Bucovina de sub preşul istoriei (II)

Iosif al II-lea, trăgând brazda reformei agrare din 1785

*

1783, octombrie 10: „Buda, 6 septembrie 1783. Împăratul a subordonat jurisdicției arhiepiscopiei mitropolitane a bisericii greco-neunite din Carlowitz dioceza de același rit din Bucovina și Transilvania” (Gazette du France, 10 octombrie 1783, p. 360).

*

1786, iulie 25: „Viena, 6 iulie 1786. Presa susține că în Bucovina, acolo unde mizeria a sporit, în ciuda măsurilor luate de guvernământ, au pierit mulți locuitori, din pricina bolilor răspândite pe acolo. În 27 iunie, au fost confiscate aici mărfuri de contrabandă, în valoare de 60.000 florini” (Gazette du France, 6 iulie 1786, p. 246).

*

1786, septembrie 19: „Viena, 30 august 1786. Se dau asigurări că încorporarea Bucovinei la Galiția, hotărâtă după mult timp, nu va întârzia să se pună în practică” (Gazette du France, 19 septembrie 1786, p. 311).

*

1786, decembrie 12: „Viena, 20 noiembrie 1786. Aflăm din Bucovina că mai mulți muncitori serioși, care lucrează acolo, au creat probleme; drept urmare, s-a ordonat la două regimente croate să stea aproape, pentru a interveni la primul semnal”(Gazette du France, 12 decembrie 1786, p. 423).

*

1787, decembrie 4: „Lemberg, 1 noiembrie 1787. General-locotenent de Sauer a primit comanda armatei în Bucovina, iar general-maior de Barzicki, a trupelor amplasate pe Nistru; cartierul lui general se află la Zalesczik” (Gazette du France, 4 decembrie 1787, p. 475).

*

1788, februarie 19: „Viena, 31 ianuarie 1788. A fost expediat, în ziua de 21 a acestei luni, un curier la Petersburg, cu depeșe pentru această curte. Li se cere rușilor să facă joncțiunea armatelor austriece și rusești pe pământurile Bucovinei” (Gazette du France, 19 februarie 1788, p. 64).

*

1788, martie 11: „Hamburg, 23 februarie 1788. Presa vieneză vestește că plecarea Împăratului și a Arhiducelui Francisc de Toscana este fixată pentru 27 februarie. Maiestatea Sa Imperială va merge, mai întâi, la Trieste, apoi va călători în Ungaria și Bucovina” (Gazette du France, 11 martie 1788, p. 88).

*

1788, mai 16: „Informare primită de la Brinn, în data de 22 mai 1788, conține următoarele noutăți: Vremea rea, care continuă zilnic, nu a putut împiedica o parte din armata din Bucovina de a intra, în 6 mai, în cazarma de lângă Rarancea. Prințul de Cobourg a transferat cartierul general la Stagiera. 25.000 de ruși s-au alăturat trupelor noastre; 4.000 au plecat, în 10 mai, spre Botoșani, unde se va alătura diviziei comandate de colonelul Fabri, care are ordin de a se deplasa spre Iași; Botoșani se află spre răsărit, la o distanță de 12 mile. La 1 al acetei luni, un detașament de 100 cavaleriști ai trupelor noastre, care a trecut Prutul, mai sus de satul Mămăliga, a atacat și spulberat un post inamic și a dărâmat două poduri, pe care turcii le făcuseră pentru comunicația dintre Iași și Hotin” (Gazette du France, 16 mai 1788, p. 163).

Bucovina de sub preşul istoriei (I)

