1918: Bucovineni, în Armata Română

În afară de eroismul consacrat de istorie și care presupune, de regulă, moartea românului de sub uniforma Țării, pe un anume front sau datorită suferințelor îndurate în război, din aceeași flacără s-au împărtășit și supraviețuitorii, care au pus mai presus de toate ideea unității naționale. Din nefericire, la noi rămân în anonimat chiar și românii care au săvârșit sacrificiul suprem pentru Neam și Țară, așa că supraviețuitorii războiului, oricât de eroic s-ar fi luptat în bătăliile la care au luat parte, rămân pe veci necunoscuți. Rămân, datorită indolenței exaltate, dincolo de edificiul biruințelor naționale, deși nu este drept, mai ales că există o sursă oficială de informare, „Monitorul Oficial” (în cazul acesta, No. 32, de miercuri, 9 (22) Mai 1918, pp. 414-419), care menționează pe românii bucovineni și ardeleni, care, datorită jertfei, primeau cetățenia română.

Documentul respectiv, din care voi alege doar numele bucovinenilor, începe așa:

„MINISTERUL DE JUSTIȚIE / FERDINAND I, / Prin gratia lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României, / La toți de față și viitori, sănătate:

Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul justiției No. 3.576 din 18 Aprilie 1918, / Văzând jurnalul consiliului Nostru de miniștri No. 381 încheiat în ședința de la 2 Mai 1918, precum și dispozițiunile legii promulgate cu decretul regal No. 3.239 din 21 Decemvrie 1916, Am decretat și decretăm:

Art. I. – Sub rezerva ratificării ulterioare a Corpurilor legiuitoare, se acordă calitatea de cetățeni români următorilor români de origine, care se află sub drapel în armata română și anume”.

În lista cu nume de jertfitori conștienți pentru temelia României Mari se află și următorii români, de pe meleagurile noastre:

„Vasile Alpetri, născut în anul 1897, în comuna Sf. Ilie (Bucovina);

Constantin Bacinschi, născut în anul 1885, în comuna Storojineț (Bucovina);

Constantin Baciu, născut în anul 1882, în comuna Stupca (Bucovina);

Traian Bădăluță, născut în anul 1888, în comuna Pârtești-de-Sus (Bucovina);

Veniamin Cazacu, născut în anul 1897, în Mitocul Dragomirnei (Bucovina);

Nicodim Colibaba, născut în anul 1891, în comuna Rădăuți (Bucovina);

George Dăncilă, născut în comuna Roșa (Bucovina);

Virgil Ianovici, născut în anul 1892, în comuna Bosancea (Bucovina);

Vasile Iasinschi, născut în anul 1892, în comuna Burla (Bucovina);

Ioan Pârvom, născut în anul 1888, în comuna Rusplavalar (Bucovina;

Spiridon Poleac, născut în anul 1899, în comuna Stroiești (Bucovina);

Alexandru Roșca, născut în anul 1895, în comuna Brașca (Bucovina);

Nicolae Russu, născut în anul 1889, în comuna Stroiești (Bucovina);

Gheorghe Sârghi, născut în anul 1899, în comuna Lisaura (Bucovina);

Gheorghe Savu, născut în anul 1893, în comuna Stupca (Bucovina);

Alexandru Scolot, născut în anul 1896, în comuna Cernăuți (Bucovina);

Alexandru Strugariu, născut în anul 1886, în comuna Suceava (Bucovina)…

Dat în Iași, la 3 Mai 1918. / FERDINAND / Ministrul justitiei, / D. Dobrescu. / No. 1.016”.

*

Alcătuit după același tipic, un al doilea decret regal, dar „asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul justitiei sub No. 3.577/918… // se acordă calitatea de cetățeni români unui număr de 71 tineri, români de origine, care se află sub drapel în armata română”, printre ei numărându-se și bucovinenii:

„Petre Piticariu, născut în anul 1887, în comuna Bucșoaia (Bucovina);

Dumitru Ionesi, născut în anul 1892, în comuna Frătăuțul-Vechi (Bucovina);

Emanuil Isopescul, născut în anul 1882, în comuna St. Onofrei (Bucovina);

Vasile Strejac, născut în anul 1886, în comuna Cernăuți (Bucovina);

Dat în Iași, la 3 Mai 1918. / FERDINAND / Ministrul justitiei, / D. Dobrescu. / No. 1.117”.

