Năprasnicul pictor Konstantyn Ungureanu-BOX

O imaginaţie debordantă, care sloboade culorile, formele, ideile şi inefabilul cu o dezinvoltură absolut nevinovată, artistul plastic Konstantyn Ungureanu-BOX, cu o notorietate universală, durată nu doar pe insolitul artei sale, ci şi pe agresivitatea talibanismului în sutană autohton, dar şi poet rasat, dar şi muzician fascinant, care îşi vindecă, adesea, rănile cu nectarul cuvintelor şi al armoniilor vechilor instrumente cu coarde, înseamnă, astăzi, 8 februarie 1956-3956, un reper inconfundabil al somnoroasei noastre Suceava.

În egală măsură personaj şi personalitate a timpului nostru, Konstantyn Ungureanu-BOX reface universul, dându-i stabilitatea grinzilor păstoase cu care reconstruieşte curcubeul, ca să sprijine cerul cenuşiu de deasupra noastră, iar fiecare coborâre a lui din turnul inefabilului se constituie într-un eveniment, la care lumea dă năvală ca la un punct de distribuţie gratuită a libertăţii spiritului.

Konstantyn Ungureanu-BOX e artă şi martir al creaţiei, domiciliind, de-a pururi, doar pe axa solstiţială a capacităţii umane de a adora mai firesc decât respiră generozitatea cosmică.

La mulţi ani şi Dumnezeu să vă ţie (e obligatoriu de inclus în urare şi Doamna lui, Aurora!) numai întru bucurie!

Cronici sentimentale No Comments Feb 8

mai şiroieşte sângele din coastă

trec şiruri ostenite de drumeţi

din veac în veac spre veacuri împietrite

şi se aud dinspre acele vieţi

aceleaşi lanţuri tot mai ruginite,

căci nimeni nu ridică pumnul strâns

ca să alunge pasărea de pradă,

ci potopiţi de ură şi de plâns

drumeţii se încaieră-n zăpadă

gladiatori ai clipei ce se duce

căzând de spuza clipelor răpuşi,

din veac în veac răsare câte-o cruce,

dar din păcate nici chiar vântul nu-şi

mai aminteşte cine-a fost să fie

drumeţul ce purtase, înainte,

acelaşi lanţ şi cosmica urgie

în trecere spre fiu, dinspre părinte,

căci e în neam atâta dezbinare

şi un amurg ce de vecii adastă

şi-asupra noastră un apus de soare

mai şiroieşte sângele din coastă

Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 8

Cu Radu Bercea am terminat-o. Ne vedem la lasări

Exact aşa va arăta opera tipografică de căpătâi a pictorului şi martirului Radu Bercea. Opera care îl reprezintă pe de-a-ntregul, în complexitatea stilurilor şi novaţiilor lui de om care arde la ambele capete, ca să recupereze timpul netrăit, timpul celor care l-au umilit şi oropsit.

În 22 februarie, de ziua de naştere a lui Răzvan Mitoceanu şi a mamei lui Petrică Oloieru, voi merge cu Zicălaşii la Gura Humorului, din drag de Radu Bercea şi de opera lui ca o lumină înlăcrimată. Chiar nu aţi băgat de seamă cât de tămăduitor lăcrimează lumina?

Jurnalism No Comments Feb 7

Mâna lui Damaschin (II)

Pentru că am văzut că interesează subiectul, transcriu mai departe paragrafele cărţii „Mâna lui Damaschin”, publicată, la Iaşi, în 1830 şi semnată de monahul Antonie:

„Ce găsim cu crugul Lunii?

§ 12. Găsim temelia, punând la crugul I, în vârful degetului E, temelia 14, şi adăugând câte 11, iar numai la crugul 16 adăugând 12, unde este temelia 26, şi făcând suma ce este mai puţin de 30, şi ce trece peste 30, aceea se numără sau se pune la crug, iar 30 se leapădă.

Pentru ce crugul Lunii se suie numai până la 19 şi mai mult nu?

§ 13. Pentru că, dacă s-ar sui mai puţin de 19, n-ar veni, la crugul I, temelia 14 şi iarăşi s-ar sui mai mult, apoi ar fi ca şi cel dintâi.

Ce găsim cu temelia?

§ 14. Unde va sta numărul temeliei, îndărăt numărând (vezi § 19), acolo va fi centrul sau naşterea tuturor luminilor lunilor ale anului aceluia, de la mart 1, până la sfârşitul lui februarie, acolo va fi şi Faska (vezi § 16).

Câte trepte are Faska?

§ 15. Are 19. Se socoteşte până la martie 1, în vârful degetului E al mânii stângi, şi se suie până la aprilie 18, în vârful degetului D. Ia seama că nu pe toate încheieturile se face centrul Faskăi sau naşterea luminilor. Ia aminte cu de-amănuntul şi cată temelia la câte zile martie sau aprilie va fi Fasca după aşezări (vei § 20).

Cum găsim centrul temelie şi ziua?

§ 16. Călărind de la G îndărăt, găsim ca stea numărul temeliei anului acestuia.

Cum găsim începutul sau naşterea luminii a fieştecărei luni?

§ 17. Unde s-a împlinit numărul temeliei, acolo este centrul; numără dară, de la martie şi vârful degetului D, până la centru şi vei afla naşterea luminii lui martie, aproape a lui aprilie, de la cealaltă încheietură. Asemenea vei urma la toate lunile, numărând de la încheietura de rând a fieştecărei luni şi vei afla naşterea luminilor.

§ 18. Se întâmplă uneori, într-o lună, două naşteri, când, numărând, stai la una; atunci luna în temelia aceea are două naşteri, afară de februarie. De vrei să ştii şi ştirbiri ale fieştecărei lumini, ştiind în câte zile s-au născut, numără înainte (vezi § 19), de la rădăcina din afară a degetului B. Nu dinainte s-au născut, ci de la numărul celălalt de rând, până la slova G şi, în câte vei afla acolo, într-atâtea va fi naşterea luminii aceea.

Ce este a număra îndărăt şi ce înainte?

§ 19. Pentru că în două feluri se numără meşteşugul mâinii: 1). înainte este când, urmând după slovele buchiilor, începând de la A, sfârşeşti la rădăcinile cele dinlăuntru ale degetelor, şi începi de la rădăcinile cele din afară ale lor; 2). Iar îndărăt, când numeri de la slova G sau de la Î, sfârşind la rădăcinile cele din afară şi începând de la cele din lăuntrul lor.