sărbătoarea anului nou

nimic nu-i sacru-n sărbătoarea asta

căci ea măsoară doar îndepărtarea

şi stabileşte în final pedeapsa

şi ispăşirea cosmică: uitarea,

iar sufletu-i un ţipăt disperat

pe care-l scoţi tot frământând pământul

la horele din alt îndepărtat

prin care irositu-s-a cuvântul

înspre ecou şi şoaptă şi tăcere

şi, la răscrucea vremii, spre nimic:

ecoul n-are parte de-nviere,

nu-i o sămânţă regăsită-n spic,

ci risipire în furtuni stelare

în care numai colburile zac

când se aude iar o numărare

ce-mi înspăimântă sufletul: tic-tac,

tic-tac, la miezul nopţii; întuneric

scrâşnind din osii cosmice: tic-tac,

să nu mă aflu în întregul sferic

decât clipita-n care mă prefac

Poezie de ion dragusanul No Comments Dec 31

„O foarte singură dată”, în istorie (I)

Moto:

Nimic nu rămâne el însuşi mai mult

decât o foarte singură dată,

nu sunt vinovat că trăiesc

într-o lume întruna schimbată

(Nichita Stănescu, Andru plângând)

S-a întâmplat, pentru „o foarte singură dată”, în istoria neamului nostru, ca supravieţuitorii jertfei pentru ţară să fie pregătiţi să moară şi pentru propria lor viaţă. Şi asta, după primul mare măcel planetar, când, întorşi pe la casele lor, ţăranii şi-au văzut gospodăriile risipite, iar mult trâmbiţata reformă agrară întârzia să se facă. Şi-atunci şi-au bandajat rănile mai strâns, ca să poată păşi bărbăteşte peste moşiile învecinate, care i-au sufocat vreme de secole. Inclusiv peste moşiile regale, cum s-a întâmplat la Boroaia, la Bogdăneşti sau la Rotopăneşti, adică în satele fostului judeţ Suceava, cu prefectura la Fălticeni şi subprefectura la Bogdăneşti. Încă din 15 mai 1920, de pildă, „ţăranii din Rotopăneşti au invadat în masă cu vitele lor fâneţele domeniul coroanei”, iar ulterior „au ocupat părţi din moşia neexpropriabilă din comună”, continuând „a-şi ridica case pe loturile ce, potrivit legii, le stăpânesc provizoriu… De altminteri, pe această moşie sătenii încalcă drumuri, pun stăpânire cu forţa pe lanuri care nu sunt ale lor, fac cărări peste ogoare însămânţate, fac garduri pe locurile ce nu le aparţin, creând o atmosferă de anarhie şi care, dacă va fi lăsată să continue aşa, va pune cândva autoritatea în delicate situaţii”, raporta prefectul judeţului Suceava, constatând că, „cu toate ordinele ce au primit de la Consiliul agricol al judeţului Suceava”, nimic nu izbuteşte „să liniştească spiritele” (Institutul Nicolae Iorga, Relaţii agrare şi mişcări ţărăneşti 1908-1921, pp. 458-489, 525-526).

Clipa aceea irepetabilă de demnitate umană, care cuprinsese întreaga ţară a celor care au sângerat pentru România Mare, a grăbit exproprierile şi împroprietărirea ţăranilor, iar istoricul acelor întâmplări poate fi recuperat, caz cu caz, sat cu sat, din paginile îngălbenite ale Monitorului Oficial al României. Ceea ce am şi început să fac, de vreo câteva zile, cu interes nu doar pentru Bucovina, ci şi pentru satele din fostul judeţ Suceava, care se regăsesc şi în graniţele actualului judeţ:

În baza Legea pentru reforma agrară, promulgată prin Înaltul decret regal No. 3093/921, Comisiunea judeţeană de expropriere Suceava, adică fostul judeţ din preajma Fălticenilor, compusă din Preşedinte, C. Dobrescu (uneori, M. Rădulescu) / Membri: C. Văleanu, consilier agricol, D. Tatos, supleantul proprietarilor, Gh. Ioniţă, delegatul sătenilor (în unele cazuri: I. D. Popescu şi Vasile Popescu). / Secretar, I. C. Manoliu, a emis următoarele extrase de hotărâri:

„No. 39. Din moşiile Statului şi Casei Rurale, proprietatea Ministerului Domeniilor şi Casei Rurale din comuna Uideşti, jud. Suceava, fiind expropriat terenul în întindere de 156 ha 98 ari, după, s-a fixat ca preţ al terenului expropriat astfel: pentru 35 ha teren arătură, proprietatea Casei rurale, câte 2.128 lei de hectar, iar pentru restul terenului, de 121 ha 98 ari, care cuprinde bunul „Holmul” şi poienile „Muncelu de sus” şi „Muncelu de jos”, din pădurea Statului Manolia, câte 750 lei de fiecare ha.

No. 41. Din moşia „Holm” Tarna Mare, proprietatea Casei Rurale din comuna Şoldăneşti, judeţul Suceava, fiind expropriat terenul, în întindere de 116 ha, s-a fixat ca preţ al terenului expropriat câte 2.210 lei de fiecare ha.

