Din punctul de vedere al istoriei şi al memoriei

Îşi mai aduce aminte cineva de bucovinenii Ion Nică, din Pătrăuţii de Sus, Gheorghe T. Dusceac, din Cuciurul Mare, de Varvara Sănduleac, din Cârlibaba, de Ana Soveci şi Domnica Prodan din Carapciu? Cum să-şi aducă aminte, când s-a depus atât amar de vreme peste memoria lor şi când nu şi-au pus pecetea pe vremuri şi pe suferinţele vremurilor? Din punctul de vedere al istoriei şi, din păcate, şi din cel al memoriei, ei nici măcar nu au existat, deşi au frământat nelinişti, speranţe, eşecuri şi împliniri pe drumul de pulbere al vieţii de zi cu zi. Din punctul meu de vedere, fiecare om este important, fiecare om înseamnă un univers tulburător, care trebuie privit ca atare. Cine ştie din ce personaj memorabil descind şi ei sau ce scânteie de geniu a neamului românesc va ţâşni, cândva, din ofilitele poveşti de dragoste de odinioară? Din punctul meu de vedere, tot ce avem şi mai ales pulberea faptului divers înseamnă identitate, tezaur în dinamică vie, de care nu avem voie să ne golim buzunarele şi memoria. Tocmai de asta, din această convingere, preiau din trecut şi detalii aparent nesemnificative (de fapt, singurele care mă interesează cu adevărat), dar care sugerează, în mod tulburător, prăpastia atemporală dintre viaţă şi vremelnicie.

„Dl dr. Alexandru Ieşan, profesor agregat la catedra de logică şi psihologie de la Facultatea de filosofie si litere a Universităţii din Cernăuţi, se înaintează, pe ziua de 1 martie 1924, profesor titular” (Monitorul Oficial, nr. 50 din 6 martie 1924, p. 2442).

„Pierzându-se titlul de ajutor No. 2.256 din 1923, emis invalidului Ion Nică din comuna Pătrăuţii de Sus, se declară nul în mâinile oricui s-ar găsi” (Monitorul Oficial, nr. 54 din 11 martie 1924, p. 2715).

„Edicte contra lui Gheorghe al lui Toader Dusceac, fost cu domiciliul în Cuciurul Mare, al cărui domiciliu, în prezent, e necunoscut, s-a intentat la Tribunalul Cernăuţi, de către Varvara Dusceac, născută Sănduleac, din Cârlibaba, acţiune pentru divorţ, din cauza părăsirii cu rea voinţă. Pentru apărarea drepturilor pârâtului se numeşte curator dl avocat dr. Dische din Cernăuţi. / 12 iulie 1922” (Monitorul Oficial, nr. 55 din 12 martie 1924, p. 2803).

„Edicte contra lui Zacharias Gottlieb, fost cu domiciliul în Cernăuţi, de prezent în Berlin; s-a intentat acţiune pentru 11.575 lei c. s. c. de către Weiner-Bank-Verein, filiale în Cernăuţi; domiciliul pârâtului fiind în afară din Bucovina şi nefiind posibilă înmânarea acţiunii, se numeşte curator dl avocat Arnold Fischer, în Cernăuţi, care îl va reprezenta, pe spezele şi pericolul lui, până ce se va prezenta pârâtul sau plenipotenţiat. / 29 iulie 1921” (Monitorul Oficial, nr. 55 din 12 martie 1924, p. 2803).

„Primăria comunei Carapciu. Pierzându-se certificatul cu No. 3.517, al văduvei Ana Soveci, biroul de pensii Cernăuţi, se declară nul, în mâinile oricui s-ar găsi. Pierzându-se certificatul de înlesnire de trai No. 3.512, al văduvei de război Domnica Prodan, se declară nul, în mâinile oricui s-ar găsi” (Monitorul Oficial, nr. 55 din 12 martie 1924, p. 2804).

„Primăria comunei Oşehlib, judeţul Coţmani. Pierzându-se certificatul de înlesnire de trai No. 10.525, emis de biroul de pensie Cernăuţi văduvei de război Ştefania Rusnac, din comuna Oşehlib, judeţul Coţmani, se declară nul, în mâinile oricui s-ar găsi” (Monitorul Oficial, nr. 56 din 13 martie 1924, p. 2857).

