„Amurgul dumneaei de vieţişoară!”

Gheorghe Senciuc, oaspete al pictorului rădăuţean Dumitru Savu

Prietenul şi colegul nostru Gheorghe Senciuc trece printr-o nedreptate a soartei atât de necuvenită, încât îmi vine să zvârl spre cer cu cea mai frumoasă înjurătură a literaturii române, „Amurgul dumneaei de vieţişoară!”, născocită de marele şi pe nedrept uitatul poet sucevean Gheorghe Lupu. Am căutat prin colecţia mea de fotografii una sugestivă, pe care să o folosesc drept portret real al lui Gheorghe Senciuc, om devotat slujirii culturii şi dotat cu evlavia înnăscută faţă de săvârşirile ei. Şi am găsit-o pe aceasta, făcută în casa pictorului Dumitru Savu, casă în care încă trăiesc şi respiră operele Maestrului din Rădăuţi, de care nu s-ar despărţi pentru nimic în lume. Acolo, sub aura luminoasă şi de o copleşitoare prospeţime a operei, aparatul meu de fotografiat l-a zărit pe Gheorghe Senciuc cel real, pe cel pe care îl ştiu eu până în profunzimi şi care, astăzi, fără să-i pot ajuta cu ceva, duce singur povara despărţirii veşnice de Melentina, tovarăşa lui de viaţă, care i-a dăruit trei copiii remarcabili, pe deplin împliniţi prin largul Europei.

Gheorghe Senciuc a rămas singur, copleşit de povara acestei nedrepte despărţiri. Încă nu se ştie dacă vor ajunge la timp copiii, ca să-şi salute mama pentru ultima dată, dar fără să poată poată depune ultimul sărut al sacralităţii pământeşti şi fără să-i poată şopti aleanul veşnicei ei pomeniri. La Centrul Cultural „Bucovina”, cealaltă familie a lui Gheorghe Senciuc, se lăcrimează de neputinţa fiecăruia dintre noi de a-l mângâia, de a-i încălzi sufletul de dincolo de neaşteptatele zăbrele ale însingurării. Gheorghe Senciuc ne e frate, nu doar prieten şi coleg, iar durerea lui doare profund şi în fiecare din noi. Amurgul dumneaei de vieţişoară!

Cronici sentimentale No Comments Sep 10

1899: Strămoșii din megieșia moșiilor arendate

Țărani din fostul județ Suceava

În 1899, o parte dintre moșiile foste mănăstirești au fost arendate, în beneficiul regatului. Reperele acestor terenuri sunt date de proprietățile de atunci ale unor locuitori din Boroaia, Bogdănești-Râșca, Dolhești, Gulea, Manolea, Probota, Dolhasca, Drăgănești, Tătăruși, Hârtop, Bălinești, Mitocul Adâncatei, Zamostea și Burdujeni, și, pentru că povestea multora dintre aceste localități a fost postată, chiar dacă voi introduce datele și pe site, cred că e recomandabil să reproduc și separat informațiile din Monitorul Oficial, referitoare la aceste arendări, informații care vorbesc și despre strămoși, dar și despre ocini, deci despre pământurile din strămoși. Ceea ce și fac:

Judeţul Suceava

1899: „Se publică spre cunoştinţa generală că, în ziua de 18 Noiembrie 1899, orele 11 a. m., se va ţine, în localul primăriei comunelor respective de care depinde fiecare din bunurile notate mai jos, licitaţiune publică orală pentru arendarea terenurilor de arătură, de fâneţe şi a golurilor de munte pentru păşune, încorporate pădurilor prin perimetrarea lor, cu ocaziunea vinderii de veci a moşiilor respective:

Boroaia: „389. Locul de arătură denumit Poiana Cerbului (1 hectar, 7.900 mp), situat în perimetrul pădurii Statului Preuteşti; garanţia provizorie lei 25.390. Locurile de fâneţe, ţi anume: poienile denumite la Poiana Creţului (4 hectare, 2.000 mp), Copci C. Butnariu (1 hectar, 2.000 mp), Rusului (1 hectar, 4.000 mp), Onisei (3 hectare, 5.000 mp), Cordoneanului (7 hectare, 8.000 mp), Chelbosului (2 hectare, 8.000 mp), Th. C. Ioan (1 hectar, 2.500 mp), Mihail Sandu (3 hectare, 5.000 mp), Dumitru Petrea (1 hectar, 8.000 mp), Gr. Monoran (1 hectar, 4.000 mp), C. Sibeche (1 hectar, 5.000 mp), Gh. Zaharia (1 hectar, 5.000 mp), Th. Moşneagu (1 hectar), Pricope (1 hectar), drumurile Secuţei (7.000 mp), Grigore Papuc (1 hectar, 8.000 mp), V. Ciobu (1 hectar, 2.500 mp), Ion Condor (2 hectare, 1.000 mp), Ionitä Chirilă (1 hectar, 2.500 mp), Berarului (1 hectar, 3.616 mp), Axintioie (2 hectare, 8.714 mp), Maftei Roman (3 hectare, 7.500 mp), I. Ungureanu (1 hectar, 7.800 mp), Hârhala (1 hectar, 7.800 mp), I. Cioban (1 hectar, 5.000 mp), Dumitru Monoranu (2 hectare, 1.400 mp), Berărţei (1 hectar, 4.000 mp), Grigorie Beraru (2 hectare, 8.000 mp), Th. A. Pistei (2 hectare, 8.000 mp), I. Gh. Mihăilucă (2 hectare, 8.000 mp), p.), Gavril Holca (2 hectare, 8.600 mp), P. Moldovanului (6 hectare), a Niculaescu (1 hectar), Şpiţel (2 hectare, 1.500 mp), Volintirului (9.131 mp), Timofte (9.435 mp), Tomogei (1 hectar, 7.000 mp), poiana Slătioara (57 hectare), Pârâul Larg (1 hectar, 4.300 mp), V. Sebeche (3 hectare), Fundu Brusturei (2 hectare, 1.400 mp), Vasile a Petrei (3 hectare), Porcăriei (10 hectare), Banei (1 hectar, 7.000 mp), Ţăranu (1 hectar), V. Zaharia (1 hectar, 7.000 mp), Petrea Simion (3 hectare), Andriesi (1 hectar, 7.000 mp), C. Mihăilă Lazăr (3 hectare), Ştefan Beraru (1 hectar, 5.900 mp), C. Saftiaei (1 hectar, 7.500 mp), I. Ungureanu (1 hectar, 7.500 mp), Săftian (3.816 p.), G. Th. Bârleanu (7.500 mp), V. C. Monoranu (1 hectar, 5.000 mp), Petre Boboc (1 hectar, 5.000 mp), Gh. Gr. Gorban (1 hectar), I. N. Vasian (3 hectare), Th. Scripcaru (1 hectar), V. Moldovan (3 hectare, 7.500 mp), Gh. Dumitru (1 hectar, 5.000 mp), I. Monoraru (3 hectare), V. Dumitru Moldovan (1 hectar, 3.000 mp), dimpreună cu locurile de arătură, ţi anume: poienile Gherasim (19 hectare), Ţărăncuţa (1 hectar, 4.000 mp), Dealul Frasinului (4 hectare, 5.000 mp), Secuţa (4 hectare, 5.000 mp), Prisaca (1 hectar, 4.000 mp), Gh. A. Vătafului (2 hectare) şi V. a Anghelinei (1 hectar), cum şi golurile destinate pentru păşune, anume: cele denumite Golurile Halaucei, adică la Păltiniş (8 hectare), Piciorul Ursului (9 hectare), Druganu (11 hectare), Piatra lui Epure şi Babşa (150 hectare) şi cu schela la Fabrică şi Babeca (3 hectare), dimpreună şi cu locurile de fâneţe, şi anume: Poiana numită marginile hotarului de pe dealul Liciorului (16 hectare, 1.862 mp), Arşiţa părului Albu (4 hectare, 2.965 mp), poiana Nemaşului Dolenilor (5 hectare, 7.287 mp), poiana Ciungi Dolici (5 hectare, 7.287 mp), poiana Dolici (1 hectar, 4.321 mp), poiana Pârâul Negru (1 hectar, 4.321 mp); toate în întindere de 438 hectare, 9.519 mp, situate în cuprinsul pădurii Statului Boroaia; garanţia provizorie lei 3.000”[1].