No. 47. Din moşia Arghira, proprietatea Casei Rurale din comuni Preuteşti, judeţul Suceava, fiind expropriat terenul, în întindere de 67 ha 30 ari, s-a fixat ca preţ al terenului expropriat astfel: pentru 53 ha 30 ari, teren propriu pentru imaş, câte 750 lei de ha, iar pentru 14 ha, teren de arătură, câte 2.240 lei de fiecare ha.

No. 46: Din moşia Sasca, proprietatea doamnei Maria V. Maltezeanu, din comuna Sasca, judeţul Suceava, fiind expropriat terenul, în întindere de 86 ha, s-a fixat ca preţ al terenului expropriat, care este destinat ca islaz comunal, câte 2.128 lei de fiecare ha.

Propunerile de expropieri, prin procese-verbale semnate de preşedintele judecător Honcu şi de membrii B. Sarlea şi V. Popescu, cu V. Miron secretar, erau ulterior înregistrate la tribunal.

No. 4184. Procesul-verbal din 1 septembrie 1922. Comisiunea, în majoritate, dispune: Declară expropriată suprafaţa de 59 ha9.200 m. p., lângă pârâul Batu, pădure, proprietatea satului Bogdăneşti-Râşca; care va servi de islaz satului Râşca, şi suprafaţa de 12 ha200 m. p. pădure, proprietatea satului Bogdăneşti-Râşca, lângă delimitarea locuitorilor, care va servi de islaz pentru satul Buda. Propune a se expropria 130 ha pădure, proprietatea Statului, în continuarea porţiunilor declarate expropriate mai sus, iar restul de 239 ha, necesar satului Bogdăneşti, propunem a se expropria din pădurea Statului „Coasta-Buzei”, începând din moşia Baia şi delimitarea sătenilor din Râşca, până la completare… Domnii Gheorghe Teodorescu, delegatul Casei Pădurilor, şi Alex. Cantacuzino-Paşcanu, delegatul supleant al proprietarilor, au făcut opinii separate”.

No. 4188. Procesul-verbal din 20 septembrie 1922. Comisiuneaa, în majoritate, dispune: Rezervă doamnei Maria I. Zamfirescu, proprietara moşiei Sasca, suprafaţa de 150 ha teren cultivabil, în partea de şes a moşiei Sasca, cum şi suprafaţa de 16 ha fânaţ şi păşune, necesară vilelor sale şi ale servitorilor moşiei, nefiind de unde se rezerva întreaga cotă cuvenită pentru vite.

Rezervă doamnei Maria V. Maltezeanu, proprietara moşiei Sasca, suprafaţa de 200 ha, din partea de şes a moşiei Sasca, cum şi suprafaţa de 102 ha fânaţ şi păşune necesar vitelor sale şi ale personalului moşiei, şi hergheliei de cai pursânge, care se realizează astfel: 52 ha fânaţ şi păşune din partea de şes a moşiei, iar 50 ha fânaţ, din poiana Mieluşoaie, nefiind de unde se rezerva întreaga suprafaţă de păşuni şi fânaţe, necesară proprietăţii.

Constată că în urma rezervelor de mai sus, nu e loc a se proceda la o nouă expropriere, din partea de şes a moşiei Sasca, atât din porţiunea doamnei Maria I. Zamfirescu, cât şi din porţiunea doamnei Maria V. Maltezeanu. Constată că satul Sasca Mcă este satisfăcut cu islazul necesar, în urma exproprierii definitive din 1921, şi că satul Sinca urmează a se satisface cu islazul necesar din moşia Baia.

Propune a se expropria, pentru satul Păiseni, 35 ha pădurea din dealul Poieni, moşia Sasca, proprietatea doamnei Maria I. Zamfirescu, începând din locurile sătenilor din Păiseni şi cuprinsă în pârâul Săscuţa, de o parate, şi locurile sătenilor din dreapta pârâului Sasca, pe de altă parte, până la completare, şi 109 ha din Coasta Suhei, moşia Sasca, proprietatea doamnei Maria I. Zamfirescu, cuprinsă între Domeniul Coroanei Mălini, locurile sătenilor din Păiseni şi pârâul Sasca, până la completare.

Menţine propunerea făcută prin procesul-verbal No. 44, din 16 februarie 1921, de comisia locală de expropriere pentru înfiinţarea păşunilor comunale, pentru exproprierea suprafeţei de 116 ha de pădure din moşia Sasca, proprietatea doamnei Maria I. Zamfirescu, din porţiunea numită „Pârlitura”, cu poienile Râpa Mare, Râpa Mică şi megieşită cu pământul locuitorilor din Sasca, de la 1864, pădurea Baia, cu pârâul Săscuţa lui Nicorici, se desparte această porţiune de cea rezervată proprietăţii, iar la fund, cu restul pădurii.

Rezervă, pentru exploatarea pădurii, care e în curs, Poiana Fântânei, în suprafaţă aproximativă de 25 ha fânaţ”.