*

În aceeași zi, „asupra raportului ministrulai Nostru secretar de Stat la departamentul justiției sub No. 3.578/918”, Regele României decide să acorde „calitatea da catățeni români unui număr de 41 tineri, români de origine, care se află sub drapel în armata română”, printrei ei aflându-se și bucovinenii:

„Timofte Bezdrucică, născut în anul 1879, în comuna Rogoșești (Bucovina);

Constantin Horișcă, născut în anul 1882, în comuna Zahareşti (Bucovina);

Dumitru Piticaru, născut în anul 1882, în comuna Câmpulung (Bucovina);

Vasile Gr. Sturza, născut în anul 1883, în comuna Cupca (Bucovina);

Artenie Gh. Vlad, născut în anul 1880, în comma Igeşti (Bucovina);

Dat în Iaşi, la 3 Mai 1918. / FERDINAND / Ministrul justitiei, / D. Dobrescu. / No. 1.018”.

*

Un al patrulea decret regal, „Asupra raportului ministrului Nostu secretar de Stat la departamentul justiţiei sub No. 3.579/918… acordă calitatea de cetăţeni români unui număr de 77 tineri, români de origine, care se află sub drapel în armata română”, bucovinenii care beneficiau de acest Decret Regal fiind:

„Vladimir Brădăţan, născut în anul 1898, în comuna Drăgoieşti (Bucovina);

Eusebiu Brahă, născut în anul 1883, în comuna Ciudei (Bucovina);

Andreiu Paicu, născut în anul 1895, în comuna Lucăceşti (Bucovina);

Traian de Volcinschi, născut în anul 1898, în comuna Călineşti (Bucovina);

George Chițan, născut în anul 1882, în comuna Vicovul-de-Jos (Bucovina);

Silvestru Dascăl, născut în anul 1886, în comuna Frătăuțul Vechi (Bucovina);

Samuel Facas, născut în anul 1889, în comuna Mologhia (Bucovina);

Simion Holca, născut în anul 1881, în comuna Pătrăuț (Bucovina);

Victor Nastasi, născut în anul 1890, în comuna Rădăuți (Bucovina);

Dat în Iași, la 3 Mai 1918. / FERDINAND / Ministrul justiției, / D. Dobrescu, / No. 1.019”.

*

Hotărând „asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamental justiței sub No. 3.580/918”, Regele României decreta acordarea calității „de cetățeni români unui numar de 114 tineri, români de origine, care se află sub drapel în armata română”, printre care și bucovinenii:

„Vasile Bota, născut în anul 1896, în comuna Boian (Bucovina);

Constantin Cadioschi, născut în anul 1882, în comuna Liteni (Bucovina);

Oreste Cosmiuc, născut în anul 1898, în comuna Udești (Bucovina);

Ilie Dugan-Opaiț, născut în anul 1886, în comuna Cireș (Bucovina);

Nicolae Grămadă, născut în anul 1892, în comuna Zaharești (Bucovina);

Constantin Hrișcă, născut în anul 1871, în Mitocul-Dragomirnei (Bucovina);

Nicolae Ianovici, născut în anul 1899, în comuna Suceava (Bucovina);

Nicolae Leuciuc, născut în anul 1889, în comuna Șerbăuți (Bucovina);

Aurelian Lucan, născut în anul 1894, în comuna Suceava (Bucovina);

Nistor Cniș, născut în anul 1890, în Mitocul-Dragomirnei (Bucovina);

Meliton Martinescu, născut în anul 1876, în Horodnicul-de-Jos (Bucovina);

Constantin Moruneac, născut în anul 1893, în comuna Mihoveni (Bucovina);

Vasile Muscal, născut în anul 1893, în comuna Bădăuți (Bucovina);

Vasile Plăvan, născut în anul 1889, în comuna Cupca (Bucovina);

Gheorghe Posteucă, născut în anul 1885, în Stăneștii-de-Jos (Bucovina);

Nicolae Roșu, născut în anul 1895, în comuna Schei (Bucovina);

George Ruhariu, născut în anul 1891, în Bucovina;

Mihai Săftencu, născut în anul 1888, în comuna Roșia (Bucovina);

Ioan Slavita, născut în anul 1886, în comuna Iacobeni (Bucovina);

Petre Teleagă, născut în anul 1887, în comuna Danila (Bucovina);

Dat în Iași, la 3 Mai 1918. / FERDINAND / Ministrul Justiției, / D. Dobrescu. / No. 1.020” (Monitorul Oficial, No. 32, miercuri, 9 (22) Mai 1918, pp. 414-419).