Bogdăneşti-Râşca: „391. Locurile de arătură, şi anume : Poiana pe Deal la Vărăreni (1 hectar, 7.000 mp), a lui N. G. Butnariu (1 hectar), la ocolul în Suhat (1 hectar), la ocolul nou în Suhat (3.500 mp), faţa Suhatului (7.000 mp) Vasile Curcă (4.000 mp), a lui Gheorghe Boboc (1 hectar), la Adăpători,(5 hectare, 7.200 mp), a lui Damian (1 hectar, 8.000 mp), a lui Barbă-Neagră (7.500 mp), Coada Văcăraşului (1 hectar, 6.000 mp), Gura Băţului (9.000 mp), Cotul Clipa (2.000 mp), Prisosul din capul locului a lui Theodor a lui Eftimie (2.000 mp), idem a lui Grigore a lui Eftimie (4.700 mp), Poiana lui N. a Mariei, lângă monastire (7.500 mp) Prisosul de lângă Moara lui Ion Ştefan (7.500 mp), dimpreună cu cele de fâneţe, şi anume: poienile denumite la Pustia (2 hectare, 13.600 mp), în ocol la Nastacă (5 hectare, 7.200 mp), a lui Nastacă (2 hectare, 8.600 mp), a lui Grigoraş (4 hectare, 2.000 mp), Ion Larion (1 hectar, 4.300 mp), Ion Ouă (7.000 mp), Gh. Holban (1 hectar, 4.300 mp), C. Gavril Bârgăoanu (1 hectar, 4.300 mp), la Fântâniţa (2 hectare, 1.400 mp), cosită de arendaş (1 hectar, 4.300 mp), Urşiuţului (1 hectar, 4.300 mp), Mitrofan (5 hectare, 7.200 mp), Ion Simion a Nichitei (7.000 mp), lui Gabură (4 hectare, 2.900 mp), Th. Solcanu (2 hectare, 8.600 mp), I. Tomega (4 hectare, 2.900 mp), Mihăileşti (8 hectare, 5.800 mp), a Popei (2 hectare, 8.600 mp), a Bârgăoanului (2 hectare, 8.600 mp), Huşanului (1 hectar, 2.500 mp), Rogojină (1 hectar, 2.500 mp), Berendei (1 hectar, 4.300 mp), Via a Păvăloaie (1 hectar, 2.500 mp), Doroftei (4 hectare, 2.900 mp), Pârâiala (2 hectare, 8.600 mp), Flămândului (8 hectare, 5.800 mp), Popa Petrei (2 hectare, 6.800 mp), Pârlitura lui Ilie Solcan (1 hectar, 1.300 mp), Dealul Slatinei (4 hectare, 2.900 mp), Schitului (2 hectare), Gheolului (1 hectar, 2.000 mp), Fântâna Slatinei (7.500 mp), Plopul (3 hectare, 8.600 mp), Bâtca Oului (2 hectare, 8.600 mp), Gura Pârâului Slatinei (7.500 mp), Gura Moişei (1 hectar, 4.300 mp), Lăzăroaei (1 hectar, 1.000 mp), Tânjală (1 hectar, 1.000 mp), Onofreu (1 hectar, 4.300 mp), Alecului (7.500 mp), Timoftei (2 hectare), Curătura lui I. Ştefan (2.800 mp), Poiana Camcăi (1 hectar), Coada Iazului (5 hectare), Tomei (7.500 mp), Handragel (2 hectare, 8.000 mp), Filip (1 hectar, 5.000 mp), a lacului (1 hectar, 7.000 