Cultul personalităţii, peste sângele martirilor

Nu te revolta contra celor care te critică!

Dacă au dreptate, îndreaptă-te, dacă nu au, ce-ţi pasă!

*

Pentru publicaţiile din Regatul României, în vremea răscoalelor din 1907, exponenţială mi se pare a fi gazeta “Vulturul / Foaie pentru educaţia naţională a poporului român”, cu redacţia în Bucureşti, str. Academiei nr. 3, condusă de Preşedintele Cristu S. Negoescu şi de Directorul Grigore Patriciu, dar realizată de peniţele redactorilor Ioan Ciocârlie, Ioan I. Teodoru, T. Duţescu-Duţu.

*

S-a tot spus despre cultul personalităţii din vremea lui Ceauşescu, dar rădăcina acestui execrabil mod de omagiere are rădăcini vechi în toată presa din Regat, în care, ziar cu ziar, voievozii noştri legendari erau tare mândri de venirea neamţului cu buzunare găurite pe tronul însângerat, generaţie după generaţie, şi de voievozi, şi de oştenii lor. Într-o ţară în care boierimea românească abia dacă mai exista, fiind înlocuită cu ciocoimea grecească, iată că voievozii îl întâmpinau pe Carol cu: “Să trăieşti, fecior de Rege! / Căci în braţul tău nădejdea şi-o aşează România, / Să-i lărgeşti străvechea vatră, rotunjindu-i răzeşia”.

*

Prin întreaga ţară, mureau împuşcaţi eroii de la Plevna, Griviţa, Smârdan – câţi mai scăpaseră măcelurilor din perioada 1878-1888, când rezerviştii Independenţei se ridicaseră, cerându-i Regelui să le dea pământ. Iar Carol le-a dat, în pământul străbunilor lor. Prin întreaga ţară mureau împuşcaţi vitejii care ne scăpaseră de turci, luaţi în cătare de ostaşii care vor pierde scurtul război din 1916-1917. Iar presa românească tăcea despre şi peste sângele martirilor, dar se extazia, precum “Vulturul”, de fericirea voievozilor români, care îşi întrezăreau, din zvârcolirile noroase ale vremurilor, vrednicul urmaş:

*

*

Într-un singur material, cu “Ştirile săptămânii / Din ţară”, sub abundenţa de slugărnicie, inclusiv faţă de preocupările noului guvern de a păcăli iar şi a linişti ţăranii, se ivesc, trunchiate, ba chiar falsificate, fărâme de informaţii:

*

*

“În nordul Moldovei, ţăranii s-au liniştit aproape cu totul şi dacă ici şi colo se mai ridică ţăranii din câte o comună, ei nu pun mâna pe bâte, ci pun ca să li se scrie câte o petiţie, prin care atrag atenţiunea guvernului asupra soartei lor.

În multe judeţe, ţăranii au ajuns la o bună înţelegere cu arendaşii şi cu proprietarii, ast­fel că orice temere de noi răscoale este exclusă.

În Muntenia, afară de două-trei judeţe, unde situaţiunea este mai gravă, încolo ştirile pri­mite sunt liniştitoare.

*

Consiliul de miniştri a hotărât că ori unde s-ar ivi răscoale, trupele să procedeze cu aceiaşi energie, ca şi cum partea locului ar fi declarată în stare de asediu, rămânând ca parlamentul să se pronunţe, ulterior, dacă s-a procedat bine sau nu.

Faţă de grelele evenimente ce se desfă­şoară în ţară, guvernul va fi silit să nu se con­formeze modului cum s-a repartizat excedentul bugetar, înainte de a fi izbucnit răscoalele.

Acum, ivindu-se alte nevoi mari şi urgente, se impune ca guvernul să renunţe la multe din cheltuielile fixate prin repartizarea excedentu­lui şi să le dea cu totul altă destinaţie.

*

*

Credinţa ce şi-a format-o noul guvern, asupra împrejurărilor în care a putut să se în­cingă această răscoală generala, e că ea a fost organizată.

În Moldova au contribuit la aprinderea flăcării o vie propagandă antisemită, tolerată şi chiar încurajată de unii funcţionari.

