*
Exista, prin secolul al XIX-lea, un boier moldovean, Nicolae Istrati, cu notorietate europeană, pentru că era un om instruit și tocmai devenise Marele Maestru al Lojei vieneze „Cele trei acvile”. La Rotopănești, lângă Fălticeni, unde își avea castelul, durase o universitate, angajând profesori de prin Elveția și Austria, printre studenți numărându-se și Matei Millo, viitorul mare actor și dramaturg. Când descoperea copii de țăran inteligenți, elibera din iobăgie întreaga familie, pe care o și înzestra cu animale și pământ, numai ca să-și lase băiețelul la școală. Părinții se resemnau, de parcă și-ar fi sacrificat odrasla, pentru că din vremuri vechi, după cum mărturisea și Dimitrie Cantemir, românii urau cartea, „care e pentru popi” și care unui om normal i-ar putea cauza „bolunzirea”. Cu profesorii europeni ai lui Nicolae Istrati aveau să se facă, apoi și pe bune, Universitatea din Iași și liceul lui Bașotă, de la Pomârla.
*
Marele păcat patriotic al boierului de la Rotopănești era antiunionismul, pentru că nu pricepea și pace de ce ar avea nevoie moldovenii de unirea „cu țiganii de la București”.
– Ca să ne eliberăm de sub turci!, i-au explicat, cu unison patriotic, în vara anului 1858, Cuza și Kogălniceanu, în vreme ce Kogălniceanu trăgea pofticios cu ochii la tânăra nevastă a gazdei, pe care, de altfel, curând avea s-o ia de nevastă.
– Vreți să scăpați de turci? De ce nu ați spus așa, de la început! Uite, plec la Viena și, în două luni, vă obțin independența… Dar voi îmi promiteți că, după aceea, mergeți cu mine la Londra?
– Ce să facem la Londra?!, s-au nedumerit galactic și Cuza, și Kogălniceanu.
– Să cerem să devenim colonie britanică; pentru că, dacă ne vom guverna singuri, ne ia mama dracului!…
*
Mi-am amintit de profeția antiunionistului Nicolae Istrati, ieri, înainte de concertul de colinde (nu de cântece de stea, vifleimuri și pricesne) al Zicălașilor, când Tiberiu Cosovan ne-a adus vestea că vom avea ca premier o turcoaică. Mișto: președinte – un neamț protestant, premier – o turcoaică mahomedană! Se putea cu niscaiva englezi, cum propunea Nicolae Istrati, dar se vede treaba că pentru Dragnea Londra e Istanbulul. Poate că va fi bine. Sperăm că va fi bine. Dar, până una-alta, haideți să învățăm, împreună, măcar formulele de salut: „Sabah hair olsun!” – „Alah run olsun!”. Fie-vă senină dimineața! – Dumnezeu să vegheze și diminețile tale!
*
Dar, oare, bunul Dumnezeu se mai uită la de milenii pângăritul rai pământesc, numit, încă, România?