Cernăuţi, Uliţa Mare – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

*

Există, bine ascunse sub preşul istoriei, adevăruri care nu mai sunt scoase niciodată la lumină. Şi poate că nici nu avem nevoie de adevăruri, dacă tot ne ţine de saţ patriotardismul desuet şi fără de nici o obligaţie. La ce bun să aflăm că, după mutarea capitalei la Iaşi, de la Suceava, Moldova nici nu mai exista cu adevărat, aşa cum nu mai exista nici Ţara Românească. Cârmuitorii noştri primeau săbii de ofiţeri de ieniceri, cu care urmau să apere, cu jurământ, Înalta Poartă. Pe aici bântuiau fărădelegile, haite de prădători turci, tătari sau ruşi ţinându-ne vetrele în spuză. În presa europeană a vremilor în care noi nici măcar o carte nu aveam, graniţe turceşti erau numite străvechile noastre hotare, deşi viermuiau prin bietele provincii dunărene fel de fel de oşti, toate puse pe jaf şi pradă. Doar Bucovina scăpase, pentru că avea un stăpân, care nu mai permitea ceambulurilor să-i calce pământurile, un stăpân care se străduia să o mute în contemporaneitatea Europei de atunci, care seamănă descurajant cu prezentul nostru de astăzi.

*

Fără să mai comentez, până ce nu voi izbuti să adun toate ştirile despre Bucovina secolului al XVIII-lea (despre cea a secolului al XIV-lea e mai greu, pentru că nu existau ziare, ci doar cronici şi însemnări de călătorie, aflate în patrimoniile popoarelor cu memorie), vă pun la dispoziţie ceea ce izbutesc să pun deoparte în fiecare zi:

*

1783, august 22: „Presbourg, 11 august 1783. Patru regimente de infanterie şi opt divizii de husari au primit ordin de a se îndrepta în marş spre Bucovina; mai multe alte regimente de trupe regulate sunt în marş pentru a se apropia de frontierele turceşti (ale Moldovei şi Valahiei – n. n.); ca număr, acestea din urmă sunt batalioane” (Gazette de France, 22 august 1783, p. 298).

* 

1783, septembrie 9: „Presbourg, 7 august 1783. Regimentul Haddick, care a staţionat în Polonia austriacă, a primit ordin de a porni în marş spre Stul-Weissenbourg; şi patru alte regimente de infanterie, de asemenea dintr-a opta divizie de husari, se pregătesc să pornească în marş spre Bucovina” (Gazette de France, 9 septembrie 1783, p. 320).

* 

1783, noiembrie 4: „Lemberg, 30 septembrie 1783. Pentru a facilita comerţul între Transilvania şi Bucovina, vama Rodna a fost desfiinţată şi s-au diminuat taxele datorate de negustorii care trec dintr-una din aceste două provincii, în cealaltă” (Gazette de France, 4 noiembrie 1783, p. 388).

 *

1784, aprilie 6: „Gratz, 1 martie 1784. Frigul care domneşte de mai mult timp şi încă va mai dura, şi marile cantităţi de zăpadă care acoperă câmpurile au obligat lupii să-şi părăsească pădurile; s-au văzut haite de 30-40 de lupi apropiindu-se de sate, băgând groaza în oameni, care sunt nevoiţi să-şi improvizeze arme… Aflăm din Bucovina o ştire care ne uluieşte: în ultimele zile, lupii au devorat trei husari din regimentul Erdod, cu tot cu cai” (Gazette de France, 6 aprilie 1784, pp. 111, 112).

* 

1784, iunie 8: „Buda, 9 mai 1784. Mai mulţi ofiţeri sunt ocupaţi cu ridicarea planurilor topografice în Bucovina şi în Banat. Ei vor continua această muncă, în cele două provincii, până în luna septembrie, când vor reveni în Transilvania pentru acelaşi subiect” (Gazette de France, 8 iunie 1784, p. 188).

* 

1784, iunie 15: „Din Transilvania, 10 mai 1784. Şoseaua principală, începută, anul trecut, de la Bordo (Bârgău – n. n.), din acest principat, până la Dorna, în Bucovina, este aproape gata: 1.000 de muncitori şi un regiment de valahi au lucrat zilnic” (Gazette de France, 15 iunie 1784, p. 196).

Început de Iosif II, „drumul împărătesc” destinat circulaţiei între Bistriţa şi Cernăuţi, avea să se numească, după numele celui care l-a inaugurat, „Şoseaua Franciscană”. Regimentul de valahi era Ragimentul al II-lea Românesc de grăniceri năsăudeni, conduşi de ofiţerul-poet Cossimelli, care a publicat, ulterior, o carte de poeme, la Sibiu, dedicată grănicerilor năsăudeni implicaţi în civilizarea ţinuturilor sălbatice ale Carpaţilor.