„Se înfiinţează, în comuna Fundul Moldovei, judeţul Câmpulung-Bucovina, o societate cooperativă pentru exploatare de păduri, sub numele „Giumalău”… Partea depusă de fiecare asociat este de 1.000 lei, acuma s-au subscris 53.000 lei şi s-au vărsat 22.600 lei” (Monitorul Oficial, nr. 62 din 20 martie 1924, p. 3194).

Banca Comercială Naţională din Cernăuţi era condusă, în martie 1924, de vicepreşedintele consiliului de administraţie Gr. Golescu, de şeful contabilităţii, subdirector George Lazăr – expert-contabil, de directorii Mathias Roll şi Victor G. Cristofor, cenzori fiind dr. Paul Beras, I. Enăchescu – expert-contabil, şi dr. Eudoxe Grigovovitza (Monitorul Oficial, nr. 62 din 20 martie 1924, p. 3199).

„Se înfiinţează, în comuna Pătrăuţi, judeţul Suceava (Bucovina), o societate cooperativă pentru exploatarea de păduri, cu numele „Arşiţa”… Suma capitalului subscris este 25.000 lei, din care s-a vărsat suma de 6.200 lei. Societatea este compusă, acum, la constituire, din 50 membrii. Consiliul de administraţie se compune din 9 membri acţionari şi anume: Adrian Andronic, Axenti Bileţchi, Luca Buliga, Ion Dohotar, Octavian Făgăraş, Nicolai Puţul, Ilie Toroţiu, Leon Holca şi Pavel Stănescu, iar cenzorii, din trei membri acţionari, şi anume: Ion Andriciuc, Eusebie Şerban şi Marcel Stilingovschi, şi trei supleanţi, şi anume: Gheorghe Leon Turturean, Ion Covalschi şi Gheorghe Nicolai Turturean” (Monitorul Oficial, nr. 64 din 22 martie 1924, p. 3318).

„Se înfiinţează în comuna Stulpicani, judeţul Câmpulung mold., o societate cooperativă, sub denumirea „Sporul”, pentru exploatarea de păduri şi pentru procurarea altor mărfuri… Numărul membrilor ce compun societatea este nelimitat, iar acum, la constituire, este de 52; pentru funcţionare se cere un număr de cel puţin 50 de membrii. Capitalul subscris, la constituirea societăţii, este de 27.000 lei, din care s-a vărsat suma de 13.500 lei, urmând ca restul, până la completarea capitalului subscris, să se verse în cotizaţii lunare de lei 100; după completarea capitalului subscris, fiecare dintre asociaţi va putea să mărească capitalul, în cotizaţii lunare, după voinţă. Consiliul de administraţie se compune din 9 membrii acţionari, şi anume: Vasili al lui Nicolai Moroşan, preşedinte; Toader Cotlarciuc, vicepreşedinte; Vasili Buliga, Toader al lui Secman, Ştefan Goian, Ion al lui Vasile Sihlea, Iosif Curovschi, Dumitru Răcilă, Vasili Horgat, toţi din comuna Stulpicani. Comisiunea cenzorilor se compune din: Nicolai Cortuşan, Nicolai Ambroş şi Ion Ostacec, şi supleanţii Toader al lui Ilie Flocea, Constantin Buzato şi Toader Mihalschi, toţi din comuna Stulpicani” (Monitorul Oficial, nr. 71 din 30 martie 1924, p. 3722).

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Jan 2

ca o întoarcere acasă

cândva o sabie de foc

a despicat în două sfera

şi ne cuprinse atmosfera

învăluind cu nenoroc

frânturi de desluşiri primare

pe care le fixa cuvântul

în vremuirile amare

pe care le-nghiţea pământul,

deşi tânjeau după-ntregire

în sfera care ne refuză

identitatea ei confuză,

dar doldora de nemurire,

deşi le-au copleşit cuvinte,

le-au torturat şi le-au supus

ca să uităm că înainte

am fost întregul presupus

sălaş al altor vieţi, mai sfinte,

deşi doar rana ne apasă

ca o întoarcere acasă

a celor ce-şi aduc aminte

Poezie de ion dragusanul No Comments Jan 1

„O foarte singură dată”, în istorie (II)

„Procesul-verbal din 21 iulie 1922. Astăzi, fiind termenul pentru darea hotărârii relative la exproprierea moşiilor din comuna Şoldăneşti, pentru constituire de islazuri. S-au prezentat domnii membri Dimitrie Verdeanu, Gheorghe Teodorescu, Ioan D. Popescu şi Gheorghe Ioniţă, Ştefan Condurariu – delegat ales de săteni, şi domnul Dimitrie Nechifor, primarul comunei Şoldăneşti; de asemenea, s-au prezentat domnii proprietari Manea Hadzi, David Tatos, Aurel Mihăiţă – din partea doamnei Natalia Titus Ionescu, a răspuns soţul dumisale, asemenea şi din partea doamnei Anette C. Românescu a răspuns soţul domnul C. Românescu, autorizaţi cu procură în regulă, procedură îndeplinită pentru toate părţile.