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Sep 25

Ajutor pentru… Bucovina Rock Castle 2018!

Pentru că nu sunt veşnic, dar Bucovina Rock Castle merită să existe şi după aceea, pentru că dorim să menţinem ascendenţa valorică a festivalului de la an la an, mă văd obligat să aduc în discuţie o problemă importantă, cea a constituirii unui fond de rulment, prin contribuţii particulare, din care să se acopere, anual, începând din 2018, avansurile pentru cheltuieli de transport, pe care le solicită trupele care nu ne cunosc şi care sunt îndreptăţite la a pretinde o garanţie a seriozităţii noastre.

Până acum, m-am descurcat prin împrumuturi făcute în nume propriu şi returnate imadiat ce trupele care beneficiaseră de avans îmi returnau banii respectivi. E drept că metoda mă costa cam 2.000 lei din buzunarul propriu (costurile contului şi ale transferurilor bancare), dar nu am avut de ales, pentru că îmi doream prea mult să facem festivalul din ce în ce mai bine. Instituţiile de cultură ale Consiliului Judeţean Suceava nu pot plăti, conform legii, astfel de avansuri, deşi numai de intenţii păguboase sau de neprofesionism nu pot fi acuzaţi economiştii instituţiilor respective.

În aceste condiţii, cum garanţiile trupelor cap de afiş trebuie obţinute până cel târziu la jumătatea lui noiembrie 2017, nu văd decât o soluţie: constituirea unui fond de rulment, controlat şi de reprezentanţii partenerilor organizatori, care să fie refăcut imediat după încheierea fiecărei ediţii de festival. Un fond care să nu poată fi folosit decât pentru plăţi de avansuri de transport, solicitate de unele trupe rock din străinătatea (sunt multe care nu ne solicită, pentru că şi în Europa rockului s-a cam dus vestea despre serizotatea noastră).

Într-o epocă suspicioasă, un astfel de demers e sortit eşecului, dar eu mă bazez pe încrederea pe care o au în mine şi unii oameni de afaceri suceveni, ba chiar şi unii politicieni. Deci la ei o să apelez, în primul rând, pentru că, dacă se vor găsi măcar 10 firme, care să contribuie la constituirea fondului de rulment cu 500-1.000 euro, problema ar fi definitiv rezolvată. Mi-am propus de multă vreme să procedez astfel, deci nu ar mai fi fost nevoie de acest material, dacă nu aş fi considerat că, în afara sucevenilor cu care mă ştiu bine, pot exista şi alţii, dispuşi să se implice în susţinerea Festivalului “Bucovina Rock Castle”.

BUCOVINA ROCK CASTLE 2018 No Comments Sep 24

Oana Şlemco, pe baricadele visului

Nu ştiu din ce cauze şi pricini şi-a dorit Oana Şlemco să urce, fluturându-şi condeiul, pe baricadele visului de a contribui la asanarea societăţii. E posibil să o fi atras doar simbolistica aparent eroică a jurnalismului şi spun “aparent eroică” pentru că, în absenţa culturii, cum se întâmplă prea des prin arealul gazetăresc, este imposibil să devii un autentic lider de opinie, iar peniţa cu siguranţă că ţi se va înclina jalnic, aidoma unei butaforii gonflabile dezumflate. Dar chestia asta o ştia şi Oana Şlemco şi, tocmai de aceea, s-a păzit, mereu şi mereu, să emită judecăţi, fără a le verifica, în prealabil, cu oameni de la care putea şi afla, şi învăţa. Iar calitatea aceasta mi-a plăcut şi mi-a smuls o fărâmă de încredere, care a şi rodit, Oana fiind, în clipa de faţă, un important om de televiziune în media suceveană. Ceea ce înseamnă un răgaz, pentru că Oana Şlemco poate mult mai mult.

La mulţi ani, Oana Şlemco, şi Dumnezeu să te ţie numai întru bucurie!

