Nu pun capul pe butuc. Prefer să mor în picioare!

Poezia mea a ajuns în instanţă, drept probă de prejudiciere a imaginii hoţilor publicităţii Consiliului Judeţean Suceava.

Recuperări de memorie culturală au ajuns în instanţă, drept probă de prejudiciere a imaginii hoţilor publicităţii Consiliului Judeţean Suceava.

Publicistica mea, care nu are nici o legătură cu “părţile vătămate” Beldiman Tiberiu-George şi Beldiman Mihaela-Elena, a ajuns în instanţă, drept probă de prejudiciere a imaginii hoţilor publicităţii Consiliului Judeţean Suceava.

Iar instanţa, antepronunţându-se că voi avea dreptul la recurs, încă din starul primei şedinţe, ignoră metoda falsului şi uzului de fals, de care Beldiman Tiberiu-George şi Beldiman Mihaela-Elena s-au folosit şi în a înhăţa, necuvenit, două miliarde şi 300 milioane din banii publici, prin şmecheria documentaţiei de atribuire de tip portret robot.

Procesul, care face parte dintr-o amplă hărţuire, nu mă mai interesează. Nu mai fac parte din el, nu mă mai apăr, fiind aprioric condamnat şi pus la bir. Facă-şi mendrele care cum o vrea! Eu nu am să pun capul pe butuc, pentru că am ales, în decembrie 1989, să mor în picioare, din respect pentru sângele celor care s-au jertfit, ca să-mi asigure şi mie libertatea cuvântului.

La Suceava, libertatea cuvântului nu mai există, libertatea fiind sufocată şi de clasa politică, şi de unii judecători. Sunt prea bătrân ca să mai tac, dacă tot nu am tăcut niciodată. Nu au decât, să-mi ceară bani pentru onoarea hoţilor, să mă condamne la a asista impasibil, atunci când cei care au înşfăcat publicitatea Consiliului Judeţean Suceava, Beldiman Tiberiu-George şi Beldiman Mihaela-Elena, îşi vor băga ghearele nesăţioase şi în buzunarele mele.

Iată câteva dintre “probele” pricinuitoare de suferinţă în sânul familiei Beldiman, care nu poate mistui în tihnă ceea ce a înşfăcat, deşi nu i se cuvine:

Nu continuu cu acest capitol din istoria Bucovinei, în vremea primului Război Mondial, care este considerat de instanţă material care mă incriminează, pentru că titlul, extras din presa anului 1914, precis că se referă la “părţile vătămate” Beldiman Tiberiu-George şi Beldiman Mihaela-Elena, din moment ce specifică fără nici un echivoc: “cazuri izolate de prădăciune şi de siluire.

Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 12

Agatha Bârsescu, regina operei vieneze

Agatha Bârsescu s-a născut în Bucureşti, în ziua de 9 septembrie 1861. Creşterea a primit-o într-un palat al capitalei române, în casa unui demnitar militar, care se afla în legături intime cu curtea. După ce s-a făcut mai mare, a fost internată într-o mănăstire, cu scopul ca să se pregătească pentru viaţa de călugărită. Un impresar italian o auzi, odată, cântând un cântec bisericesc, când se credea neobservată. Impresarului, care se afla cu o trupă de operă în Bucureşti şi dădea tocmai reprezentaţii, îi plăcu atât de mult de vocea tinerei novice încât o hotărî pe aceasta să-şi dea concursul într-un concert public, cu scop de binefacere, câştigându-i totodată învoirea părinţilor şi a superiorilor.

Regina, care a fost de fată Ia reprezentaţie, se interesă, din momentul acela, de domnişoara Bârsescu, se hotărî să poarte grijă de dezvoltarea ei artistică şi urmări, de aici, înainte, cu cea mai mare simpatie dezvoltarea protejatei sale. După ce apăruse tânăra cântăreaţă, deja de mai multe ori în operă, pe scena teatrului regal, aflând totdeauna succese, se interpuse pe lângă părinţii săi, ca să aibă permisiunea să se dedice operei cu totul. Pentru studii mai superioare au hotărât să se ducă Ia Paris; pe drum însă se opri în Viena şi întră ca elevă de cant în conservatorul de acolo. Înclinările ei teatrale-scenice însă se manifestară atât de eclatant şi dragostea ei pentru tragedie izbucni cu atâta tărie, încât trecu în şcoala de declamaţie, chiar înainte de a fi învăţat cu desăvârşire limba germană.