Având în vedere că întrucât legea nu defineşte nicăieri ce înţelege prin păduri de şes, păduri de deal şi păduri de munte, comisiunea, în mod prealabil, a hotărât, în unanimitate, că înţelege prin păduri de şes pădurile situate la acelaşi nivel (cu mici deosebiri) cu moşiile care vor fi definite de şes şi în care fiecare dintre aceste păduri se află situate. Pădurile de deal, acelea care, fie că sunt situate pe moşie de deal sau o moşie de şes, acestea vor prezenta o diferenţă de înclinaţie (de nivel) în apropierea unui unghi de 45 grade şi ar avea o înălţime destul de însemnată.

Comisiunea, în unanimitate, hotărăşte că pădurile, atât ale Statului, cât şi cele particulare, din raza comunei Şoldăneşti sunt păduri de deal şi ca atare pot fi expropriate. Luându-se, apoi, în cercetare şi revizuire lucrările anterioare pentru constituire de izlaz, s-au decis următoarele:

Comisiunea, în unanimitate, confirmă toate lucrările anterioare de expropriere şi constituire de islaz comunal, aşa după cum se specifică şi în procesul-verbal al comitetului de ocol FăIticeni din 23 februarie 1921 şi constată că nevoile satelor Hârtop şi Şoldăneşti au fost satisfăcute. În ceea ce priveşte pentru satisfacerea lipsei de 23 hectare, pentru satul Lencuşeşti, atribuieşte comunei şi în folosul satului Lencuşeşti porţiunea de aproximativ 11 hectare, expropriate tot astăzi de comisiunea de expropriere şi situate astfel: cu şoseaua Gârla, locul expropriat şi restul moşiei Ciorsaci”.

În extrasul din 9 august 1922, este menţionat şeful ocolului silvic Dolhasca, Gh. Tărnăuceanu, care se alăturase membrilor Iacob Ştefănescu, Ştefan Albu, Gh. V. Bertea şi secretarului I. Pişleru, în formularea următorului proces-verbal: „Comisiunea, în unanimitate, decide: Constată că nu e cazul de a se proceda la expropriere din moşia Slobozia-Drahuţa, proprieatea doamnei Elena colonel A. Ratariu, deoarece posedă teren cultivabil sub 150 ha, moşia fiind în regiune de şes, cu cereri de împroprietărire mari şi fără investiri importante în inventar”.

În 14 octombrie 1922, aceeaşi comisie constata că „nu este cazul de a se proceda la o nouă expropriere din moşia „Mănăstioara”, satul Osoi, comuna Valea Glodului, judeţul Suceava, proprietatea doamnei Maria Alexandru general Lambrino, deoarece nu posedă teren cultivabil peste cota de 200 ha”.

În 24 octombrie 1922, comisia „expropriază pentru cauza de utilitate naţională bunurile mici, proprietatea Statului, din satul Probota, comuna Dolhasca, plasa Dolhasca, judeţul Suceava, în următoarea întindere şi megieşie:

a) Zăvoiul „Odaia”, teren arabil, suprafaţa de 50 ha, la nord, est, sud cu râul Siret, la vest cu zăvoiul „Lespezi”, cu delimitarea 1864 şi cu loturile locuitorilor din Prohota.

b) Aria proprietăţii teren arabil, în suprafaţă de 2 ha 1.0135 ari, megieşit pe trei părţi cu delimitarea rurală 1864, iar la est, cu drumul comunal”.