No. 4189. Procesul-verbal încheiat astăzi, 26 septembrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Declară expropriată suprafaţa pe 120 ha pădure, proprietatea Statului, pe terenul comunei Boroaia şi Bogdăneşti, formată din următoarele porţiuni:

89 ha, formând un triunghi, megieşit, pe două părţi, cu locuitorii din Boroaia şi Bogdăneşti, şi la Vest cu o linie dreaptă, ce desparte, de pădurea Statului „Bogdăneşti”, începând de la movila „Zăvoare”, până în pârâul Sârbului, în care se află mai multe poieni, însumând o suprafaţă totală de aproximativ 18 ha.

40 ha, între părţile Frăsiniş şi Săcuţa şi restul pădurii Statului „Boroaia”, în care se află mai multe poieni, însumând o suprafaţă totală de aproximativ 16 ha.

Aceste porţiuni se atribuie comunei Moroaia, pentru satul Moişa.

Propune a se expropria suprafaţa de 435 ha pădure, proprietatea Statului, de pe teritoriul comunei Boroaia, cuprinsă între delimitările locuitorilor din comuna Boroaia, pe trei părţi, iar pe cealaltă parte, despărţindu-se, printr-o linie convenţională, de restul pădurii Statului, pentru a se satisface nevoia de islaz a satului Boroaia, din comuna Boroaia”.

No. 4191. Procesul-verbal încheiat în ziua de 28 septembrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Rezervă, pe seama Statului, poienile din pădurea Statului Boroaia şi Bogdăneşti, găsind că nu e loc a se mai proceda la exproprierea lor”.

No. 4573. Procesul-verbal încheiat în ziua de 1 octombrie 1922. Comisiunea, în majoritate, dispune: Constată că nu e cazul a se mai propune la o nouă expropriere din moşia Fântâna Mare, situată pe teritoriul comunei Fântâna Mare, proprietatea minorilor Elena şi Gheorghe Giurăscu. În caz când, la măsurătoarea ce se va face de direcţia cadastrului, se va constata că moşia are o suprafaţă mai mare de 300 ha teren cultivabil, se va declara expropriat terenul cultivabil ce va întrece peste suprafaţa de 300 ha, determinându-se, pe teren, în lanul numit „Dealul Curţii”, începând din partea de la răsărit, de la delimitarea locuitorilor, cuprins între şoseaua Piatra Neamţ-Fălticeni, locurile oamenilor dinspre sat şi restul proprietăţii”.

No. 4571. Procesul-verbal încheiat în ziua de 1 octombrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Constată că nu e cazul a se proceda la exproprierea moşiei Balta-Rece din comuna Fântâna Mare, proprietatea indiviză a moştenitorilor defunctului lon Teodosiu. Această operaţiune s-a efectuat în zilele de 1, 2 şi 5 octombrie 1922, când s-a pronunţat prezenta hotărâre, la reşedinţa judecătoriei”.

No. 4574. Procesul-verbal încheiat în ziua de 2 octombrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Declară expropriată suprafaţa de 1 ha din moşia Fântâna Mare, proprietatea minorilor Elena şi Gheorghe Giurescu, din lanul „Dealul Curţii”, în dreapta şoselei spre Fălticeni, la ieşirea din sat, megieşit cu Vasile Th. Iacob, şoseaua şi restul proprietăţii, în schimbul căruia proprietarii vor primi 1 ha teren din lanul „La Ceapă”, cu care este împroprietărită şcoala.

Această porţiune de teren va servi pentru construcţia localului de şcoală în satul Fântâna Mare, comuna Fântâna Mare”.

No. 4575. Procesul-verbal încheiat în ziua de 7 octombrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Rezervă suprafaţa de 24 ha, sesiile celor 2 biserici, biserica Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, satul Baia, în megieşiile actualei stăpâniri şi declară expropriată suprafaţa aproximativă de 28 ha, formată din 2 trupuri, şi anume: 19 ha aproximativ, în partea de Nord a pământului celor 2 biserici, megieşit c cu locurile comunelor şi drumul ce duce spre „Coasta Bolohanului”, şi 8 ha şi jumătate, la locul numit imaşul de după sat „Cotul Gogului, loc de păşune, cu tufişuri de arin”.

No. 4576. Procesul-verbal încheiat în ziua de 9 octombrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Declară expropriat, din moşia mănăstirii Râşca, proprietatea Casei Bisericilor, megieşită cu lunca lui Stofilat, sesie a bisericii Râşca, locurile locuitorilor de la 1896 şi pădurea Statului, în suprafaţă aproximativă de 72 ha, adică tot terenul cultivabil al sus-zisei moşii, rămânând ca terenul necesar pentru vatra mănăstirii să se rezerve de către ministerul agriculturii, potrivit art. 75 din Regulamentul Legii Agrare. Acest teren, declarat expropriat, va servi pentru distribuirea, în loturi, la săteni”.