Aici, s-a devotat studiului dramatic, cu o energie nemaipomenită, care a pus pe profesorii ei în uimire, îndată ce a terminat cursul – după ce a apărut, o singură dată, în Deutsches Theater din Berlin (ca „Dama în doliu”, în „Minna von Barhelm”), a fost angajată de Burgtheater-ul din Viena, unde a debutat în 22 noiembrie 1883, în rolul „Hero” din „Des Meeres und der Liebe Wellen” (cunoscut, la noi, sub titlul „Hero şi Leandru”) şi, în 29 noiembrie, ca „Deborah”. Îndată după primele ei roluri, erau toţi de părere că au găsit un talent de prima ordine (allerersten Ranges), ba recenzentul Ludwig Speidel scria, că Burgtheater-ul şi-a găsit „norocul”.

Tânăra artistă, care era numai o începătoare, la adică, se dedică cu o abnegaţie juvenila şi cu un entuziasm cald pentru cariera apucată, lucră mai departe la câştigarea cât mai perfectă a limbii germane, se feri de orice joc şablonatic, avea totdeauna tendinţa să prelucreze ceea ce zăcea întrînsa şi, astfel, îi succese ei, româncei, în urma mişcărilor ei plastice înnăscute, în urma sârguinţei şi a talentului ei mare, să întrupeze de fapt, în scurt timp, figurile cele mai deosebite ale clasicilor germani, în modul cel mai mulţumitor şi şi-a câştigat, astfel, recunoaşterea talentului ei, prin personalitatea plină de temperament şi prin adevăratele sale prestaţiuni, chiar şi din partea cercurilor acelora care au stat, la începutul carierei sale ceva mai străine, la o parte. Astfel, seceră succesele cele mai mari la „Bhertha”, în „Străbuna” (tradusă de L. Dauş ca noi?), ca „Esthera”, ca „Eboli”, în „Don Carlos”, ca „Fecioara de la Orleans”, ca „Gretchen” („Faust”), „Iulia”, „Partenia”, în „Fiul pădurii”, ca „Rhodope”, în „Inelul lui Gyges” etc. Şi deja după o activitate de şase ani, i s-a dat decretul de „actriţă de curte”. Şi totuşi, s-au dezvoltat relaţiile artistice pentru domnişoara Bârsescu atât de nefavorabil, în Hofburgtheater, încât nu s-a putut hotărî să rămână, şi mai departe, acolo.

În seara de 30 noiembrie 1890, şi-a luat rămas bun de la scena imperială, şi anume în acelaşi rol, în care păşise, cu 7 ani mai înainte, înaintea publicului vienez, de la a cărui ţinută, în seara aceea, se vedea lămurit cu câtă durere o lasă să părăsească scena. Artista se angajă Ia teatrul orăşenesc din Hamburg, unde găsi ca teren de activitate întreagă gama eroinelor. Deja, în 1892, avu ocazie să joace, din nou, înaintea vienezilor, ca „Eva”, în „Tragedia omului”,fiind în ansamblul din Hamburg, care dădea reprezentaţii cu prilejul expoziţiei internaţionale de teatru şi muzică. Nu mai târziu, îşi luă rămas bun de la scena din Hamburg şi se făcu membră a teatrului nou înfiinţat, „Raimund-theater” (din Viena), unde a recitat, în persoană, „Repertoriului dramatic”, prologul, în felul ei caracteristic de a recita, la reprezentaţia de inaugurare. Dar repertoriul teatrului acestuia, care cultiva prea mult genul poporal şi nu dădea decât numai puţină ocazie domnişoarei Bârsescu să se manifeste, a silit-o, din nou, să ia toiagul pribegiei în mână şi, de data asta, domnişoara Bârsescu părăsi, din nou, Viena, pentru ca să gasteze pe cele mai de seamă scene ale Europei.

Pentru a treia oară se întoarse, în anul 1898, în oraşul de pe malurile Dunării, ca să-şi înceapă angajamentul cu „Thusnelda”, în „Hermannschlacht” şi ca „Turandot”, în Kaiser-Iubiläunns –Stadttheater, care se zidise de curând. Aceleaşi motive, ca şi în Raimundtheater, au contribuit, şi aici, ca să-şi ia, în curând, rămas bun şi de la institutul acesta dramatic şi, astfel, părăsi, pentru a treia oară, oraşul împărătesc. De atunci, joacă, în decursul iernii, la Teatrul Naţional din Bucureşti, în limba românească şi gastează pe scenele cele mai de seamă ale Germaniei, Rusiei, Austriei, Olandei etc., în limba germană. Domnişoara Bârsescu se numără, la orice caz, între cele mai strălucite artiste dramatice germane (Marele dicţionar biografic al teatrului german din secolul al XIX-lea – Eisenberg, Ludwig, Grosses Biographisches Lexikon der Deutschen Bühne in X/X S, apud Tribuna, Anul XI, nr. 45, 25 februarie / 10 martie 1907, pp. 1, 2).