În 23 octombrie 1922, comisia, condusă de judecătorul Ilie Cocea şi având în componenţă pe Iacob Ştefănescu, Gh. Jaba şi secretarul I. Pişleriu, „expropriază pentru cauză de utilitate naţională, din pământul bisericii din Dolhasca, situat în plasa Dalhasca, judeţul Suceava, câtimea de 23 ha, în următoarele 4 trupuri, şi anume:

a) TruuI „Curătura”, în suprafaţă totală de 19 ha 70 ari, din care 9,50 ha arabil şi 10,20 ha fânaţ, cu următoarele megieşiri: la nord, cu locul locuitorilor din Dolhasca, la sud, cu fânaţul locuitorilor din Dolhasca din 1864, la est, cu ogoarele locuitorilor din Dolhasca şi, la vest, cu proprietăţile locuitorilor din satul Gulia, C.F.R. şi pârâul Şomuz, ce desparte trupul „Curătura” de terenul locuitorilor din Gulia.

b) Trupul „În obădărie”, în suprafaţă de 65 ari teren arabil, megieşit, la nord, cu locul viran al comunei, la sud, cu terenul lui Vasile Petraru, la est, cu Neculai Maxim şi grădinile locuitorilor din Dolhasca, la vest, cu Gheorghe D. Petraru.

c) Trupul „La Dascălu”, în întindere de 1 ha 45 ari arabil, megieşit, la nord, cu Costache Barieanu, la sud, cu drumul satului ce merge la biserică, la est, cu Toader Pădurariu, la vest, cu proprietatea lui Vasile Mihailescu şi restul pământului bisericesc.

d) Trupul „Peste Siret”, în întindere de 1 ha 20 ari arabil, megieşit, la nord, cu proprietatea lui Mihai Simionescu, la sud, cu proprietatea locuitorilor din Dolhasca, la est, cu linia dintre ogoare şi, la vest, cu fânaţul locuitorilor din Dolhasca.

Terenul expropriat prin prezentul proces-verbal face parte din regiunea I-a, grupa A. Drept care am dresat prezentul proces-verbal într-un exemplar, care se va înainta, împreună cu dosarul comisiunii judeţene Fălticeni, o copie de proces-verbal se va înainta Casei Centrale a Cooperaţiei şi Împroprietăririi, prin consilierul agricol al judeţului, una parohului bisericii respective şi primăriei comunei Dolhasca, şi un extras, direcţiunii Monitorului Oficial”.

Aceeaşi comisie hotărăşte în 26 octombrie 1922: „Expropriază, pentru cauza de utilitate naţională, din pământul bisericii din satul Ţoleşti, comuna Uideşti, plasa Boroaia, judeţul Suceava, câtimea de 17 ha 71 ari teren arabil, începând de la est, spre vest, şi până la punctul unde, la delimitare şi măsurătoare se va împlini câtimea de 17 ha 71 ari, expropriată, întreg lotul având megieşiile următoare: la est, drumul spre Lespezii, la vest, cu Moşia Forăşti, la sud, ţarina „lorcanii” şi moşia Forăşti, şi, la nord, Vasile Ioniţă şi Gheorghe Mateescu”.

În 25 octombrie 1922, comisia, condusă de judecătorul Ilie Cocea şi având în componenţă pe Iacob Ştefănescu, Gh. Jaba şi secretarul I. Pişleriu, revine la Dolhasca şi hotărăşte: „Expropriază, pentru cauza de utilitate naţională, din pământul bisericii din satul Gulia, comuna Dolhasca, plasa DoIhasca, judeţul Suceava, câtimea de 12 ha 31 ari pământ arabil şi de imaş, ce trece peste cota de 13 ha, în următoarele trupuri şi megieşii:

a) Trupul „Imaş”, în suprafaţă de 6 ha 59 ari, la nord şi vest, cu pădurea satului Gulia, şi, la sud şi est, cu islazul locuitorilor din Gulia.

b) Trupul „În Dealul Nucului”, în suprafaţă de 4 ha, megieşite, la nord, cu proprietatea lui Neculai lremia, la sud, cu Teodor Crăsnariu, la est, cu locul bisericesc, la vest, cu grădina preotului Moţoc.

c) Trupul „Lângă biserici”, în suprafaţă de 1 ha, megieşit, la nord, cu pământul şcolii, la sud, cu locul preotului Stupcanu, la est, cu Ion Nichitoaia şi, la vest, cu drumul satului.

d) „La Împărătescu”, în suprafaţă de 72 ari, megieşit, la vest şi nord, cu locuitorii din Valea Poenei, la sud, cu Constantin Gorilei, şi, la răsărit, cu apa Şomuzul”.

În 25 octombrie 1922, aceeaşi comisie hotărăşte: „Expropriază, pentru cauza de utilitate naţională, din pământul bisericii satului Probota, comuna Dolhasca, plasa Dolhasca, judeţul Suceava, câtimea de 12 ha din lotul de 24 ha şi care câtime e megieşită, la est, cu locuitorii din Probota, la sud, cu drumul comunal Probota-Lespezi, la nord, tot cu pământurile locuitorilor din Probota, iar la vest, până la completarea suprafeţei expropriate de 12 ha, cu locul ce rămâne bisericii”.