În Muntenia, răscoala este în parte ecoul ce­lei din Moldova precum şi instigatorii lor străini, care încep să fie descoperiţi”.

*

Presă românească! Nu întrezăriţi chipurile multor teleaşti de astăzi?

Abuzând de numele de student, a răsculat ţara

*

După energica, dar necesara intervenţie a forţei armate, chiar şi în Muntenia răscoalele s-au localizat, aşa-zicând. Iată ştirile ce am primit azi: Ştirile sosite din Moldova sunt bune. Aproape peste tot răscoalele sunt potolite. Prefecţii cutreieră judeţele, însoţiţi de proprietari şi arendaşi, care în cele mai multe cazuri, servesc de arbitri, şi caută să aplaneze neînţelegerile ce se regulează pe cale practică.

*

În Muntenia, unde răscoalele au început mai târziu şi sub o formă mai anarhică, represiunea se face cu energie contra bandelor de incendiatori şi devastatori. Nicăieri bandele n-au putut rezista trupelor trimese contra lor. În genere, ele atacă trupa, dar, la primul foc, fug în toate părţile, cu pierderi. Judeţele în care, în acest moment, răscoala este mai întinsă, sunt Teleorman şi Olt; apoi urmează, în ordine descrescândă, în Romanaţi, Mehedinţi şi Dolj. Pacificarea face progrese în judeţele Dolj, Dîmboviţa, Vlaşca şi Râmnicu-Sărat.

*

Armata şi-a făcut peste tot datoria cu sânge rece şi hotărîre. Nu s-a semnalat nici un caz în care să fi fost şovăituri. Ştirile cele mai îmbucurătoare sosesc din toate părţile unde s-au produs turburări, în timpul din urmă. Graţie măsurilor energice luate, răsculaţii au fost împrăştiaţi şi, acolo unde nu au voit să se supună la ordinele autorităţilor, ei au fost pedepsiţi în mod exemplar. În Vlaşca, ţăranii răsculaţi au cerut graţie şi s-au predat autorităţilor. În celelalte judeţe pacificarea îşi urmează cursul şi este de sperat ca, în câteva zile, ţara să fie scăpată de visul rău şi sângeros, care a stăpânit-o timp de câteva zile.

*

Instigatorii. Încetul cu încetul, lumina începe a se face în jurul răscoalelor din Muntenia. Pentru nimeni nu mai este un secret că asociaţia misterioasă şi nedescoperită până acum, abuzând de numele de student, a răsculat ţara întreagă. Ceea ce este însă dureros este că preo­ţii şi învăţătorii, în multe părţi, au căzut în mrejele acestei asociaţiuni, transformându-se în unelte inconştiente, au instigat pe ţărani la revolte. Probă despre aceasta este marele număr de popi şi învăţători ce a fost printre cei morţi. Ca un exemplu viu este destul să spunem că, în Vlaşca, în fruntea unor răsculaţi a fost găsit, călare, cu icoana atârnată de gât, un învăţător, anume Petrescu din Albeşti, care a fost arestat. Ţăranii din comuna Gratia, care se răsculaseră în urma îndemnului acestui învăţător, văzând că vine armata, s-au dus la preot, ca să-i dezlege de jurământul făcut.

*

În comuna Onceşti a fost arestat un aşa-zis student, care fusese adus acolo de către sătenii Petre Măcăneaţă şi Zaharie Roşu, ca să răscoale satul. Dl locotenent Petrescu, din Regimentul 10 Călăraşi, a arestat atât pe pseudo-student, cât şi pe cei 2 ţărani, care, legaţi, au fost duşi la Giurgiu şi plimbaţi pe străzi, ca să vadă lumea cine provoacă răscoalele. Toţi aceşti instigatori poartă săbii şi cuţite la brâu.

