Dragusanul - Blog - Part 499

Constantin Horbovanu

Cel mai odihnitor dintre toţi prietenii pe care îi am – cum îl caracterizase fiică-mea Cozmina, umoristul Constantin Horbovanu, s-a născut „a doua zi, după Roman Istrati”, în 8 septembrie, iar principala lui calitate, în afară de aceea de a vedea şi trăi, întotdeauna, aura luminoasă a întâmplărilor, este cea de pătimaş consumator de frumos, inclusiv de literatură. În aceste circumstanţe, Constantin Horbovanu este o prezenţă, mereu atentă şi plină de afecţiune, în întregul hronic al clipitelor astrale ale Sucevei, pe unele împlinindu-le cu vorbe pline de duh, cu panseuri surprinzătoare şi, tocmai de aceea, pline de farmec. Ştiu că lucrează o nouă carte de proză umoristică, pe care intenţionează să o publice în 2019, rezervându-mi onoarea de a o citi primul (fiecare carte, indiferent de autor, are nevoie de o corectură neutră), ceea ce nu mi se întâmplă, şi în cazul lui, pentru prima oară. Dar îi trec îngăduitor cu vederea privilegiile la care mă supune, pentru că umoristul Constantin Horbovanu este prietenul meu şi, mai adineauri, tocmai am terminat borcanul cu zacuscă, făcută de doamna Livia, cu care m-a acontat de curând. În fond, trebuia să mă înfrupt şi eu din sărbătoarea singurului umorist pe care îl mai are oraşul în care locuim şi ne bucurăm de miracolul vieţii omeneşti.

*

La mulţi ani, Constantin Horbovanu,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Lansarea cărţilor la aniversarea lui Roman Istrati

Despre cărţile lansate la aniversarea lui Roman Istrati, „vestirile” – cărţi de poezie semnate de Roman Istrati şi, respectiv, Ion Drăguşanul, şi „Memoria retinei”, album de grafică, semnat de pictorul-martir Radu Bercea, au vorbit poetesa Mihaela Grădinariu, umoristul Constantin Horbovanu, jurnalistul Tiberiu Cosovan şi, bineînţeles, doctorul în istorie Gabriel Cărăbuş, directorul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera”. Spiritul manifestării a fost, aşa cum era şi firesc, de aniversare veselă, pentru că Roman Istrati era acolo, după cum îi promisesem („Viu sau plecat, îţi garantez, Romi, că, pe 7 septembrie 2018 vom fi împreună la lansarea cărţii tale de poezie!” – martor al promisiunii a fost Constantin Horbovanu).

Între timp, mulţi dintre prietenii lui l-au uitat sau schimonosesc iertăciuni fariseice pe facebook. Gomoasă scriitorime suceveană, care a marginalizat în permanenţă poeţi înnăscuţi precum Constantin Ştefuriuc sau Roman Istrati, a fost absentă cu desăvârşirea cu care este absentă opera lor pârţâită chiar şi din clipita martirizării cuvintelor drept pomadă intelectuală. Doar admirabilul cărturar Ion Paranici, căruia toţi îi datorăm cuminţenia închinăciunii, doar năvalnicii Cezar Straton şi Constantin Ungureanu-Box – poet bun, printre altele; plus pictorii Iosif Csukat şi Iulian Dziubinschi, caricaturistul Viorel Corodescu-COV şi arhitectul, proaspăt autor de carte, Doru Olaş (cartea lui „Universul creaţiei prin creator / Teoria universală: scenariu”, pe care o ştiu după o corectură finală, pe care am făcut-o, e admirabilă). Plus mulţi alţi oameni cu mare sensibilitate, pe care îi ştiu de la mai toate lansările de carte, la care am participat doar ca spectator).