* 

1784, iunie 18: „Lemberg, 18 mai 1784. Atenţia constantă a guvernului faţă de toate problemele care privesc binele diferitelor provincii garantează, extinde şi multiplică avantajele care le sunt pe plac, şi le acordă asigură informaţii pentru angajarea fizicienilor şi economiştilor, care să cerceteze locurile, să descopere bogăţii şi să înştiinţeze despre posibilităţile de exploatare a lor. Se cere Bucovinei să pună în aplicare aceste ordine generoase cu inteligenţă, pentru că în solul ei s-au identificat trei zăcăminte de argint, neexploatate, care dau frumoase speranţe pentru deschiderea unor mine profitabile” (Gazette de France, 18 iunie 1784, p. 199).

* 

1785, august 16: „Din operaţiunile de conscripţii militare în Galiţia şi Bucovina rezultă că aceste două ţări, astăzi reunite, au aproape 2.000 mile pătrate, şi aproximativ trei milioane de suflete” (Gazette de France, 16 august 1785, p. 275).

* 

1786, aprilie 18: „Viena, 29 martie 1786. Se vorbeşte zilnic, aici, despre o călătorie apropiată a Împăratului şi se dau asigurări că ea este plănuită pentru începutul lunii mai. Deci, după toate aparenţele, Maiestatea Sa Imperială se va afla, mai întâi, în Ungaria, unde doreşte să întemeieze o cazarmă, lângă Pesta, iar de aici va trece în Transilvania şi în Galiţia” (Gazette de France, 18 aprilie 1786, p. 129).

* 

1788, ianuarie 15: „Lemberg, 6 decembrie 1787. Ieri, batalionul Pellégrini, compus din 1.200 de oameni, a sosit în acest oraş; el se va odihni astăzi şi mâine, iar poimâine va continua marşul pentru a se încazarma în Bucovina”(Gazette de France, 15 ianuarie 1788, p. 18).

*

1788, februarie 1: „Viena, 12 ianuarie 1788. Ni se dau asigurări că 18 batalioane, retrase, în principal, din Bohemia, au fost puse în marş, în 6 ianuarie, spre Galiţia şi Bucovina, unde prinţul Charles de Lichtenstein va prelua comanda” (Gazette de France, 1 februarie 1788, p. 37).

*

1788, martie 18: „Frontiera turcă, 31 ianuarie 1788. Au sosit multe trupe otomane în Moldova; au fost repartizate detaşamente în satele de pe frontiera Bucovinei, unde s-au făcut tranşee” (Gazette de France, 18 martie 1788, p. 95).

*

1788, martie 21: „Hamburg, 4 martie 1788. Curtea din Viena nu a apucat încă să publice depeşele pe care le-a primit de la prinţul de Saxa-Cobourg, general-comandant în Bucovina. Dacă trebuie să credem că scrisorile acestea ar viza chestiuni particulare, iată ce transpiră în public: Acest general a trimis o parte din armata sa în Moldova, până pe malul Prutului, pentru a întări apărarea cetăţii Hotinului. Cu această ocazie a avut loc o încăierare acerbă între avangarda acestui corp şi un puternic corp de luptă tătăresc, care, după o rezistenţă îndărătnică şi pierderi de câteva mii de oameni, a fost obligat să se retragă spre Hotin. Pierderile, din partea austriecilor, nu au fost semnificative; sunt rostite, peste tot, numele a trei batalioane, Pellégrini, Charles de Toscana şi Samuel Giulay, care, se spune, au avut mult de suferit. În rest, noutăţile nu au fost confirmate, încă de Viena, deci va trebui să privim lucrurile cu aceeaşi îndoială” (Gazette de France, 21 martie 1788, p. 100).

*

1788, mai 9: „Generalul rus Soltikow este în Bucovina, cu 12.000 de oameni” (Gazette de France, 9 mai 1788, p. 155).’