No. 4577. Procesul-verbal încheiat în ziua de 12 octombrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Declară expropriat:

1) Din moşia Cămârzanii de Sus, proprietatea indiviză a moştenitorilor defunctului Gh. Em. Morţun, suprafaţa de 291 ha, potrivit art.16 din lege şi 30 din regulament, moşia fiind arendată, la 23 aprilie 1920, unui particular. Partea ce rămâne proprietăţii, aproximativ 125 ha teren cultivabil, se alege şi se determină astfel: lanul „Dealul Mare” şi „Dealul Fundoaia”, până la completarea suprafeţei. Restul, tot ce este teren cultivabil, se declară expropriat.

2) Din moşia Cămârzanii de Jos, proprietatea domnului Em. Em. Morţun, în suprafaţă de 234 ha, se Iasă proprietăţii suprafaţa de 50 ha teren cultivabil, potrivit art. 16 din lege şi 80 din regulament, moşia fiind arendată, la 23 aprilie 1920, obştií de arendare „Biruinţa” din comuna Ciumuleşti. Partea ce rămâne proprietarului rămâne într-un singur trup, începând din „Drumul Stejarului”, mergând spre partea expropriată din moşia Bărăşti-Marza, până la completare.

3) Din moşia CiumuIeşti-Gane, proprietatea indiviză a minorilor defunctei Maria general G. Burghele, se expropriază suprafaţa de 136 ha, lăsându-se proprietăţii 75 ha, câte 2 ha de fiecare co-proprietar, conform art. 18 din lege şi 30 din regulament, moşia fiind arendată, la 23 aprilie 1920, unui particular. Partea ce rămâne proprietăţii se compune din trupurile „Coasta Gorbăneştilor” şi lanul „Şesul Curţii”; restul de teren cultivabil se declara expropriat.

Din suprafaţa totală a terenului ce se expropriază, întinderea de 70 ha, formată din 2 porţiuni, şi anume: una din moşia Cămârzanii de jos, în suprafaţă aproximativă de 12-14 ha, megieşită cu islazul comunal, Dumitru Scutaru, pădurea „Obârşia” şi moşia Cămârzanii de Sus, şi a doua, în suprafaţă aproximativă de 58 ha, din lanul „Obârşia”, megieşit cu pădurea „Obârşia”, moşia Lencuşeşti, Lencuşeşti, islazul comunei Uideşti şi restul moşiei, până la completare, se destină pentru islazul satului Negoteşti, din comuna Uideşti. Terenul expropriat din toate moşiile din comuna Ciumuleşti este de calitatea a II-a. Moşiile fac parte din regiunea a II-a, grupa B. Ca elemente de apreciere pentru preţ, comisiunea este de părere a se acorda pentru pământul expropriat maximum de preţ regional”.

No. 4578. Procesul-verbal încheiat în ziua de 1 noiembrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Declară expropriată suprafaţa de 12 ha8880 m. p., proprietatea comunei Boroaia, care se destină a fi împărţită, în loturi, sătenilor îndreptăţiţi la împroprietărire. În privinţa preţului, comisiunea este de părere a se acorda maximum de preţ regional”.

No. 27. Procesul-verbal încheiat în ziua de 6 decembrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Declară expropriată suprafaţa de un hectar aproximativ, proprietatea Ministerului Cultelor şi Artelor, situată în vatra satului Cotu Băii, comuna Fântâna Mare, megieşit, pe părţi, cu Ion V. Ion şi Gavril Nistor, iar la capete, cu şoseaua şi Gheorghe Grigoraş, care se destină pentru construirea unui local de şcoală, în schimbul altui hectar, proprietatea Ministerului Instrucţiunii Publice, megieşit cu proprietatea Paşcanu, pe două părţi, restul terenului şcolii şi drumul”.

Procesul-verbal încheiat în ziua de 24 iunie 1922.

1). Moşia Hârtop, proprietatea domnului David Tatar. Comisiunea, în unanimitate, este de părere ca, întrucât domnul proprietar are investiri importante în clădiri, inventar agricol, instalaţiuni; apoi, cu majoritate, constată că moşia, fiind în regiune de şes şi între regiunile cu cereri de împroprietăriri mijlocii, având şi investiri importante, ar urma să se rezerve proprietarului, conform art. 8, alin. c din legea agrară, cota de 300 ha şi, peste aceasta, încă 28 ha pentru un număr de 80 capete de vite mari, ce posedă. Cum însă proprietarul posedă, azi, 273 ha teren cultivabil, comisiunea, cu majoritate, constată că nu este loc de a se proceda la nici o expropriere. Preţul pe hectar al terenului cultivabil s-a stabilit între 4 şi 5.000 lei.

2) Moşia Şoldăneşti, proprietatea domnului Manea Hadzi. Comisiunea, în unanimitate, este de părere că, întrucât domnul proprietar are investiri importante în clădiri, inventar agricol, instalaţiuni; apoi, tot cu unanimitate, constată că moşia, fiind în regiune de şes şi într-o regiune cu cereri de împroprietărire mijlocii, având şi investiri importante, ar urma să se rezerve proprietarului, conform art. 8, alin. c din legea agrară, cota de 300 ha şi, peste aceasta, încă 50 ha, pentru un număr de 162 capete de vite mari, ce posedă. Cum însă proprietarul posedă, astăzi, 260 ha teren cultivabil, comisiunea, cu majoritate, constată că nu este loc de a se proceda la expropriere.

