Dragusanul - Blog - Part 803

Probe pentru “Zicălaşi”

Probe 0

*

În sfârşit, “Zicălaşii” vor avea costume de lăutari târgoveţi. Astăzi, împreună cu “starostele” Petru Oloieru, am fost să probăm straiul celeilalte “înălţimi” din taraful zicălaşilor, gordunistul Ionuţ Chitic. Nu al profesorului Oloieru, pentru că starostele purta, în vremuri vechi, ilic din catifea vişinie, nu albastră, dar cum Petrică şi Ionuţ sunt clădiţi, dintr-un trunchi, după acelaşi calapod, a făcut proba pe acest costum, doar ca să îmbunătăţim detaliile discretei stilizări.

*

Probe 1

*

Petrică, surprins de schema însăilării de croiuri, s-a privit lung în oglindă, timp în care maistrul croitor Costică Băiţan fixa reperele pentru surfilări şi cusături. E greu de lucrat un port de epocă, iar dacă nu punea un cuvânt pentru mine voluntara “Bucovina Rock Castle” Bianca cea Blondă, fata maistrului croitor, nu găseam în Suceava atelier în care să fac, în doar câteva zile, straie de breaslă de târgoveţi muzicanţi, pe care “Zicălaşii” să le poarte cu ocazia celor trei concerte cu cele 48 de melodii naţionale româneşti, culese de armeanul cernăuţean Karol Mikuli, din nordul Moldovei, între anii 1841-1859. Discipolul lui Chopin a cules mult mai multe, ba însoţit de Iraclie Porumbescu, ba de Vasile Alecsandri, ba de Alecu Hurmuzachi, dar le-a ales doar pe cele 48. Exponenţiale.

*

Probe 2

*

La probe, straiele de muzicanţi târgoveţi, încă fără brâu şi fără nasturi, fără tivuri şi ciupacuri, derutează niţel, dar profesorul Petru Oloieru îşi pune imaginaţia la treabă şi, imediat, înţelegând cum stă treaba, dă indicaţii pentru anumite ajustări ca un adevărat specialist al portului urban de odinioară. În zilele următoare, va veni rândul lui Răzvan Mitoceanu, bracist în breasla zicălaşilor, dirijor al orchestrei Ansamblului Artistic “Ciprian Porumbescu” şi – ca păcat – prieten al meu. La fel ca şi Petrică, la fel ca şi ceilalţi zicălaşi.

*

Probe 4

*

După calapodul lui Răzvan se vor face costume şi pentru cei trei formidabili tineri violonişti, Mihăiţă Cotos, Narcis Rotaru şi Adrian Pulpă (în ordinea în care se aşează în scenă), dar şi pentru cobzar, care va fi să fie ales funcţie şi de un anumit timbru arhaic al vocii, dar şi de pasiunea altruistă, cu care ni se va alătura luptei cu morile de vânt.

*

Probe 5

*

În curând, vor începe repetiţiile. Petrică Oloieru a scris, deja, orchestraţia, iar dacă lăutarii noştri (singurii care pot cânta ireproşabil şi la prima lectură a unei partituri) nu ar fi prinşi şi cu alte repetiţii şi spectacole, am putea pune la punct, pentru prima dată, un program de repetiţii ideal. De regulă, repetăm în timpul nostru liber şi fonotecăm oricând se iveşte un prilej, de cele mai multe ori doar din drag de drag. Cântăm şi filmăm câte 40-50 de cântece de concert, iar acum, cu concertul de la Gura Humorului (22 februarie), Vatra Dornei (1 martie) şi Suceava (9 martie), toate începând cu ora 16, vom fi realizat şi al zecelea film video, prin strădania altor voluntari ai memoriei, precum Dănuţ Lungu, Gabriel Nicolae Sandu şi Lucian Căluşeriu.

*

Probe 6

*

Probabil că, aidoma unui alt prieten al meu, vă întrebaţi la ce cânt eu, de tot folosesc “vom cânta”, şi o să vă răspund ca şi lui Cristi Creţu: La creier. Că doar nu vă închipuiţi că, fără perseverenta încăpăţânare a minţii mele, aţi fi putut auzi sutele de cântece ale neamului nostru, din cele peste cinci mii, îmbrâncite de ignoranţă în bezna veacurilor pe care le-au luminat cândva.

*

Probe 7

*

Costumele “Zicălaşilor” diferă prin combinaţiile de culori şi sunt confecţionate, precum odinioară, din mătase şi din catifea. Se vor asorta de minune cu “Confesiunile cromatice” ale lui Radu Bercea, pe care îl vom însoţi, tot din drag de drag, pe itinerariul primelor trei lansări ale albumului său de artă.