Roman Istrati (şi nici eu, când îmi va veni vremea) nu are nevoie de „Dumnezeu să-l odihnească!” şi de lumânări aprinse, ci de împărtăşania cu verbe, cu scapăr de lumină creată, deci de fiinţă omenească sensibilă, care nu trece prin viaţă cu burta plină şi cu buzunarele doldora. Roman Istrati are nevoie de sensibilitate, pentru că el a fost vibraţie dumnezeiască şi întotdeauna i se va auzi sufletul; pentru că 10 poeme, scrise de Roman Istrati, alese la întâmplare din cartea lui de poezie, valorează mai mult decât toată maculatura ultimelor decenii de maimuţăreală de-a societatea scriitorilor bucovineni. Din toate aceste pricini, bucuraţi-vă! Astăzi e ziua naşterii Poetului Roman Istrati: bucuraţi-vă şi uraţi-i la mulţi ani, nu iertăciuni penibile!

*


Premiile ROMAN ISTRATI pentru Arte, Ediţia I – 2018

Astăzi, 7 septembrie 2018, în ziua naşterii lui Roman Istrati, s-au acordat patru premii pentru Arte, din banii fundaţiei Poetului, Mihaelei Grădinariu (Literatură – pentru poezia proprie şi pentru exegezele despre poezia lui Roman Istrati), lui Radu Bercea (pentru Artă Plastică, odată cu lansarea albumului de grafică “Memoria retinei” şi la Suceava), lui Tiberiu Cosovan (pentru jurnalism cultural) şi “Zicălaşilor” (pentru Muzică, premiul fiind înmânat starostelui Petru Oloieru).

Premiile ROMAN ISTRATI pentru Arte se vor acorda, anual, în ziua de 7 septembrie, vreme de decenii. Pentru primii doi ani, numele premianţilor, cu excepţia literaturii, au fost stabilite de Roman Istrati, cu precizarea că nimeni nu poate beneficia de aceste premii decât o singură dată.

Diplomele primei ediţii valorifică afişul lansărilor de cărţi, dar se va conveni, pentru anii următori, o diplomă gândită ca atare. Fundaţia lui Roman Istrati va decide, în viitor, numele premianţilor, după consultarea directorului Bibliotecii Bucovinei “I. G. Sbiera”, indiferent cine va fi acela, dar cu condiţia să fie un cărturar de talia domnului Gabriel Cărăbuş.

Prin decernarea anuală a Premiilor ROMAN ISTRATI pentru Arte, vreme de decenii, ziua de 7 septembrie devine un reper cultural în Bucovina, aşa cum am promis şi Poetului, şi dumneavoastră.


Mihnea, de la Luna Amară

Personaj inconfundabil al spiritualității românești contemporane, muzicianul și scriitorul (a publicat cărți de proză, de poezie și de teatru) Mihnea Bildariu, de la Luna Amară și de la… Bucovina Rock Castle, înseamnă o bucurie obștească, din arta și din truda căruia ne înfruptăm cu toții. Neostenit militant pentru demnitate umană și pentru „România mea nu-i România lor”, Mihnea Blidariu înseamnă un reper luminos și în viața mea, și în viața altora, drept pentru care ziua nașterii lui înseamnă mult în calendarul sufletului meu însetat de vibrația sacră a cântecelor pururi vii.

*

La mulți ani, Mihnea Blidariu,

și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


și-ngenunchez, să pot să mă ridic

ne copleșesc și ura, și cenușa,

și porțile sunt tot mai ostenite,

din balamale se desprinde ușa

în prăbușire calmă pe cuțite,

iar soarele aruncă numai suliți

țintind încrâncenat înpre călcâie,

pe cerul nopții se arată uliți,

dar e ceva ce încă ne-ntârzie

*

deși amarul tragic se respiră

în pacea blândă-a cupelor cu vin,

spre orizonturi ploile înșiră

sălbaticele hoarde de pelin

în care întâlnim mereu cuvinte

ce se ascund în cărți înfricoșate

să presure lumină și să cânte

aceleași ispitiri, eternitate,

*

e prea amar, nădăjduim tăcere

de ou primordial ce se ignoră

și nu dezghioacă zboruri efemere

urcând pe cruce oră după oră

ca să-mi despice sufletul, să-l sfarme,

să-l spulbere părere și nimic,

în jurul meu se mai aud alarme

și-ngenunchez, să pot să mă ridic


Pagina 499 din 1,501« Prima...102030...497498499500501...510520530...Ultima »