curiozităţi:

*

*

Acasă, am dovada că Archip Roşca a fost ucenicul favorit al lui Ion Pâşlea, aşa că, încetul cu încetul, mi se conturează un parcurs de cercetat şi nicidecum, încă, o recuperare necesară de memorie.

*

*