Cronici sentimentale No Comments Sep 24

1916, Bernhard Kelermann: Ţara românească

Împăratul Wilhelm, inspectând rafinăriile de pe Valea Prahovei, în 1917

La gara de la Predeal se lasă toate perdelele de la ferestrele vagonului. Soldaţii, cu baioneta la puşcă, ţărani bruneţi, bine făcuţi, au grijă ca nu cumva să scape vreo ochire în secretele militare de la graniţă. Căci România îşi are tranşeele, poziţiunile betonate pentru aşezarea tunurilor, tunelurile de pază ale sale, întocmai ca şi o ţară ce poartă război. Carpaţii, în întreaga lor întindere, şi Dunărea sunt aranjaţi pentru apărare şi năvală. Tot asemenea, graniţa Dobrogei. Deocamdată, soldaţii României se luptă cu un duşman am putea zice foarte nevinovat: plictiseala (urâtul). Însă va veni ziua, poate e mai aproape de cum s-ar crede, când prima granată românească va zbura şuierând dintr-un „Krupp” românesc. De-a lungul Prutului, însă, se plimbă numai vreo câţiva soldaţi de pază. Aici nu sunt şanţuri şi piedeci mai de dă-i doamne. Dacă întrebi, cum se explică asta, ţi se răspunde că linia de apărare faţă de Rusia nu e Prutul, ci Siretul.

Acest lucru e destul de ciudat. Siretul curge prin mijlocul Moldovei şi e, pentru apărare, tocmi aşa de bun şi de rău ca şi Prutul. Statul major român ştie tocmai aşa de bine ca şi noi că, cu câteva şire de sârmă şi saci de nisip, pot fi oprite coloanele ruseşti tot atât de bine la Prut ca şi la Siret. Prin aceasta, nu voiesc să strice cumva relaţiile bune cu Rusia. Puterile centrale îşi pot permite, faţă de aliatul lor de odinioară, un gest nobil, Rusia însă nu ştie de glumă, trebuie să ne notăm bine. Românii nu şi-au uitat, încă, că pentru eliberarea ruşilor din ruşinea de la Plevna, au avut să plătească un onorar: Basarabia. Cum ar fi contul, în cazul când s-ar arăta, la Petersburg, o „ţinută duşmănoasă” din partea României?

Acestea sunt reflexii, pe care le face omul într-un vagon cu perdelele lăsate, unde tocmai mă îmbie un băiat să-i cumpăr un „Temps”, iar pasagerii, care, la Braşov, vorbeau nemţeşte, încă şi-au adus aminte de limba maternă şi vorbesc… franţuzeşte.

Călătoresc în societatea unui amabil colonel român. El stă pe treapta vagonului, lângă soldatul cel cu baionetă şi mă pofteşte şi pe mine lângă dânsul. Oricât îi preţuiam amabilitatea, totuşi l-am refuzat. Nu aveam nici un interes să văd tranşee, căci mă gândeam la cele pline de sânge.

Deodată, se ridică perdelele, pe când munţii se văd tăcuţi şi maiestoşi, rămaşi înapoia noastră, departe. Pe când am trecut eu, pe acolo, albea încă zăpada pe creştetele lor. Pâraie repezi şi zgomotoase, prăpăstii primejdioase, stânci pieptişe, de-o varietate de forme şi culori uimitoare, un ţinut ca-n Tirol. Trenul intră pe sub tuneluri, zboară peste păduri şi ajungem la un orăşel de vile, unde ne părăseşte soldatul cel cu baioneta: Sinaia. Vestita Sinaie, unde vin boierii de la Bucureşti, ca să-şi petreacă vara.

Munţii îşi pierd sălbăticia şi, nu pete mult, se pierd cu totul. Apar, la stânga şi la dreapta de linia ferată, care urmează cursul Prahovei, cimitire admirabile cu obeliscurile lor întunecate. Acestea sunt locurile unde se scoate petrolul cu toate sondele lor.

Munţii sunt plini de sare, în întreaga lor întindere, de la Bucovina începând, până la Dunăre. Tot astfel, de mine inepuizabile de aramă şi metal. Tot din sânul munţilor izvorăşte petrolul: aur curat. S-a constatat că este în tot ţinutul Carpaţilor României, azi însă se exploatează numai o parte neînsemnată. Sunt sonde care varsă, la zi, şi 200 de cisterne vagoane. O sondă, mi se povestea, a adus uriaşa sumă de 20 milioane folos. Industria aceasta a fost creată de capital nemţesc, francez şi englez. În anii din urmă, a luat un avânt nemaipomenit. Fiecine ce are bani îşi cearcă norocul la petrol, umblând în ruptul capului după o concesiune. O sondă costă la 60.000 lei. N-ai avut noroc, ţi s-au dus banii dracului, dacă ai noroc, în scurt timp poţi să-ţi zideşti o vilă la Sinaia.