3) Moşia Antileşti, proprietatea doamnei Natalia Titu Ionescu. Comisiunea, în majoritate, constată că moşia este de şes şi situată într-o regiune cu cereri de împroprietărire mijlocii şi, ca atare, conform art. 8, alin. b. din legea agrară, cota ce urmează a se lăsa proprietarei este de 200 ha; cum însă întreaga suprafaţă a moşiei este numai de 146 ha, comisiunea constată că nu este loc la nici o expropriere. Preţul pe hectar al terenului cultivabil s-a fixat între 4 şi 5.000 lei.

4) Moşia Lencuşeşti-Dimitriu, coproprietari: Elena general D. Mihăiţă, domnul D. Mihăiţă, Maria I. Dimitriu şi Elena inginer Gr. Dimitriu. Întrucât sunt 4 coproprietari, din care unul mobilizat, şi anume maiorul Fotino şi întrucât întinderea moşiei este, în total, de 226 hectare, ar urma să se rezerve fiecărui coproprietar câte 100 hectare. Comisiunea constată că nu este loc de a se proceda la nici o expropriere, conform art. 9 din legea agrară, aliniatul penultim, şi art. 49 din regulamentul aceleiaşi legi. Preţul pe hectar se fixează între 4-5.000 lei.

5) Moşia Lencuşeşti, proprietatea doamnei Aneta C. Romanescu. Această moşie este socotită de şes, în majoritate cu cereri de împroprietărire mijlocii şi cu un bogat inventor agricol şi clădiri, posedă 98 capete de vite mari, la care ar trebui să li se rezerve 30 hectare, peste cota de 30 hectare. Comisiunea, în baza art. 8, al. c, combinat cu art. 38, 89 şi 40 din regulamentul legii agrare, constată că nu este loc de a se face nici o expropriere. Preţul pe hectar se fixează între 4-5.000 lei.

6) Moşia Ciorsaci, proprletatea doamnei Adela Alexandru Philostrat. Declară expropriate 11 hectare aproximativ, rezervându-se însă proprietăţii cota de 100 hectare. Cele 11 hectare expropriate sunt situate astfel: megieşite cu şoseaua Gârla, locul expropriat şi moşia Ciorsaci. Preţul pe hectar se evaluează între 4-5.000 lei”. În acest caz, comisia era formată din preşedintele N. Comnino, membrii D. Verdeanu, I. D. Popescu, Gh. Ioniţă şi grefierul Mustaţă” (Monitorul Oficial, nr. 52 din 8 martie 1924, pp. 2623-2627).

NOI VREM PĂMÂNT! No Comments Dec 31

Un erou necunoscut: Constantin Timu

Pe frontul Reîntregirii Neamului

Îngropat, undeva, între paginile îngălbenite ale „Monitorului Oficial”, se află numele unui neştiut erou cu rădăcini câmpulungene, dacă nu cumva chiar un ignorat voluntar bucovinean, „sublocotenentului Timu Constantin, din Regimentul Suceava No. 16”, care, „pentru vitejia şi dispreţul de moarte cu care a condus plutonul în luptele crâncene din 1917, de la Oituz, unde, în capul unităţii sale, a luptat cu un eroism demn de laudă, rezistând cu îndârjire pe poziţie şi respingând atacurile date de trupele germane, care erau cu mult superioare ca număr, rămânându-i numai câţiva soldaţi, şi aceia răniţi, a rezistat cu ei până ce a căzut grav rănit de o schijă de obuz. Pentru aceste fapte, a fost citat prin ordin de zi pe întreaga armată” şi, ulterior, decorat cu Ordinul „Steaua României” cu spade, în gradul de Cavaler, cu panglică de „Virtutea Militară” (Monitorul Oficial, nr. 49 din 5 martie 1924, p. 2371), apoi aruncat în uitare, odată cu toţi cei care s-au jertfit pentru Neam şi Ţară.

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Dec 30

Bucovina, ianuarie-februarie 1924

Pentru autorii de monografii locale, perioada interbelică este, în mod paradoxal, cea mai săracă în informaţii. Presa vremii e preocupată, ca şi astăzi, doar de disputele politice, iar istoria comunitară este ignorată cu desăvârşire. Dar există un fond documentar încă nevalorificat, cel al Monitorului Oficial, pe care intenţionez să-l pun la dispoziţie, informaţie cu informaţie, printr-o viitoare carte, tuturor celor care au nevoie de astfel de repere ale memoriei. Reîncep lucrul la această recuperare-sintetizare de mărturii cu lunile ianuarie şi februarie ale anului 1924:

„Prin înaltul decret regal No. 6.194 din 29 decembrie 1923, M. S. Regele a binevoit a acorda cuvenitul exequator dlui Richard Lippert, numit consul al Austriei la Cernăuţi, având circumscripţiune consulară teritoriul Bucovinei şi judeţele: Suceava, Dorohoi, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Vaslui, Roman, Bacău, Hotin, Soroca, Bălţi, Orhei şi Chişinău” (Monitorul Oficial, nr. 04 din 4 ianuarie 1924, p. 162).

