numai trecut, prezent şi viitor

*

un vers ursit în cântece ursite

atât am de trăit ca împlinire

şi ca pecete peste-ntreaga fire

a sufletelor tot mai ostenite,

dar e târziu şi fumegă cuvântul

şi aburii desprinşi din călimară

se risipesc în noapte pe afară

şi-nfăşură în ceţuri lungi pământul

*

ca tu să bandajezi cu o tăcere

pe suflet toate visele ce trec

corăbii trase pururi la edec

de nu ştiu ce pricini şi ce mistere,

ursirea ta e să-mi pândeşti ursirea

şi s-o ridici drept pasăre pe cer,

deja cuvântul fumegă sever

trăgând zăvorul peste amintirea

 *

acelui început mistuitor

când mi s-au dat cu enigmatic rost

trei ursitoare care sunt şi-au fost

numai trecut, prezent şi viitor