Îți cer iertare, popor român!

Fotografie preluată de la MediafaxFoto

Fotografie preluată de la MediafaxFoto

*

În viața asta, am făcut multe greșeli și, drept urmare, ispășesc necontenit. Dar nu contează că ispășesc, dacă nu mă spovedesc public și nu-mi cer iertare. Prin urmare, mărturisesc, plin de amărăciune, că am greșit impardonabil, atunci când am crezut în Revoluția Română, irosindu-mi tinerețile în apărarea și pentru promovarea principiilor ei. De unde aveam să știu eu că pe minciuna bolșevicilor și securiștilor abia dărâmați se lățea pecingine minciuna bolșevicilor și securiștilor „cu față umană”, dar cu suflete și mai neguroase?

*

Mai de curând, am greșit față de poporul român votându-l pe nevinovatul arțăgos Klaus Iohannis, doar ca să nu-l votez pe arțăgosul nevinovat Victor Ponta. De unde să știu eu că votul meu nevrednic va aduce pacostea pe capul bietului meu neam, care se va dezbina aproape apocaliptic, sorbind cu nesaț din otrăvurile ideologice?

*

Ultima dată, nu am mai votat. Nu aveam pe cine și nu aveam pentru ce opta: și unii, și ceilalți, lacomi și nemiloși, doar își dispută „țara ca o pradă”. De unde să știu eu că vrăjmașii neamului din cele două tabere mafiote au spulberat identități și că neamul românesc s-a rupt în două jumătăți ostile reciproc, în loc să-și arate dușmanii adevărați cu degetul acolo, sus, unde România este înșfăcată ca o pătură veche, din care haitele politruce desprind hălci uriașe, clefăind în epuizanta tradiție a jigodismului  elitist românesc?

*

Prin urmare, nu am opinii. Aș vrea să-i pot uri și pe cei care au înșfăcat puterea, și pe cei care vor să le-o înșface din mână. Și unii, și ceilalți, în baza „votului popular”. Dar nu-i pot urî, atâta vreme cât bietul meu neam, dezbinat și îmbolnăvit de ură față de propria-i identitate, nu pune mâna pe bâte ca să-și alunge adevărații dușmani. Așa că nu mă mai interesează nici unii, nici ceilalți, și îți cer iertare, popor român, dacă nu pot fi de partea uneia dintre cele două dezbinări. Dar încă mai sper că, odată și odată, tot vom ajunge și noi, românii, o națiune…


Doina Catargiu, în ziua Prințesei Florilor

8 doina catargiu

*

Urmând exemplul Crăiesei Zăpezii și a Înfloririlor, Alba Lună, pictorul Doina Vianora Catargiu, invocă neîntrerupt, de o viață cu adevărat trăită, miracolul fabulos al naturii prin cromatica vibrantă a peisajelor și prin transparența dumnezeiască a florilor înspre lumină. Acuarelist fără egal, Doina Catargiu armonizând, în aceleași tușe, meșteșug academic și viziune impresionistă, recreează lumea drept o biruință a frumuseții asupra timpului, iar frăgezimea delicată a fiecărei lucrări conturează o veșnică tinerețe și pentru opere, și pentru artistă.

*

Consacrată, prin împliniri creatoare, Prințesă a Florilor, Doina Vianora Catargiu stăpânește secretele imortalizării viului viu, fiecare lucrare înnobilată de penelul ei purtând pecetea unui „status nascendi”, deci al dezvelirii din mugur și din fascinanta misterioasă veșnicie.

*

La mulți ani, Doina, Prințesă a Florilor și a Străvezimilor Bucovinei, iar Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


prin ţară nu mai trece Dumnezeu

Foto: Radio România Actualităţi

Foto: Radio România Actualităţi

*

prin ţară nu mai trece Dumnezeu,

deşi-n biserici e înghesuială

şi lumânări mai ard de mântuială

prin frăgezimea timpului ateu

căci ura-i un blestem şi dă în clocot

şi biciuieşte iar cu vâlvătăi,

crucificaţi pe dangătul de clopot

românii-s dezbinaţi şi-atât de răi

*

încât o-nsămânţează-n arătură

pândindu-i clipa când va da în rod

căci e o foame cosmică-n norod

şi sufletele-s crâncenă arsură

zvârlită-n sus de pumnii încleştaţi

şi prăbuşită iarăşi în făpturi,

iar cântecul cobzarilor uitaţi

a fost luat şi tăinuit de furi,

*

dar nimeni nu mai simte că e lipsă

de cântece: din ce în ce mai greu

o lespede s-a scurs apocalipsă,

prin ţară nu mai trece Dumnezeu


Detalii bucovinene, în opera lui Knapp (III)