ANECDOTE ISTORICE No Comments Feb 12

1907: Din România

Răscoalele ţărăneşti au izbucnit în mai multe comune din nordul Moldovei. S-a trimis armata, pentru a opri pe ţărani să facă vreun exces. Ei cer, de altfel, ca marile moşii să nu fie arendate ovreilor, ci sătenilor, care plătesc bucuros 25 lei pentru o falce.

Interpelarea dlui Sturdza. Întocmai ca dl I. Brătianu la Cameră, aşa şi dl D. Sturdza la Senat a interpelat guvernul, în chestia tulburărilor ţărăneşti din nordul Moldovei şi, mai ales, asupra chipului cum s-ar putea arenda ţăranilor pământ şi a-i feri de trustul ovreiesc, despre care dl Stere a scris aşa de documentat în „Viaţa Românească”.

Răscoalele ţărăneşti şi studenţii universitari. Din Iaşi se scrie că, în apropiere de Târgu-Frumos, au fost arestaţi patru studenţi, găsiţi cutreierând satele revoltate. Nu s-a precizat, încă, dacă aceşti studenţi au provocat răscoalele ţărăneşti. Studenţii din Iaşi au ţinut o întrunire şi au votat o moţiune prin care se hotărăşte, în principiu, greva studenţilor, până se va da o soluţiune asupra legii agrare. Această hotărâre a fost comunicată studenţilor bucureşteni, cu rugămintea de a se uni şi ei la grevă. O delegaţie de studenţi se va duce la rectorul Universităţii, spre a-l pune în cunoştinţă de hotărârea luată, să facă astfel ca şi corpul profesoral să se unească la acţiunea studenţilor. Se va alege un comitet general de acţiune, compus din 4 studenţi de la fiecare societate studenţească, care va pleca în satele revoltate, spre a studia cauzele care au hotărât revolta ţăranilor. S-a mai hotărât intervenirea Ia autorităţile respective, pentru eliberarea celor patru studenţi bănuiţi ca instigatori. Apoi s-a decis să se menţină greva, până se va lua în consideraţie proiectul relativ la arendarea moşiilor datorit senatorilor Codrescu şi Economu (Tribuna, Anul XI, nr. 50, sâmbătă 3/16 martie 1907, p. 3).

1907 IN PRESA VREMII No Comments Feb 12

cineva va răspunde odată

pentru păsări, pentru struguri necopţi,

s-aruncăm cu o piatră în grauri,

s-aruncăm cu un graur în nopţi

şi-apoi nopţile bete şi triste

să le bateţi în fire de iarbă,

cineva va răspunde odată,

parcă-aud: vârsta-ncepe să fiarbă!

cineva va răspunde odată,

e firesc, e util să se-ntâmple

şi cenuşa aceea şi doare

şi cenuşa aceea şi împle,

numai graurii, graurii negri

peste cerul din scame şi feşe

azi îmi cer şi-mi înscriu datoria:

vârsta mea cât un pumn de cireşe!

Jurnalism No Comments Feb 12

1907: Răscoalele ţărăneşti din România

Relaţiunile oficiale, primite din judeţele din nordul Moldovei, spun că, de vineri (11 martie – n. n.), se constată o liniştire a spiritelor în judeţele Dorohoi, Botoşani, Suceava (cuprindea zona Fălticenilor – n. n.), Neamţ şi Vaslui, unde se produseseră agitaţiuni agrare. În cursul zilei de vineri, s-au produs tentative de turburare a ordinii în unele comune din judeţele Tutova şi Putna, dar ele au fost imediat reprimate. În trei comune din judeţul Covurlui s-au produs, de asemenea, manifestaţiuni ţărăneşti, dovedite a fi fost rezultatul unor instigaţiuni socialiste. Ele nu au avut însă nici o urmare.

După alte ştiri, primite din Alexandria (Teleorman), ţăranii de pe moşia Nanov s-au răsculat şi s-au dedat la scene de sălbăticie contra arendaşului şi proprietarului. Se afirmă că dl C. Atanasiu, fost senator, şi Săndulescu-Nanoveanu, fost senator, ar fi fost maltrataţi de săteni şi că s-ar afla într-o stare îngrijorătoare. Graţie măsurilor luate, ordinea a fost restabilită. Zvonul, după care fabrica de spirt de la Ghidigeni, proprietatea dlui Crissoveloni, ar fi fost incendiată nu se adevereşte.