„Ioan Flondor, domiciliat in comuna Storojineţ-Flondoreni (Cernăuţi), a făcut cerere acestui minister de a fi autorizat să adauge la numele său patronimic de „Flondor” pe acela de „Albota”, spre a se numi „loan Flondor-Albota”. Ministerul publică aceasta conform art. 9 din legea asupra numelui, spre ştiinţa acelora care ar voi să facă opoziţiune, în temeiul prevăzut de alin. II al zisului articol” (Monitorul Oficial, nr. 04 din 4 ianuarie 1924, p. 169).

„Prin deciziunea domnului ministru de interne No. 97.216 din 31 decembrie 1923, s-a aprobat dizolvarea actualei comisiuni interimare a oraşului Storojineţ şi s-a instituit o comisiune interimară, care să gireze afacerile numitului oraş, până la alegerea şi instalarea de consiliu comunal, compusă din domnii: Ioan Zanea, ca preşedinte, căruia i s-a stabilit un salariu zilnic în sumă de 100 lei; ca vicepreşedinte, pe Orest Prelici; iar ca membri, pe domnii: Söfler Simion, Haroga Alexandru, Silţer Ioan, Haraga Dimitrie, Drimmér Solomon, Haraga Niculai, Pauliuc Ilie, Weiner lossel, Zaharias Herman, Vermeşan Vasile, Gherman Iancu, Herman Emil, Gauna Gheorghe a Ştefan, Zappler Adolf, Nicolaiciuc Gheorghe, Mitric Toader a Ioan, Curic Toader a Constantin, Percec Ilie, Melinciuc Dimitrie, Zanea Ilie, Ioan Iacob, Rudniski Klemeus şi Rozma Toader” (Monitorul Oficial, nr. 05 din 5 ianuarie 1924, p. 237).

Văduva Frusina Apostol, din comuna Arbore, judeţul Gura Humorului, a pierdut „certificatul de înlesnire de trai No. 2.461”, care s-a declarat nul (Monitorul Oficial, nr. 05 din 5 ianuarie 1924, p. 244).

„Prin deciziunea d-lui ministru de interne, cu No. 97.210 din 31 decembrie 1923, a fost dizolvat consiliul comunal al comunei Şirăuţii de Jos, din judeţul Cernăuţi, şi s-a instituit o comisiune interimară, care să gireze afacerile comunei, până la alegerea şi instalarea de consiliu comunal, compusă din domnii: Dimitrie a lui Vasile Danciuc, ca preşedinte, iar ca membri, pe domnii: Alexandru Rachmistriuc, Teodor Rusnac, Nicolai Cerveniuc şi Ion Vitiuc” (Monitorul Oficial, nr. 06 din 11 ianuarie 1924, p. 262).

„Prin deciziunea d-lui ministru de interne, cu No. 97.214 din 31 decembrie 1923, a fost dizolvat consiliul comunal al comunei rurale Toporăuţi, din judeţul Cernăuţi, instituindu-se o comisiune interimară, care să gireze afacerile numitei comune, până la alegerea şi instalarea de consiliu comunal, compusă din domnii: Gheorghe Toacă, ca preşedinte, stabilindu-se ca salar suma de 1.000 lei lunar, iar ca membri, domnii: Ioan a lui Dumitru a lui Ioan Ilaşciuc, Grigori a lui Ioan Dutceoi, Toader a lui Mihai Hubceac, Alexandru Cristiuc, Mihail a lui Tănase Ilaşciuc şi Atanase a lui Ion Geleci” (Monitorul Oficial, nr. 06 din 11 ianuarie 1924, p. 262).

Prin ordinul No. 147.404 din 15 decembrie 1923, al ministrului D. Anghelescu, în Bucovina sunt transferaţi, începând cu 1 ianuarie 1924, profesorii: Aurel Nichitovici, din învăţământul normal din Cernăuţi, în învăţământul secundar din Storojineţ, la orele de istorie şi geografie; preot Toma Chiricuţă, din învăţământul normal din Botoşani, în învăţământul normal din Cernăuţi, la orele de pedagogie; Alisa Hulubei Istrate, din învăţământul secundar din Chişinău, în învăţământul secundar din Cernăuţi, la orele de limba franceză şi română (Monitorul Oficial, nr. 07 din 12 ianuarie 1924, p. 305).

La Storojineţ, se aprobă „majorarea taxelor de trecere a barierei de pe drumul comunal de la podul de pe râul Siret, din comuna Pătrăuţi de Jos, „de la 1 leu, la 3 lei de fiecare vită înhămată pentru o cursă (dus şi întors) şi să fie percepute pe timp de un an, până la 31 decembrie 1924”, banii urmând să fie folosiţi la întreţinerea podului respectiv (Monitorul Oficial, nr. 07 din 12 ianuarie 1924, p. 306).

