JinJer – probabil ultima oară la Suceava!

În 2013, când, datorită unei singure piese audio scoasă la iveală, se înfiinţaseră cluburi de fani JinJer în toate continentele în care există o diasporă ucraineană (ăsta e obiceiul lor: se identifică total cu valorile neamului lor şi le promovează), muzicienii de la Doneţk au fost invitaţi, pentru prima dată, la „Bucovina Rock Castle”. Eu deja prorocisem că vor ajunge o trupă de calibru şi că atunci, la prima înfăţişare în Bucovina, vor fi marea surpriză a festivalului (dovada: secundele 25-35 ale filmului cu concertul JinJer din 2013):

Concert JinJer

Între timp, JinJer a ajuns acolo unde îi este locul: are câte 3 turnee pe an în SUA, are multe, multe turnee prin Europa, aşa că pentru Festivalul „Bucovina Rock Castle” trupa a devenit inaccesibilă. Înclin să cred că, în 26 august 2018, vor cânta pentru ultima dată la Suceava – chestie pe care nu am fi izbutit-o dacă nu ar exista o relaţie de adevărată înrudire între noi şi muzicienii de la Doneţk.

Prietenul meu, Viorel Muha, şi Tatiana – sufletul trupei Jinjer

Le sugerez fanilor JinJer să nu rateze concertul trupei din 26 august, pentru că nimeni nu va mai putea ţine pasul cu ascensiunea spectaculoasă, de care vor avea parte muzicienii ucraineni; mai vin, ignorându-şi cota de piaţă, doar în acest an, pentru că, dacă tot îmi zic „tată”, vor să ne luăm la revedere.

Pe “şantierul” Festivalurilor Culturale ale Sucevei

Încep cele două Festivaluri Culturale ale Sucevei: Festivalul Medieval “Ştefan cel Mare” şi Festivalul “Bucovina Rock Castle”. Încep în netimp, în nevremuire, încep în sufletul veşnic al pruncuţului care începe să viseze, pentru că i se oferă prilejul de a vedea, încep în vibrantele prsonalităţi ale tinerilor, care trăiesc în muzică, precum Pithagoras, libertatea cosmică, la care sunt pe deplin îndreptăţiţi să năzuiască. Încep bucuriile de august, într-un oraş amorţit în calchieri culturnice, aşa că nouă, truditorilor întru slujire, ni s-au aprins pingelele şi ne fierb tălpile; acolo, pe platoul Cetăţii, ne întâlnim, decidem şi ne împovărăm cu greutăţi pe care nimănui nu i-ar trece prin cap să ni le pună pe umeri. De pildă, scena de pe Platou, pe care vor urca trupele tinere, care au câştigat ediţia 2018 a Concursului “Bucovina Rock Castle”.

Ne-echipată, scena de 7/5 metri pare o schelărie banală. E proprietatea Muzeului Bucovinei, deci nu împovărează bugetul Festivalului. O fotografiez, în vreme ce o văd aşa cum va arăta, nu cum arată. Un muzician, Lucian Francisc Csibi, de la “Relative”, şi un caricaturist, Ovidiu BOA, i-au făcut din vreme “straiele de mireasă”, incluzând un fundal de toată complementaritatea cu făptuirile concertistice, care se vor petrece pe scenă. Maşini nu se vor parca aici, iar după liziera din dreapta va fi zona de campare, lângă şosea urmând să fie organizată, ca şi în 2017, o parcare.

Nu vor lipsi, din peisaj, terase şi chioşcuri, dar de chestiunea asta se ocupă Muzeul, nu Centrul Cultural. Oricum, în ansamblu vizualizat, spectacolul celor trei seri de concerte de la Scena 2 (orele 16,30 – 19,00) va avea personalitate, un timbru propriu în expresie – incluzând aici şi muzicieni, şi iubitori ai muzicii.

În şanţul Cetăţii, caii fac antrenamente pentru evoluţii spectaculoase în ansamblul de chestii spectaculoase pe care îl reprezintă Festivalul Medieval. Pământul e bun şi cred că o să reziste bine, dacă nu se va turna iarăşi nisip. Dacă se va turna, asta e – plămânii mei încă sunt suficient de încăpători.

Nu cred că, în afară de Constantin-Emil Ursu, o să mă creadă cineva, dacă voi susţine că zilele acestea, de pregătire, deşi epuizante, sunt inegalabile pentru noi. În fond, trăim senzaţia nisipului, pe care îl vor ridica în aer cei care ştiu să se bucure de Festivalul Medieval şi de Festivalul de Rock.