mp), Cozile de la Hisum (1 hectar, 7.000 mp), Ion Pavăl (7.500 mp), Pârâul lui Ciocan (1 hectar), Hojdei (3.000 mp). Pârâul lui Ciocan (3 hectare, 2.000 mp), Lunca lui I. V. a Tomei Pavel Porcanu (2 hectare, 2.000 mp), la Ulmi, devale de podul Buftei (1 hectar, 4.300 mp), Lunca Ferestrăului de pe Râşca (6.000 mp), cum şi poienile în care se face parte cosire, parte arătură, şi anume: Runcului (10 hectare), Trestioara (2 hectare, 8.600 mp), Frasinul (4 hectare, 2.900 mp), Rachitna (2 hectare, 8.600 mp), Vatra Râşcuţei (8 hectare, 5.000 mp), Jidanului (2 hectare, 8.000 mp), lui Galomoţ (1 hectar, 1.000 mp), Grigoraş (1 hectar, 1.000 mp), Prisosul dintre Dumbrăvan şi V. Ţidula (7.500 mp), precum şi cu poienile în cart se face arătură, ca în trecut, sau se va cosi fânul, având drept arendaşul, numai în lunile Decembrie, până la 1 Martie, să introducă vite pentru a consuma fânul pe loc, anume: în locurile de la Rusu Râşcăi (25 hectare), Arşiţa Rusului (12 hectare), Brustura (2 hectare), Gruiului (22 hectare), Piciorul Crucii (7 hectare, 2.500 mp), Hîrjala (1 hectar, 4.300 mp), a lui Ion (35 hectare), Litvului cu Pârlea (22 hectare), Pădureţului (14 hectare), Dele-Leu (25 hectare), Arşiţa lui Isac (2.500 mp), Arşiţa Dele-Leu (2 hectare, 8.600 mp), Arşiţa Măgurei (2 hectare, 1.000 mp), Ulmul (22 hectare), Arşiţa Scutarului (8 hectare, 4.000 mp), Arşiţa Crâşmarului (8 hectare, 4.000 mp), Vadurile şi Rojorita (85 hectare), Izvornl Alb (5 hectare, 6.000 mp), Arşiţa Izvorului (2 hectare, 8.600 mp), Popasu (14 hectare, 3.000 mp), Petrosu (14 hectare, 3.000 mp), Runcu Bârnei (5 hectare, 2.900 mp), Ogarului (5 hectare, 2.900 mp), Piciorul Lupului (12 hectare), Trecătoarea Mică (1 hectar, 1.000 mp), Faţa Râşcăi (9 hectare, 9.600 mp), Râşca Mare (5 hectare, 2.000 mp), Mihai Rusu (2 hectare), Lunca Râşcăi (2 hectare), Sebastian (22 hectare, 8.000 mp) ; iar numai pentru păşune şi coasă: Lunca Râşcăi, dintre locuitorii împroprietăriţi în Bogdăneşti şi Râşca (286 hectare), Hăţaşul dintre Râşca şi Bogdăneşti ca 12 hectare, 6.800 mp, din această suprafaţă 1 hectar, 5.000 mp este bun pentru coasă, restul de suhat de vite. Hăţaşul prisosului de la Râşca (2 hectare); în total întindere 916 hectare, 2.460 mp, cuprinse în perimetrul pădurii Statului Bogdăneşti; garanţia provizorie lei 4.000”[2].