*

1788, iunie 20: „Frankfurt, 7 iunie 1788. Se scrie din Viena că marea armată este copleşită de boli. Mai multe scrisori din Polonia asigură că generalul rus Soltikow a intrat, în 21 mai, în Moldova, pe la Soroka. Împăratul a trimis, la Tarnow, ordinul de a se cumpăra, din Polonia, 50.000 de coreţe de secară, orz şi ovăz, şi de a le transporta în Bucovina” (Gazette de France, 20 iunie 1788, p. 204).

* 

1788, august 1: „Hamburg, 10 iulie 1788. Armata prinţului de Cobourg acoperă Bucovina, Transilvania şi o parte din Polonia” (Gazette de France, 1 august 1788, p. 262).

* 

1790, februarie 2: „Viena, 22 ianuarie 1790. În noaptea de 5 spre 6 a acestei luni, frigul s-a înteţit aici; el s-a menţinut şi în noaptea de 6 spre 7; a căzut puţină zăpadă, dar vremea s-a înmuiat şi neaua a dispărut. Aceleaşi temperaturi domnesc în Bohemia, Galiţia şi Bucovina. Este foarte rece şi a nins abundent în Moldova, în Valahia şi în o parte din Ungaria” (Gazette de France, 2 februarie 1790, p. 40).

Colbul ignoranţei, la Saczova, în Buckowine

*

Nu am bănuit că Bucovina istorică beneficiază de o puzderie de informaţii, risipite prin presa europeană, deşi aflasem de la Eroul ei, Ion Grămadă, că ţările europene aveau, şi în 1774, o presă activă şi bine informată, din care el preluase informaţii pentru a scrie „Jurământul Ţării, la 1777”. Ce-i drept, spre deosebire de Eroul Bucovinei, căzut, la Cireşoaia, pentru Neam şi Ţară, în 27 august 1917, eu nu ştiu nici germana, aşa că nu aveam cum bănui grafiile vechi, preluate de întreaga Europă. Nu-mi puteam închipui că în presa continentală de dinainte de 1800 Bucovina se scria Buckowine, iar Suceava – Saczova, dar sunt pe cale să aflu toate grafiile toponimelor noastre şi să recuperez, după aceea, informaţiile care ne lipsesc, deşi ele există, pentru premeditata carte „Bucovina, în mărturiile vremilor”, la care lucrez de câţiva ani buni. O mostră de informaţii de care nici istoricii nu au ştiinţă o reprezintă cele de mai jos: unele, doar spectaculoase, precum jaful săvârşit de tâlhari, la Cernăuţi, în 1781, după ce au dat foc oraşului în patru colţuri, altele lămuritoare în privinţa istoriei reale, cum ar fi, de pildă, anevoioasa retragere a trupelor ruseşti, ale mareşalului Rumeanţev, din Bucovina, pe cale de a se încheia abia prin anul 1788. Ca să nu mai vorbesc de năvălirile ordiilor tătare şi turceşti prin Moldova, cu „rătăciri” şi prin Bucovina, dar rapid respinse şi definitiv descurajate, atunci când ostaşii austrieci probat cu armele cum că „această ţară aparţine Maiestăţii Sale Imperiale”. Dar, înainte de a izbuti eu să adun ce este de adunat şi de cunoscut, puteţi încerca o discretă dumirire asupra diferenţei dintre realitate şi istorie. Pe baza informaţiilor, desigur.

*

1781, 27 iulie: „Oraşul Cernăuţi, capitala Bucovinei, a înfruntat cele mai mari pericole din pricina atacurilor îngrozitoare pe care le fac briganzii: ei au pus foc în patru colţuri ale târgului şi, profitând de confuzia pe care crima lor au produs-o, au prădat şi jefuit peste tot unde lăcomia i-a îndemnat să o facă. Din fericire, această crimă a fost descoperită şi deja cinci monştri au fost arestaţi şi vor suferi pedeapsa datorată unor fapte atât de revoltătoare (Gazette de France, 27 iulie 1781, p. 274).

*

1785, iulie 1: „Lemberg, 31 mai 1785. Pentru a facilita corespondenţa generală cu Moldova, Crimeea şi toată Rusia, s-a stabilit un nou Curier, care va pleca în zilele de 10, 20 şi 30 ale fiecărei luni, din Cernăuţi, în Bucovina, spre Iaşi. Se dau asigurări, de către Ducele de Teschen, că Bucovina va fi încorporată la Galiţia. Astfel, se vor număra, în aceasta din urmă, 2.442 de domenii, 7.417 oraşe, târguri şi sate, şi 343.101 locuitori, din care 44.000 de evrei” (Gazette de France, 1 iulie 1785, p. 220).