În 30 octombrie 1922, comisia condusă de judecătorul Ilie Cocea hotăra exproprierea, „pentru cauză de utilitate naţională, din pământul bisericii Liteni, comuna Liteni, plasa Dolhasca, judeţul Suceava, câtimea de 12 ha 34 ari teren arabil şi fânaţ, cu urătoarele megieşii: la nord, moşia Liteni, la sud, cu pădurea Liteni, la răsărit, cu moşia Liteni şi, la apus, cu partea rămasă neexpropriată a bisericii”.

Judecătorul A. Faur, inginerul Gheorghe Tărnăuceanu – delegatul Casei Pădurilor şi, desigur, şeful Ocolului silvic Dolhasca, Iacob Ştefănescu – delegatul Casei Centrale şi secretarul I. Pişleru, hotărau, nedatat, exproprierea, „pentru înfiinţare de izlaz comunal, inecesar comunei Dolheşti şi repartizează satului Dolheştii Mici suprafaţa de 50 hectare de pădure din pădurea Statului „Diudiu”, cantonul Pelineşti, în următoarele megieşii: la nord-vest, cu pădurea Statului „Diudiu”, la nord, cu pădurea „Poiana Răftiganului”, la est, cu delimitarea locuitorilor din comuna Dolhasca şi, la sud, cu delimitarea locuitorilor din satul Dolheştii Mici”.

„Comisiunea de ocol pentru expropriere, de pe lângă Judecătoria rurală Paşcani, judeţul Suceava”, formată din judecătorul C. Russu şi membrii L. Iordăchescu – delegatul Casei Centrale, Constantin Sturza – delegatul proprietarilor şi Iordache Coman – delegatul sătenilor, secretar fiind Mândroviceanu, hotăra, tot nedatat, următoarele, în privinţa moşiilor din Valea Seacă:

“1. Constată că moşia Paşcani, lot. b4, de pe teritoriul comunei Valea Seacă, din judeţul Suceava, intră în prevederile art. 3 al. 2 din legea pentru reforma agrară, fiind considerată valabilă vânzarea acestei moşii, de către foştii proprietari, fraţii Brăescu, către Obştea de cumpărare „E. Brăescu”, din comuna Valea Seacă.

2. Revizuieşte lucrarea islazului, faţă cu proprietarii fraţii Brăescu, şi constată nevoia de păşune pentru comuna Valea Seacă la 47 hectare, care se completează astfel:

a) imaşul locuitorilor, de la 1864, 4,157 hectare.

b) expropriere din moşia Brăescu, 143 ha.

c) exproprieri din moşia Popovici, 47 ha.

e) exproprieri din moşia Catargi, 46 ha.

e) exproprieri din moşia Maria Moruzi, 8 hectare.

Total: 474 hectare.

Determină cele 143 hectare, expropriate pentru islaz de către fosta comisiune judeţeană, din moşia fraţilor Brăescu, pe care actuala comisiune de revizuire le menţine expropriate cu aceeaşi destinaţiune astfel: 8 ha, suhatul de la Cotoci; 18 ha, suhatul de la Siret; 19 ha şi 45 ari, la No. 19 de pe plan; 31 ha şi 65 ari, la No. 20 de pe plan; 25 ha 75 ari, la No. 21 de pe plan; 4 ha, la No. F7 de pe plan; 4 ha 70 ari, la No. B1 de pe plan; şi 30 ha 60 ari, la No. 18 de pe plan.

3. Opinează asupra preţului pentru cele 143 hectare, destinate islazului, de a se acorda maximum de preţ, moşia fiind în apropiere de 5 km de târgul şi gara Paşani, iar preţul unui hectar de teren în localitate, în raport cu terenul ce se găseşte pe această moşie fiind între 3.000 şi 4.000 lei.

Stabileşte, pe calităţi, terenul expropriat pentru islaz astfel:

a) 100 hectare teren de arătură, calitatea I, regim I, grupa B.

b) 25 hectare fânaţ calitatea I, regim I, grupa B.

c) 18 hectare imaş, regiunea I, gr. B”.

(Monitorul Oficial, nr. 52 din 8 martie 1924, pp. 2627-2631).