Dolheşti: „392. Locurile de arătură, şi anume: Poienile denumite la Carpen (12 hectare, 5.300 mp), poiana la Chirilă (9 hectare, 3.100 mp), Macovei (4 hectare, 6.500 mp), Becli (1 hectar, 2.200 mp), poiana Popa Ieremia (2 hectare, 9.200 mp), la Cioate (9.000 mp), marginea la Popa Eremia (4 hectare, 4.900 mp), marginea la groapa lui Bălan (1 hectar, 7.900 mp), marginea la Cioroianu (1 hectar, 200 mp), dimpreună şi cu locurile de fâneţe, anume: poiana la Ovesoaia (5.400 mp), la Arnăut (1 hectar, 1.100 mp), la Chiţău (9.000 mp), şi poiana la Fântâna Cecli (5.400 mp); în total 41 hectare 8.300 mp, situate în cantonul Muncelu. De asemenea, şi cu locurile de arătură, anume: Poiana la Corduleni, în fund (1 hectar), Pârloagele la Corduleni, în vale (3 hectare, 1.900 mp), poiana la Buculei (2 hectare, 2.600 mp), pârâul Turbeţei la Lingurari (12 hectare, 7.100 mp), la Popa Toader (3 hectare, 4.000 mp), poiana la Ileana (2 hectare, 5.800 mp), la Ilie Procovan (1 hectar, 8.100 mp), marginea lui Marian (1 hectar, 2.500 mp), marginea lui Chiţău, până la Costănoaia (9.000 mp), marginea la Osoiu (4 hectare, 6.500 mp), cum şi cu locurile de fâneţe, anume: poiana la Hârtopu Becli (1 hectar, 2.500 mp), poiana la Savu (8.600 mp), la Marian (1 hectar, 5.000 mp), la Tocilă (5.400 mp), la Popa Gheorghiţă (9.000 mp), la Costănoaia (7.500 mp), Alexandru Cârstea (1 hectar, 6.800 mp), la Crucea Armeanului (9.000 mp), Buta (9.000 mp), la Pavăl a Tominei (1 hectar, 4.300 mp), Duca (9.000 mp), Mihăilă (1 hectar), Hultoana (1 hectar, 1.500 mp), Mesteceni (2 hectare, 3.300 mp), Popei (1 hectar, 2.500 mp), Căprăriei (4.100 mp), Făsăi (1 hectar, 5.000 mp) şi poiana la Macovei (1 hectar, 5.200 mp); în total 54 hectare, 5.200 mp, situate în cantonul numit Arşiţa, dimpreună şi cu locurile de arătură, numite: poiana la Izvoare din Deal (11 hectare, 6.400 mp), la Huida (1 hectar, 7.900 mp), poiana la Dealul Viei (1 hectar, 8.100 mp), Toader a Eftimiei (3 hectare, 5.800 mp), Gura Căprăriei (6.100 mp), la Groapa Ghinuţoaei (2 hectare, 9.500 mp), poiana la Andrieşi până la Duruitorii (2 hectare 3.300 mp), poiana Fântâna lui Casian până la perii lui I. Nichită (12 hectare, 5.300 mp), la Stejari (1 hectar, 9.700 mp), marginea la Jitaru (6 hectare, 6.200 mp), marginea la Lazăr ( 1 hectar, 9.200 mp), marginea la Ghinuţoaia (3.600 mp), marginea la Dobrota (3 hectare, 3.300 mp), marginea la Murgoceni (5.000 mp), poiana lui Ilie (1 hectar, 9.700 mp), dimpreună şi cu locurile de fâneţe, anume: poiana lui Ştiubei (1 hectar, 2.500 mp), la Popa Ion (2 hectare, 1.500 mp), la Toader Zaharia, sub muchie (7.200 mp), la Chiţu (8.200 mp), la Toader Zaharia (8.400 mp), la Gheorghe Dobrota (7.000 mp), la Ionel (5.700 mp), la pârâul lui Dobrota (5.700 mp), la Mierla (7.200 mp), la Groapa lui Lazăr (2 hectare, 6.900 mp), la pârâul Podişorului (1 hectar, 3.400 mp), la pârâul Podişorului, în fund la Plop (4.800 mp), la Varniţe (5.400 mp), marginea la Bostăneşti (9.000 mp); în total 68 hectare, 2.000 mp, situate în cantonul numit Valea Poienei, cum şi cu cele de arătură, denumite: Poiana lui Harbuz (7.200 mp), la Stănişcea (1 hectar, 8.300 mp), cu cele de fâneţe, anume: poiana Rujii (9.800 mp); la Pleşca (6.300 mp), la Buleandra Mare (3.600 mp) şi marginea la Pelineşti (1 hectar, 7.900 mp); în total 6 hectare, 3.100 mp, situate în cantonul numit Diudiu-Pelineşti. Toate aceste locuri sus denumite se găsesc coprinse în perimetrul pădurii Statului Dolheşti şi au o suprafaţă în total ca 170 hectare, 8.600 mp; garanţia provizorie lei 1.800”[3].