Dragomirna tarani

*

Pentru autorul textelor care însoţeau litografiile după acuarelele lui Franz Xaver Knapp, profesorul şi poetul Ernst Rudolf Neubauer, ţăranii bucoveni nu aveau identitate etnică, ci doar socială. Pentru Neubauer, ţăranii nu erau, măcar prin port, români, huţuli, ucraineni sau lipoveni, ci doar ţărani, adică elemente discrete ale peisajelor zugrăvite de acuarelistul Knapp. Născut la Iglau, în Moravia, în 14 aprilie 1822, Neubauer debutase, la Viena, în 1849, cu „Cântece patriotice austriece”, dar cariera lui de profesor şi de artist avea să se împlinească la Cernăuţi şi la Rădăuţi, Neubauer fiind întemeietorul gazetelor germane „Bukowina / Landes und Amtszeitung” (1862) şi „Sonntagsblatt der Bukowina” (1862), cartea lui fundamentală fiind „Die Ideonen” (1882). A murit la Rădăuţi, unde este înmormântat, în 4 mai 1890.

*

B37

*

Mănăstirea Dragomirnei”, foaie litografiată de artistul J. Varrone, reprezintă vederea juvaerului arhitectonic de neîntrecută frumuseţe, zidit, la anul 1609, de mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca, văzută din faţa turnului de intrare, de la Miază-Zi”.

*

Detalierea ne îngăduie să observăm că cei trei ţărani, care lucrează proprietatea mănăstirească, sunt lipoveni şi nu români, portul lor tradiţional de odinioară, în care se regăseşte, la femei, mult hulita, de către Iorga, „pestelcă roşie” sumeasă în brâu, iar la bărbaţi pantalonii de dimie şi rubaşca albă, prinsă în brâu, fiind completat de impozantele bărbi roşcate, niciodată rase sau scurtate.

*

Hutance

*

Portul huţul din Bucovina, considerat, încă de pe atunci, portul muntenilor, nu diferă de portul românesc decât prin cromatica şi simbolistica din cusături, care era lucrată în culori vii, puternice, cămaşa huţulă semănând, după Tancred Bănăţeanu, cu o sculptură, cea ucraineană cu o acuarelă, iar cea românească, sobră prin simbolistica ancestrală şi, totodată, luminoasă prin planurile de alb, cu o grafică.

*

B74

*

Bordeiul unui locuitoriu din Carpaţi”, foaie litografiată de J. Novopacky, reprezintă un peisaj muntos de pe valea Ceremuşului; în faţa unui bordei huţănesc, pe lângă un pârâu, coboară la vale, pe un drum de munte, două huţance călare, cu desagii încărcaţi”.

*

Pe valea Ceremuşului sau a Sucevei, la Şipote (se vede biserica, în spate), portul acesta frumos este acelaşi cu portul de la Pojorâta, mărturisit iconografic de către acelaşi Franz Xaver Knapp:

*

Pojorata munteni

*

Litografia nu este prezentată de Petre Luţa, citându-l pe Neuebauer, în textul prin care atenţiona importanţa lui Knapp pentru artele plastice bucovinene, deşi acuarela viza un peisaj, cu munţii Adam şi Eva dominând cerul.

*

B59

*

Casa tipic românească din planul doi, pe care o vom regăsi şi în alte localităţi, inclusiv la Cernăuţi, reprezintă o altă mărturie demnă de luat în seamă. Portul românesc, vag idealizat, vine din două zone, cea muntenească (Iacobeni, Prisaca Dornei, Vama) şi din cea rădăuţeană (Putna). Specificul portului româncelor (şi ucrainencele, şi huţancele purtau minişterg) îl reprezintă, dincolo de ornamentaţie şi cromatică, de regulă neredate clar în acuarele, cămaşa care nu iese mult de sub catrinţă, moda cămăşilor scoase la iveală, pe o lungime de două şchioape, fiind galiţiană. În detalii discrete sau în prim-planuri idilice, ţăranii români din Bucovina sunt prezenţi, în opera plastică a lui Franz Xaver Knapp mai ales prin femei.

*

Iacobeni

Putna ciobanasul

Valea Putnei taranca torcand

*

Acuarelele în care au fost incluse aceste detalii – aplicaţii cromatice ale unor schiţe – sunt minunate, cea cu chilia lui Daniil Sihastru, de la Putna, dezvăluind cum arătase, odinioară, chilia sfântului sihastru din vremea lui Ştefan cel Mare.

*

B47

B62

B60

 

 


Pagina 803 din 1,501« Prima...102030...801802803804805...810820830...Ultima »