*

Cum au fost distruse satele ţărăneşti, Odivoaia şi Vieru. La Hodivoia, în urma luptelor, sunt 6 morţi şi 6 răniţi. La Stăneşti, au fost arse de trupe de infanterie 160 case, iar restul distruse completamente, în afară de şcoală, biserică şi primărie. La Vieru, sau incendiat de trupe 140 case, aci sunt 6 morţi şi 4 răniţi. Din Vieru şi Hodivoia au fost arse 15 vite mari şi 22 vite mici. Artileria, în aceste trei sate, au tras focuri cu mitralii şi infanteria a pus foc pentru distrugerea satelor. Ţăranii din Frăţeşti, altă comună de lângă Giurgiu, care se răsculaseră, văzând ce au păţit cei din satele de mai sus, s-au liniştit şi, înarmându-se, s-au dus să apere curtea arendaşului Lăzărescu de „studenţi”. În comunele de mai sus au fost aşa de puţini morți, deoarece ţăranii, văzând trupele apropiinpu-se, unii au fugit, iar alţii s-au predat, ridicând steaguri albe.

*

Ieri, trupele au înaintat mereu. Locuitorii comunelor Blegeşti, Comoara şi Clugăru, opunându-se trupelor, aceste comune au fost bombardate de artilerie. Asemenea, a fost bombardată şi Măgura, de trupele de sub comanda dlui colonel Saegiu. Comuna Comoara a fost bombardată, sub comanda dlui lt-colonel Lambru.

*

Omorâtorii locotenentului Niţulescu. S-a stabilit, în nod neîndoios, că locotenentul Niţulescu, care a căzut victimă a datoriei la Stăneşti, a fost omorât de indivizii Ilie Voitişi şi Ilie C. Georgescu din Stăneşti. La interogatorul ce li s-a luat, ei au făcut mărturisiri complete. Cei doi criminali au fost aduşi la Giurgiu şi depuşi la penitenciar. Cercetările continuă. Tatăl locotenentului Niţulescu, moşnean din Vâlcea, a fost, ieri, la Giurgiu, unde a plâns pe mormântul fiului său. El a cerut, apoi, să vadă pe cei doi criminali.

*

Dâmboviţa. În ciocnirea de la Răzvradi, au căzut 12 morţi şi 20 răniţi. Ajutorul de primar din Ocniţa, anume Duţulescu, a fost dovedit că se afla printre răsculaţi. Ţăranii din comuna Văcăreşti, răsculându-se, au incendiat conacul moşiei Băjeşti, cerând să li se împartă proprietatea. Trupele fiind insuficiente faţă de numărul copleşitor al răsvrătiţilor, s-a trimis, din Târgovişte, o companie din Regimentul 21. Ţăranii, intimidându-se, s-au împrăştiat; au fost arestaţi 10 capi ai răscoalei, care au fost transportaţi la Târgovişte. De asemenea, s-au arestat 12 ţărani din Perşinari, care provocaseră pe ţăranii din partea locului la mici agitări contra proprietarului M. Kalinderu. Deşi la moşia Băleni, a dlui Gh. Gr. Cantacuzino, este linişte perfectă, s-a trimis, din Târgovişte, pentru orice eventualitate, o companie din Regimentul 21, pentru pază. Încolo, e linişte.

*

Dolj. Fierberea în judeţ continuă. Moţăţeii şi Băileşii, unde au avut loc încăierările cu armata, sunt acum liniştite; după ultimele constatări, la Moţăţei au căzut 13 morţi şi 17 răniţi, iar la Băileşti numai 2. La Calafat e linişte, totuşi locuitorii sunt cuprinşi de teamă.

*

Argeş. Satele învecinate cu judeţul Olt sunt în fierbere, ceea ce a necesitat trimiterea, la Piteşti, a unui întreg regiment de infanterie şi două escadroane de călăraşi. S-au comis excese la Pădureţi, proprietatea dnei Radu Mihai, unde ţăranii au distrus prin foc palatul, pătule, magazii, în fine, totul. Pentru menţinerea ordinii, au fost trimişi: dl M. Bănescu, la Costeşti, Corneliu Axente, la Budeşti, şi comisarul Ciuculescu, ca poliţai la Curtea de Argeş (Tribuna, Anul XI, nr. 63, duminică 18/31 martie 1907, pp. 2, 3).