Gulea: „393. Locurile de fâneţe, şi anume: Poiana Crâşmarului, ca de 1 hectar, 6.150 mp, dimpreună cu locurile de arătură, şi anume: Poiana cu Oameni, ca de 11 hectare, 4.600 mp, şi poiana Holtoanei, ca de 10 hectare, 250 mp, şi fără terenul din Valea Poienii, în întindere ca de 3 hectare, 5.000 mp, date în folosinţa gardienilor pădurii, situată în perimetrul pădurii Statului Gulia; garanţia provizorie lei 180”[4].

Manolea: „396. Locurile de arătură, şi anume: poienile denumite la Muncelu de Sus, ca 32 hectare, 4.900 mp; Muncelu de Jos, ca de 45 hectare, 1.600 mp; Trestioara, 16 hectare, 1.100 mp; Poiana Mare, ca 6 hectare, 4.400 mp; poiana Luschi, ca de 7 hectare, 7.300 mp, şi marginea la Livadă, ca 1 hectar, 5.400 mp, dimpreună cu locurile de fâneţe, anume: la Fâneaţa din Marginea Livezii, ca 2 hectare, 1.500 mp; Borţile Floarei, ca 1 hectar, 5.800 mp; poiana lui Artiom, ca 1 hectar, 4.900 mp; Coasta Osoiului, ca 4 hectare, 3.900 mp, poiana lui Gavrilă, ca 1 hectar, 700 mp; în total întindere ca 120 hectare, 1500 mp, situate în perimetrul pădurii Statului Manolea-Platoneşti; garanţia provizorie de 950 lei”[5].

Probota: „397. Locurile de arătură, anume: Poiana lui Oică, ca 2 hectare, 9.900 mp; marginea la Poiana lui Oică, ca 7.200 mp; Poiana Bălaşei, ca 1 hectar, 8.100 mp; Sandului, ca 2 hectare, 9.300 mp; Frasinului, ca 19 hectare, 5.300 mp; poienile la Ursari şi Nemţeşti, ca 20 hectare 7.000 mp; poiana Coptului, ca 13 hectare, 1.400 mp; a lui Nicolae a Timoftoaei, ca 8 hectare, 2.300 mp; marginea de la Ursari, ca 4.500 mp; dimpreună cu locurile de fâneţe, şi anume: poienile lui Oică, cu fâneţe, ca un hectar, 6.800 mp; poiana lui Dănilă, ca 3 hectare, 1.100 mp; a lui Nestor Roată, ca 1 hectar, 3.200 mp; poiana de la Pădurărie, ca 1 hectar, 7.900 mp; poienile de la Dealul Stânii, ca 4.500 mp; poienile la Piciorul Frasinului, ca 5.200 mp; poienile la Piciorul Nebunului, ca de 4.700 mp; poienile la Piciorul Grecului, ca de 4.100 mp; la Coasta Magaziei, ca de 17 hectare, 1.900 mp; în total întindere ca de 97 hectare, 4.400 mp, situate în perimetrul pădurii Statului Probota; garanţia provizorie de 735 lei”[6].

