Demnă de personalitatea tatălui ei: Oana Maria Sîrbu

Era încă o fetișcană când fata maestrului George Sîrbu, Oana Maria, mi-a atras atenția nu doar prin frumusețe, ci și prin puternica personalitate artistică și umană, care o îndreptățea pe deplin să preia mitul viu al spiritualității românești din Bucovina, numit Grupul folcloric „Balada Bucovinei”. Curând după aceea, adică după absolvirea Conservatorului din Cluj-Napoca, Oana mi-a devenit colegă la Centrul Cultural „Bucovina” – și rău a făcut că nu a rămas pentru totdeauna la Cluj-Napoca, deși îi înțeleg și imensa dragoste cu care își cinstește părinții și frații.

În județul Suceava, în care bucovinismul a pierit de mult, chiar dacă noi nu băgăm de seamă, Oana Maria Sîrbu, ca și minunatul grup „Balada Bucovinei”, nu este pusă în valoare; dimpotrivă, beneficiază de o masivă marginalizare din partea nepricepuților care au nimerit în sistemul culturii ca la o felie de cașcaval. Dar Oanei nu-i pasă, pentru că are o familie minunată și un rost aparte, cu tot sufletul asumat. Astăzi, însă, fiind ziua nașterii Oanei Maria Sîrbu, profit de prilej, deși mă prefac a nu ști nimic, ca să-i urez, din toată inima:

La mulți ani Ana Maria Sîrbu

și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!

Cronici sentimentale No Comments Jul 10

Topsound, o adevărată firmă de concerte

După șoapra, deservită (în sensul de deservicii) de niște bucureșteni tatuați, ale căror măscări vizuale costau 160 milioane vechi, în acest an am beneficiat, la Bucovina Acoustic Park, de serviciile profesioniste și cu zeci de milioane mai ieftine ale unei firme din Oradea, Topsound, câștigătoarea licitației organizate, cu foarte mare întârziere și cu mofturi, de către numerosul serviciu de achiziții publice bătute-n cap al Centrului Cultural „Bucovina”.

Un pictural scenic de mare acuratețe, sunet impecabil, reflectat ca atare și în filmele concertelor făcute de colegul meu Lucian Călușeriu, comunicări rapide prin căști, poziționare corectă față de scenă, aparatură modernă, atitudine frățească în slujba festivalului – cam asta a însemnat Topsound la Vatra Dornei.

Profesionismul responsabil și implicat a determinat admirația muzicienilor și a publicului față de Topsound, publicul ovaționând fiecare mulțumită adusă de artiști. Anual am putea diminua costurile scenă/sunet/lumini, dacă cuconetul licitator n-ar pierde timpul cu negândirea (proiectul inițial Bucovina Rock Castle a fost aprobat în 1 martie 2018, ca să se poată începe vânzarea de abonamente pe cale electronică, dar cuconetul ăsta abia după 1 iulie a pus demersul în mișcare, cele 4 luni pierdute fiind justificări pentru tăiatul frunzelor la câini, conform principului „noi ne facem că muncim, nu gândim”).

Actele de cultură rămân, încă, la cheremul unor șmecheri, care-și plătesc amortismentele rapid, în dauna culturii, deși se pretind mari partizani ai ei, din pricina prostiei cuconetului infiltrat politic în sistemul culturii, și care, ca să evite publicitatea indirectă făcută unor firme, au nevoie de luni și luni, ca să înțeleagă, în cele din urmă, că rider, led și nu mai știu ce alte denumiri tehnice nu sunt firme, ci condiționări ale actului artistic.

Mulțumim, domnilor domni de la Topsound din Oradea, care mi-ați dat mie, în primul rând, o lecție despre supraviețuirea brățării de aur a meseriei, atunci când ții la demnitatea profesională, și nu la halirea de cât mai multe parale.

BUCOVINA ACOUSTIC PARK 2018 No Comments Jul 10

Avem fraţi la Vatra Dornei!

Violeta şi voluntarii Bucovina Acoustic Park

La Vatra Dornei, noi, Drăguşanii, avem o adevărată familie, de care ne-am despărţit doar de câteva ore şi de care ni s-a şi făcut dor. Şi lor de noi, desigur. Iar frăţietatea nu se naşte peste noapte, ea este predestinată şi se declanşează prin pasiuni comune, prin nevoi otova de aflare de sine. De asta ne şi izbutesc nouă toate, de asta îndemnăm norii înspre zări şi ei ne dau ascultare, atunci când avem ceva frăţeşte de făcut.

Viorica, Iliuţă şi Rodica

Iliuţă este primar al oraşului Vatra Dornei. Când ne întâlnim în instituţia statului, îi vorbesc cu respectul pe care îl datorez unui edil care, şi pentru că că e descendentul unui neam cu tradiţii comunitare – Boncheş, înţelege altcumva necesitatea actului cultural complex, care ţine mai mult de viitorime, decât de prezent. Rodica e ca o rază de lumină pentru noi, iar noi suntem o bucurie pentru Rodica. Dacă e adevărat ce se spune despre înşiruirea de vieţi la care am fi fost condamnaţi, atunci e sigur că am fost şi în celelalte vieţi tot fraţi, poate că şi fraţi de sânge. Altminteri nu se explică de ce ne înţelegem întotdeauna prin cuvânt şi prin dreptul neostoit la onoare.

Iliuţă, Violeta, Marius şi Maria

În primăria dorneană, mai lucrează doi fraţi de-ai noştri mai tineri: Marius Rîpan şi Maria Pintescu. Înţeleg că au funcţii şi obligaţii importante şi mă bucur pentru ei, dar dragi ni-s nouă şi Marius, şi Maria pentru agerimea minţii, pentru spiritul lor spontan şi dezinvolt: dimineaţă, îi povesteam Mariei că dacă mă iei cu zăhărelul poţi face din mine ce vrei, dar cu biciul, nicicum; iar Maria a întrebat mucalit-retoric: „Şi-atunci, de ce nu umblă politicienii judeţeni cu buzunarele doldora de bomboane?”.

Lica şi Violeta, prietene între ele şi cumătre (din păcate năzdrăvanul Teo, fiul Licăi, finul Violetei şi sosia fiului meu la aceeaşi vârstă, s-a aflat la Câmpulung în aceste zile şi mi-a lipsit), sunt surorile de nepreţuit ale clanului Drăguşanul. Cu Violeta, care lucrează pe la casa de cultură (judecând după leafă, într-o funcţie mică), am pus la cale multe întâmplări frumoase, ea fiind, de altfel şi iniţiatoarea, nu doar co-organizatoarea Festivalului Bucovina Acoustic Park. Violeta înseamnă o comoară dorneană, pe care şi mulţi localnici au început să o desluşească aşa. Frumoase ca zilele senine, Violeta şi Lica găzduiesc în inimi toată dragostea noastră pentru ţinutul de sub Ouşor şi ne mai alină, atunci când trebuie, dorurile şi nostalgiile.

Drag ni-i nouă, Drăguşanilor, dulcele târguşor al Dornelor, în care ne aşteaptă locuri minunate de popas: inimile fraţilor noştri pentru vecie.