În 31 decembrie 1923, prin decretul regal No. 6.302, a fost promovat viitorul Erou al Umanităţii, „Simeon Hâj, licenţiat în drept, fost sef de serviciu de siguranţă, în funcţiunea de prefect al judeţului Văşcăuţi, în locul dlui Dr. Emanoil Băncescu, mutat” în funcţia de „de prefect al judeţului Rădăuţi, în locul dlui Ilie Macieiowschi, decedat” (Monitorul Oficial, nr. 08 din 13 ianuarie 1924, p. 322).

Din ordinul locotenentului „Angheluţă I., substitut de raportor pe lângă consiliul de război permanent al corpului IV armatei, secţia II”, autorităţile au fost mandatate să aducă în faţa instanţei „pe soldatul Zancu Vasile, contingentul 1921, din Regimentul 4 Jandarmi, fost cu domiciliul în comuna Stulpicani, judeţul Câmpulung (Bucovina), iar acum necunoscut, în ziua de 31 ianuarie 1924, ora 8 jumătate dimineaţa, ca inculpat” (Monitorul Oficial, nr. 17 din 25 ianuarie 1924, p. 678).

„Primăria Iaslovăţ. Pierzându-se certificatul de înlesnire de trai No. 4.936, eliberat de biroul de pensii Cernăuţi, pe numele de Pintelei Boicu, se declară nul şi fără valoare, în mâinile oricui s-ar găsi” (Monitorul Oficial, nr. 17 din 25 ianuarie 1924, p. 681).

„Având In vedere raportul direcţiunii generale de poduri şi şosele, sub No. 914 din 18 ianuarie 1924, privitor la reorganizarea administraţiunii de poduri şi şosele în Bucovina;

Decidem:

Art. I. Direcţiunea de poduri şi şosele din Bucovina este transformată, pe ziua de 1 februarie 1924, în direcţiunea X de poduri şi şosele, cu reşedinţa în Cernăuţi.

Art. II. Serviciile de poduri şi şosele din circumscripţia direcţiunii X de poduri şi şosele se grupează, în mod provizoriu şi pe aceeaşi zi, precum urmează:

a) Serviciul de poduri şi şosele Cernăuţi, cuprinzând judeţele: Cernăuţi, Coţmani, Zastavna, Vaşcăuţi şi Vijnita;

b) Serviciul de poduri şi şosele Rădăuţi, cuprinzând judeţele: Rădăuţi, Siret şi Storojineţ;

c) Serviciul de poduri şi şosele Suceava, cuprinzând judeţele Suceava, Gura Humorului;

d) Serviciul de poduri şi şosele al judeţului Câmpulung, având serviciul din acel judeţ.

Art. III. Dl director al personalului este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei deciziuni. / Dată la 23 ianuarie 1924. / Ministru, / General Traian Mosoiu. / No. 1.218” (Monitorul Oficial, nr. 22 din 31 ianuarie 1924, p. 881). Director interimar a fost numit inginerul Artur Mobius, din Cernăuţi.

„Noi membrii titulari şi supleanţi, în comisiunile disciplinare, pe termen de 3 ani, cu începere de la 4 ianuarie 1924”, în judeţele Bucovinei:

„Judeţul Cernăuţi. Membri activi: Ilie Ilasievici, preşedintele Tribunalului Cernăuţi; Aurel Percec, consilier superior de administraţie; Dr. Carol Trucsa, consilier superior de administraţie. Membri supleanţi: Emilian Prodanciuc, vicepreşedintele Tribunalului Cernăuţi; Dimitrie Tumiceanu, consilier de admintraţie; Dr. Ştefan Brăilean, consilier de administraţie”.

„Judeţul Gura Humorului. Membri activi: Romulus M. Sbiera, preşedintele Tribunalului Suceava (corect: Remus M. Sbiera – n. n.); Marcian Petre, delegatul consiliului judeţean; Poriuc Ion, delegatul consiliului comunal al oraşului de reşedinţă. Membri supleanţi: Ioachim Ciuntuleac, vicepreşedintele Tribunalului Suceava; Hoffman Ferdinand, funcţionar superior la prefectură; Semaca Trifon, funcţionar superior la primăria Gura Humorului”.

„Judeţul Rădăuţi. Membri activi: Remus M. Sbiera, preşedintele Tribunalului Suceava; Dr. Isecescu Constantin, secretar de administraţie pe lângă prefectură; Dr. Huţuleac Ilie, casier al primăriei oraşului Rădăuţi. Membri supleanţi: Ioachim Ciuntuleac, vicepreşedinte al Tribunalului Suceava; Paprocki Arnold, secretar de administraţie pe lângă prefectura judetului; Beneş Nicolai, prim contabil al primăriei oraşului Rădăuţi”.

„Judeţul Storojineţ. Membri activi: Ilie llasevici, preşedintele Tribunalului Cernăuţi; Gheorghe Rusu, comisar de administraţie la prefectură; Isidor Paladiuc, funcţionar comunal. Membri supleanţi: Emilian Prodanciuc, vicepreşedintele Tribunalului Cernăuţi; Dr. Gheorghe Scraba, concepist de administraţie; Arnold Zimmer, funcţionar comunal”.