Ştirile primite din celelalte puncte ale ţării sunt liniştitoare. Deoarece ţăranii, în mare parte, se plâng că preţul cu care li se vinde falcea de pământ se ridică, în unele locuri, la peste 80-90 lei, autorităţile au hotărît ca, miercuri, 27 martie curent (pe stil vechi – n.n.), să facă, în localul prefecturii, un congres al tuturor arendaşilor şi proprietarilor din judeţul Dorohoi, care îşi cultivă singuri moşiile, ca împreună să stabilească un preţ convenabil de fiecare falce, precum şi a celorlalte dări pentru vite etc. În acest scop, s-au trimis, de 2 zile, invitaţii la fiecare. S-au luat dispoziţii pentru paza oraşului Dorohoi, postându-se, la bariere, infanterie şi, la 5-6 chilometri, plutoane de cavalerie, nepermiţând decât delegaţiilor a intra în oraş, care este zi şi noapte păzit de patrule de infanterie şi cavalerie. După sosirea Regimentului 10 Putna şi a domnului general Pavlov, acesta, împreună cu inspectorul adminitrativ Varlam şi cu prefectul, au stabilit câteşi trei ca judeţul să fie împărţit în mai multe secţiuni şi în fiecare să se trimită câte 4 sau 5 sute soldaţi, din care, la nevoie, să se poată trimite cu înlesnire ajutoare celor în nevoie. Cu acest mod, răscoala a început să descrească şi e speranţă că, afară de câteva localităţi, în restul judeţului să se liniştească; ieri, s-au făcut câteva mişcări, în câteva comune, dar intervenind armata, s-au potolit fără violenţă.

Mai mulţi senatori şi deputaţi au plecat, aseară, în nordul Moldovei, pentru a intra în contact direct cu ţăranii răsculaţi de prin unele comune rurale. Alţi membri ai majorităţii parlamentare vor pleca, astă-seară, în alte sate. Ministerul de domenii a dispus că moşia Statului Ostrovul-Mare, din Mehedinţi, în întindere de 1.755 ha, va fi vândută ţăranilor, în loturi de 5 ha. Sunt 351 de loturi. Comisia de vânzare se compune din dl Niculescu-Telega, inspector domenial, colonelul Kivu, de la Mehedinţi, şi primarul rural respectiv.

O delegaţie studenţească a fost primită, vineri, la orele 6, în audienţă de Majestatea Sa Regele. Delegaţiunea a prezentat M. S. Regelui trei memorii, dintre care două relative la mişcările ţărăneşti şi al treilea relativ la concentrarea plutonierilor, în timpul de la 20 aprilie, până la 20 mai. Se pare că, până duminică, situaţia s-a înrăutăţit, căci iată ce ştire aduce „Adevarul”, ce ne-a sosit luni, după-amează:

„Judeţul Putna. Focşani. Agitaţii cu caracter mai grav s-au mai semnalat în comunele Adjud, Sascut şi Domneşti. Sîmbătă, 600 de ţărani din comunele Guraia şi Ghileşti au venit la barieră şi au vroit să între în oraş, pentru a vorbi cu prefectul, spre a-i cere pământ. Ei au fost opriţi. Imediat ce s-a aflat despre aceasta, prefectul s-a dus de a parlamentat cu sătenii, promiţându-le că cererile lor vor fi satisfăcute. Ţăranii s-au retras. De asemenea, s-au îndreptat spre Focşani săteni din Păţeşti, Vârteşcoiu şi Odobeşti; ei n-au putut pătrunde prin bariere; fiind somaţi, ei s-au retras.

Mărăseşti. Parte din evrei, îngroziţi de grava situaţie de aici, au fugit. 2.500 de răsculaţi ameninţă să dărâme fabrica de zahăr. S-a trimis o companie din Regimentul 2 geniu.

Târguşorul Panciu a fost complectamente ruinat. Peste 30 de case au fost devastate, mărfurile aruncate în stradă, oglinzi sfărâmate, covoare tăiate, uşi scoase etc. S-a produs o învălmăşeală, în care armata a fost nevoită să tragă. Au căzut, pe loc, 4 morţi şi 15 grav răniţi. Între casele devastate complect sunt ale domnilor Avram Herşcovici, Capel Herşcovici, Marcu Solomon, Kaufman, Fiterman. Au fost devastate, într-un cuvânt, toate casele evreieşti. Toţi evreii au fugit la Focşani.