Dolhasca: „398. Locurile de arătură, şi anume: poienile denumite la Poiana Munteanului, ca 7.000 mp; poiana Popei, ca 6.600 mp; marginea la Rădiu lui Movilă, ca de 6.800 mp; poiana la Pârâul Rotarului, 5.200 mp; Toloaca Lingurarilor, ca 1 hectar, 7.500 mp, dimpreună cu poienile de fâneţe, anume: poiana Turbiţei No. 1, ca de 4.300 mp; Turbiţa No. 2, ca 2.600 mp; Turbiţa No. 3, ca 4.300 mp; Turbiţa No. 4, ca 7.200 mp; Turbiţa No. 5, ca 6.800 mp; curătura Răicenilor, ca 6.600 mp; Găvanul Roşcăi, ca 1 hectar, 2.900 mp; Rădiu lui Movilă, ea 8.800 mp; poiana Rotariului, ca 4.400 mp, coasta Hurmuzului, ca 2 hectare, 200 mp; poiana lui George Raicu, ca 4.300 mp; a lui Ştefan Galiţa, ca 3.209 mp; a lui Ioniţă Drob, ca 2.800 mp; a lui Ştefan Raicu, ca 5.200 mp; a lui Iordache a lui Anton Doniţaru, ca 4.500 mp; Pârâul Irinei, ca 7.500 mp; a lui Bejuşcă, ca 4.100 mp; marginea ea Dealul Vârâţi, ca 7.600 mp; poiana Notului, ca 3.100 mp; marginea la Pârâul Leaţului, ca 9.100 mp; marginea la poiana Leaţului, ca 3.000 mp; coasta Bozăriei, ca 13 hectare, 2.500 mp; în total 30 hectare, 8.100 mp, toate situate în perimetrul pădurii Statului Dolhasca; garanţia provizorie de 308 lei”[7].

Drăgăneşti: „399. Locurile de fâneţe, şi anume: poienile numite Groşi, ca de 5 hectare, 5.000 mp; Stâna lui Găină, ca de 7.200 mp; Pârlea, ca de 7 hectare, 1.500 mp; Butnariu, ca de 7.200 mp; Vama Veche, ca 4 hectare, 2.000 mp; dealul Vămii Vechi, ca 1 hectar; vama Groşi, ca 1 hectar, 5.000 mp; Găina, ca 4 hectare, 2.000 mp; Monacu, ca 1 hectar, 5.000 mp; Gh. Rusu, ca 7 hectare, 800 mp; Coturile de la apa Târzie, ca 2 hectare, 1.500 mp; pe Luncă, ca 5 hectare, 6.000 mp; Vămuţa, ca 1 hectar.; Alistare, ca 2 hectare, 8.000 mp; Ocolul Boilor, ca 2 hectare, 1.000 mp; Culeşa, ca 4 hectare, 3.000 mp; Cărpenişa, ca 8 hectare, 7.000 mp; Grigoraş, ca 1 hectar, 5.000 mp; Timpan, ca 5.000 mp; Livada Nistoroae, ca 1 hectar; Coturile Popii, ca 1 hectar; Mihăilă Luca, ca 2.000 mp; Crucea, ca 8 hectare, 6.000 mp; Gaftoneştilor, ca 8 hectare, 6.000 mp; Faţa Lebedei, ca 14 hectare, 5.000 mp; Slatina, ca 6.172 mp; Dealul Lebedei, ca 10 hectare; Bobului, ea 1 hectar, 5.000 mp; Poiana dintre Nistore, ca 9.000 mp; a lui Vodă, ca 7.000 mp; Parpalacu, ca 1 hectar, 5.000 mp; Lingurarilor, ca 4 hectare; Brustura, ca 2 hectare; Humăria, ca 4.000 mp, şi Coverca, ca 7.000 mp; toate în suprafaţă ca de 120 hectare, situate în perimetrul pădurii Statului Drăgăneşti; garanţia provizorie 1.400 lei”[8].