„Judeţul Siret. Membri activi: Ilie Ilasievici, preşedintele Tribunalului Cernăuţi; Alfred Ryrypiczka, concepist de administraţie; Dimitrie Botuşan, funcţionar comunal. Membri supleanţi: Emilian Prodanciuc, vicepreşedinte al Tribunalului Cernăuţi; Dr. Eugen Kupczanko, funcţionar judeţean; Carol Richter, funcţionar comunal”.

„Judeţul Vijniţa. Mentbri activi: Ilie Ilasievici, preşedintele Tribunalului Cernăuţi; Rudolf Stehlig, licenţiat în drept şi comisar de administraţie; Niculai Hovanet, funcţionar în Vijniţa. Membri supleanţi: Emilian Prodanciuc, vicepreşedintele Tribunalului Cernăuţi; Dimitrie Chihulca, licenţiat în drept şi concepist de administraţie; losif Spendling, funcţionar în Vijniţa”.

„Judeţul Suceava. Membri activi: Remus M. Sbiera, preşedintele Tribunalului Suceava; Dr. Isidor Miclea, comisar de administraţie; Nicolai Ştefanschi, funcţionar comunal. Membri supleanţi: Ionchim Ciuutuleac, vicepreşedintele Tribunalului Suceava; Dr. Leonti Ichim, comisar de administraţie; Peto Spodar, funcţionar comunal” (Monitorul Oficial, nr. 28 din 8 februarie 1924, p. 1163-1168).

Numiri la „direcţiunea regiunii VIII sanitară Cernăuţi: dr. Eugen Kobrinscki, medicul primar al judeţului Cernăuţi; dr. Moga Ion, medicul şef al oraşului; dr. Octavian Gheorghian, medicul primar, director al secţiei de ginecologie şi maternitate din Cernăuţi, şi dr. Emil Teüdeloff, director clasa II, şeful cancelariei regiunii” (Monitorul Oficial, nr. 32 din 13 februarie 1924, p. 1367).

Profesori abilitaţi la catedre din Bucovina, din 1 septembrie 1923, prin ordinul ministrului Dr. C. Anghelescu, No. 98.503:

„Caraman N. Petre, abilitat pentru limba română şi limba latină (principală), se numeşte profesor de limba română în învăţământul secundar al băieţilor din Cernăuţi”; viitorul critic literar, poet şi prozator „Vasiliu Aurel, abilitat pentru limba română (principală) şi limba latină (secundară), se numeşte profesor de limba română în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Cernăuţi”; „Handriş Grigore, abilitat pentru limba latină (principală) şi limba română (secundară), se numeşte profesor de limba română în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Cernăuţi”; „Ienceanu Vasile, abilitat pentru elină (principală), se numeşte profesor pentru limba latină şi elină în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Suceava”; „Lang Isidor, abilitat pentru limba latină, se numeşte profesor pentru limba latină în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Storojineţ”; „Miron Dumitru, abilitat pentru limba franceză (principală) şi limba latină (secundară), se numeşte profesor de limba franceză în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Cernăuţi (Liceul No. 1)” (Monitorul Oficial, nr. 42 din 26 februarie 1924, p. 1931); „Hahon Victor, abilitat pentru istorie, se numeşte profesor de istorie în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Vişniţa”; „Bucevschi Dumitru, abilitat pentru geografie şi ştiinţele naturale, se numeşte profesor de geografie şi ştiinţele naturale în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Suceava”; „Botez Gustav, abilitat pentru matematici (principală) şi cosmografie (secundară), se numeşte profesor de matematici şi fizico-chimice în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Cernăuţi”; „Zahariciuc M., abilitat pentru matematici, se numeşte profesor de matematici în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Siret”; Volschi N., abilitat pentru matematici, se numeşte profesor de matematici în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Câmpulung (Bucovina)”; „Ieremievici Dubău Const., abilitat pentru matematici, se numeşte profesor în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Vatra Dornei”; „Batariuc Gavril, abilitat pentru matematici, se numeşte profesor de matematici în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Suceava” (Monitorul Oficial, nr. 42 din 26 februarie 1924, p. 1932); „Domnişoara Balan Silvia, abilitată pentru limba română, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Cernăuţi”; „Domnişoara Bălteanu Eliza, abilitată pentru limba franceză, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Cernăuţi”; „Domnişoara Davidescu P. Elena, abilitată pentru limba franceză, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Rădăuţi” (Monitorul Oficial, nr. 42 din 26 februarie 1924, p. 1933); „Doamna Nicoară Valeria, abilitată pentru geografie şi istorie, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Rădăuţi”; „Domnişoara Andreescu Ana, abilitată pentru filozofie şi limba română, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Suceava”; „Doamna Luţia Irina, abilitată pentru ştiinţe naturale, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Cernăuţi”; „Doamna Dăscălescu Ana, abilitată pentru ştiinţe naturale şi matematici, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Rădăuţi”; „Domnişoara Drăguşanu Florica, abilitată pentru gimnastică, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Cernăuţi”; „Domnişoara Costin Elena, abilitată pentru gimnastică, se numeşte în învăţământul secundar din Suceava” (Monitorul Oficial, nr. 42 din 26 februarie 1924, p. 1934).