Judeţul Brăila. Brăila, 10 martie (stil nou – n. n.). La orele 11, seara, a venit ordinul de a se concentra Regimentul 11 călăraşi. Spre ziuă, vor pleca la Covurlui şapte escadroane, cu câte 120 oameni; soldaţii vor fi prevăzuţi cu echipament de război. Acelaşi ordin cere concentrarea schimbaşilor. La orele 1, noaptea, a avut loc, la prefectură, o conferinţă, la care au luat parte prefectul Faranga, maiorul Murgulescu, procurorul Eremia, substitutul Bilciurescu, judecătorul de instrucţie Goangă şi şeful poliţiei Cantuniari.

Judeţul Vlaşca. Giurgiu, 10 martie (stil nou – n. n.). Ţăranii din Grosu s-au răsculat, voind să devasteze curtea proprietăţii Mandafurnis. Parte dintre ţărani au refuzat însă a se asocia cu cei răsculaţi. Ei fură, atunci, ameninţaţi, de tovarăşii lor răsvrătiţi, că li se va da foc la case. În faţa acestei ameninţări, ţăranii se uniră cu toţii şi devastară casa, dând foc proprietăţii şi pătulelor. Dl Mandafurnis s-a refugiat la Giurgiu. Din Grosu, răsculaţii se îndreptară spre comuna Pielea (Teleorman), unde au dat foc proprietăţii dlui Iorgu Angelescu. Comunicaţia telefonică este cu desăvârşire întreruptă, firele fiind rupte. La Găvăneşti a fost incendiată şi distrusă proprietatea dlui colonel Rădulescu. Din oraş se zăresc flăcările localităţilor incendiate.

Judeţul Iaşi, Stânca. Ţăranii, răsvrătindu-se în această comună, proprietatea doamnei Greceanu, dl căpitan Macarovici, trimis acolo cu soldaţi, a povăţuit pe săteni să se liniştească şi a reuşit să-i convingă că soartea lor va fi, în curând, îmbunătăţită şi ei s-au împrăşiat în linişte.

Iaşi, 23 martie (stil vechi – n. n.). Se anunţă că Izil Cohn, evreu naturalizat şi proprietarul moşiei Bălăneşti, din judeţul Neamţ, a fost asaltat de săteni, bătut şi legat. El a fost prădat de suma de 18.000 lei şi este, acum, prizonierul ţăranilor răsvrătiţi. De la orele 12, noaptea, e oraşul liniştit. Trupele de care dispune oraşul numără 3.000 de oameni. Un număr de avocaţi s-au întrunit, astă-seară, la dl Pandali Zamfirescu, decanul baroului, care a hotarât a stărui pentru împăciuirea ţăranilor. Poliţia a făcut o razie în oraş, arestând un însemnat număr de indivizi dubioşi, care au fost expediaţi, cu un tren special, spre Bucureşti. Arestaţii au fost însoţiţi de 40 călăraşi.

Iaşi, 10 Martie (stil nou – n. n.). La Tibana a avut loc o încăierare între un grup de săteni de aici şi unul din alt sat. Sunt doi morţi.

Judeţul Teleorman. Turnu-Măgurele, 23 martie (stil vechi – n. n.). Ieri, după devastările făcute la Alexandria, rezerviştii şi concediaţii au trecut in corpore în comuna Nanov. Aci au devastat casele arendaşilor Nenoveanu şi Atanasiu şi le-au dat, apoi, foc cu gaz. Aproape întregul sat se află în flăcări. De aci, răzvrătiţii s-au îndreptat spre Mavrodin şi Orbeasa. Ei refuză a se întoarce la regiment. În oraş şi în mai tot judeţul domneşte o panică de nedescris. O mulţime de familii ovreieşti au părăsit localitatea, de astă noapte. În comuna Piatra, s-au răsculat peste 2.000 ţărani, care s-au dedat la devastări, scoţând copiii din infirmerie. Arendaşul Nae Voivozeanu a fost grav bătut.

În Alexandria, s-a ivit o nouă bandă de derbedei şi mahalagii, care au venit cu căruţele pentru a prăda marfa din prăvăliile ce n-au fost devastate, la prima devastare. S-au tras focuri în răsculaţi. Sunt mai mulţi morţi şi răniţi. Întreaga populaţie a oraşului s-a înarmat cu puşti şi revolvere (Tribuna, Anul XI, nr. 58, duminică 13/26 martie 1907, pp. 4, 5).

1907 IN PRESA VREMII No Comments Feb 11