*

1787, octombrie 16: „Frontierele turceşti, 8 septembrie 1787. Domnul de Mezbourg, consul imperial la Iaşi, a părăsit acest oraş, cu toată suita sa, şi s-a retras la Cernăuţi, unde a sosit în prima zi a acestei luni (1 septembrie 1787 – n. n.). Se spune că otomanii au început diverse violenţe, în Moldova, împotriva creştinilor, care se retrag, prin cordoane, în ţările Imperiului. 300 de turci făcuseră, în apropierea Sucevei, o invazie în Bucovina, dar cum această ţară aparţine Maiestăţii Sale Imperiale, ei au fost nevoiţi să se retragă imediat” (Gazette de France, 6 octombrie 1787, p. 405).

*

1788, ianuarie 1: „Snyatin, 20 noiembrie 1787. În 17 al lunii acesteia (noiembrie – n. n.), o divizie a Regimentului de Levenohr (ulani? – n. n.) a plecat de aici, în zorii zilei, pentru a se întoarce la Okopi, lângă Choczim (Hotin – n. n.). Al treilea batalion al lui Wenceslas Collorédo, sosit aici în 18 noiembrie, a continuat, a doua zi, marşul său în Bucovina.

Lemberg, 24 noiembrie 1787. Treizeci de căruţe, încărcate cu praf de puşcă, au plecat de aici, în 18 ale lunii, cu o puternică escortă, spre Bucovina. Prinţul de Cobourg a mers la Snyatin, unde se va stabili cartierul general al armatei cantonată în Bucovina” (Gazette de France, 1 ianuarie 1788, pp. 1 şi 2).

*

1788, februarie 8: „Frontierele Turciei, la 28 decembrie 1787. Trupele ruseşti sunt în mişcare. 500 de căruţe şi. 1.800 de cai, care se găsesc la Grzymallow, vor fi folosite pentru transport. Se dau asigurări că cea mai mare parte a armatelor mareşalului Romanţov (Rumeanţev – n. n.) se retrag din Bucovina, de unde se vor muta în Moldova.

Polonia, 2 ianuarie 1788. Se dau asigurări că trupele ruse, care sunt în mişcare, trebuie să se alăture, în data de 8 a acestei luni (februarie 1788 – n. n.), grosului trupelor ruseşti care părăsesc Bucovina” (Gazette de France, 8 februarie 1788, p. 51).

*

1788, aprilie 11: „Generalul comandant al Galiţiei a scris la Cernăuţi, în 13 martie, că Baronul de Schmerzing, general-maior, a trecut, cu un detaşament de infanterie şi de cavalerie, frontierele Bucovinei; că el a ocupat cinci sate inamice şi s-a asigurat de siguranţa drumului care duce la Hotin; el a instalat o baterie de tunuri pe malul stâng al Nistrului.

Ungaria, 20 martie 1788. În legătură cu scrisorile care vin din Bucovina, febra fetei („putrides”) a început să facă ravagii printre trupe; batalionul Schroeder a pierdut 80 de oameni” (Gazette de France, 11 aprilie 1788, p. 123).

*

1791, iulie 1: „În 1786, împăratul Iosif II a vrut să asocieze Bucovina la Galiţia; guvernămintele acestor două provincii s-au unit, şi dintr-un stat, şi din celălalt, pentru a dezbate împreună; această asociere sau, mai curând, această încorporare a fost distrusă de un decret imperial din 29 septembrie anul trecut (1790 – n. n.), care a fost publicat. Din el rezultă că Bucovina vor forma o singură provincie, în care vor avea conduceri separate, cum le-au avut în 1786, şi că, în ce priveşte administraţia politică şi judiciară, se va rămâne provizoriu pe aceleaşi fundamente, pentru a se preveni nemulţumirile care s-ar naşte din această pricină” (Gazette de France, 1 iulie 1791, p. 226).