Am ajuns pe şes. Trenul aleargă printre nemărginite lanuri blonde de grâu. Aici este ţara grâului, a orzului, ovăzului, cucuruzului şi a vinului. De la Dunăre, până sus, la Prut, România e o holdă mare. Ţăranul zgârie puţin pământul, cu un plug moştenit de la străbuni, tras de doi boi, iar grâul creşte de la sine. Pământul e greu, plin de mană, stratul de humă are o grosime de 1 1/2 metri şi mai mult. Abia se găseşte cineva care să gunoiască pământul, gunoiul doar, până mai deunăzi, îl ardeau . Despre gunoiul artificial, nici vorbă. Pământul acesta, lucrat raţional, ar rodi întreit! Se prăpădeşte odată grâul, rămâne cucuruzul, se prăpădesc ambele, ceea ce a fost lucru rar, rămâne petrolul, care aduce ţării aur.

În anul 1913, a exportat România de 450 milioane lei bucate, iar petrol de 132 milioane. Bucatele trec, prin Brăila şi Galaţi, la Antwerpen şi Rotterdam, iar de acolo, în Germania. În 1902, a importat Germania bucate din România de 110 milioane!

La sudul marii grădini de grâu, este Dunărea, cu bălţile ei pline de peşti. în timpul baboiatului, când vin peştii la ţărm, îi poţi prinde cu mâna. Primăvara, când călătoresc peştii cu apele primăverii spre mare, se fac baricade din stâlpi în râu, pentru ca să îi oprească. Nu o dată s-a întâmplat că mulţimea peştilor, prin greutatea lor, a rupt baricadele acestea puternice! Dr. Antipa, cel mai bun cunoscător al pescăriilor româneşti, e de părerea că, făcând o regulare a râului şi alte reforme necesare, producţia de peşte în România ar atinge un grad atât de mare, încât ar stăpâni întreaga piaţă de peşte a Europei.

Se vede, deci, cât de tare a binecuvântat Dumnezeu Ţara Românească! Numai astfel este de explicat că poporul acestei ţări, pe lângă toate pustiirile şi asupririle ce a avut să le îndure, şi pe care le îndură în parte şi azi, din partea ciocoilor pripăşiţi, poporul acesta, zic, s-a păstrat până azi.

Trenul aleargă încă tot pe nemărginita întindere blondă a lanurilor de grâu… Astfel ajungem la Bucureşti. Larmă, strigăte gesticulaţii, praf, căldură… E întocmai ca şi cum ar intra omul într-un oraş italian / De Bernhard Kelermann, după „Berliner Tageblatt” (Foaia Poporului, anul 24, nr. 65, Sibiu, 9/22 august 1916, p. 3).

ANECDOTE ISTORICE No Comments Sep 23

Şi astăzi se naşte Sofia Vicoveanca!

Rari sunt oamenii cărora le-a fost ursit să se nască în fiecare zi prin spiritualitatea neamului pe care îl reprezintă şi încă în mod absolut exponenţial. Eu nici nu am avut norocul să întâlnesc un altul, în afară de Sofia Vicoveanca, miracol phoenix al cântecului naţional românesc şi verticalitate inconfundabilă a identităţii noastre.

De regulă, îi asociem numele cu Bucovina şi cu obcinele ei tulburătoare, deşi Sofia Vicoveanca înseamnă mult mai mult, şi în timp, şi în spaţiu, şi în dimensiunea inefabilă a trăirilor fiecăruia dintre noi.

Sofia Vicoveanca este matricea noastră stilistică, în întruparea pe care nici măcar Lucian Blaga nu o visa, pentru că doar sacerdotului Ion Irimescu îi era îngăduit să descifreze contururile acelei matrici stilistice ancestrale în silueta fără de timp şi, de aceea, înduioşător de cosmică a neasemuitului nostru cântec identitar, pe care numai Sofia Vicoveanca îl întrupă curat şi sacru prin predestinare.

La mulţi ani, Doamnă Sofia Vicoveanca,

şi Dumnezeu să vă ţie numai întru bucurie!

Cronici sentimentale No Comments Sep 23