Tătăruşi: „400. Locurile de arătură, şi anume: poienile numite Marginile Palancei, ea de 2 hectare, 864 mp; la poiana Turbăţicăi, ca 12 hectare, 8.880 mp; Babei, ca 6 hectare, 7.725 mp; Marginile Căprienei, ca 5 hectare, 120 mp; Bâtca, ca 18 hectare, 6.160 mp; Rujii, ca 11 hectare, 4.560 mp; Marginile Ţigulei, ca 8 hectare, 1.624 mp, şi Lanul Bodeşti, care ţine de moşia Statului Heciu, ca 30 hectare, 7.900 mp; dimpreună cu locurile de fâneţe, şi anume: Poiana Palancei, ca 2 hectare, 1.480 mp; sub Pripor, ca 1 hectar, 2.530 mp; Balta Rugei, ca 1 hectar, 7.900 mp; a lui Gh. Neamţu, ca 2 hectare, 3.270 mp; Ştefan a Porcului, ca 8.055 mp; Grigore Vasile, ca 1 hectar, 2.530 mp; Albinelor, ca 8.960 mp; Grigore Bogheanu, ca 5.370 mp; Gh. Macovei, ca 6.800 mp; Nicolai a Pristavului, ca 4 hectare, 2.960 mp; Grigore Bogheanu No. 2, ca 7.160 mp; Nicolae Filip, ca 8.055 mp; Gheorghe Gorgan, ca 1 hectar, 2.530 mp; Gheorghe Gordun, ca 1 hectar, 740 mp; Th. Sandu, ca 5.370 mp; a Surdoaiei, ca 1 hectar, 8.795 mp; Anton Pintilie, ca 2 hectare, 3.270 mp; Ion a Fârtului, ca 1 hectar, 740 mp; Iordache Pintilie, ca 8.950 mp; Gheorghe a Floarei, ca 8.055 mp; Theodor Negrea, ca 1 hectar, 6.110 mp; Theodor Vasile, ca 1 hectar, 6.110 mp; Theodor din Poiană, ca 3 hectare, 430 mp; a lui Pavel, ca 1 hectar, 1.635 mp; Theodor Lazăr, ca 1 hectar, 7.900 mp; Nicolae Neamţu, ca 1 hectar, 1.635 mp; Petrea Burtilă, ca 1 hectar, 2.590 mp; Theodor Burtilă, ca 1 hectar, 124 mp; a Ungureanului, ca 1 hectar, 5.215 mp; Constantin Ionică, ca 2 hectare, 6.850 mp; Preotului Gheorghe, ca 7.160 mp; Ion a Aniţei, ca 3.580 mp; Poiana Oşlobanului, ca 3.580 mp; Socilor, ca de 5.370 mp; Vasile Pintilie, ca de 5.370 mp; Batileşti, ca de 1 hectar, 1.635 mp; a lui Mihaiu, ca de 1 hectar, 2.530 mp; a lui Niculăiţă, ca de 1 hectar, 740 mp; Nichifor, ca de 7.160 mp; Cocostârcului, ca de 8.950 mp; Albului, ca de 1 hectar, 8.795 mp; a lui Gâtlan, ca de 8.950 mp; a lui Grigore Iosub, ca de 6.265 mp; a lui Theodor a Lăzăroaei, ca de 5.340 mp; a Nuţului, ca de 6.265 mp; a lui Petrea Ionoaia, ca de 8.950 mp; a Preotului Costache şi o margine a Preotului Ion, ca de 1 hectar, 6.100 mp; a lui Careja, ca de 2 hectare, 1.480 mp; Groapa Rusului, ca de 4 hectare, 1.170 mp; în total ca de 161 hectare, 6.390 mp, situate în perimetrul de pădure a Statului Tătăruşi; garanţia provizorie lei 1.430”[9].

Hârtop: „401. Locurile de arătură, şi anume : poiana Grajdurile, ca de 1 hectar, 4.300 mp; la Pădureţi, ca de 2 hectare, 600 mp; la Budăie, ca de 9.100 mp; cotul de la Piatră, ca de 2 hectare, 1.800 mp; Fundu Văii Grosului, ca 2 hectare, 6.500 mp; Marginea Mustea, ca 1 hectar, 5.600 mp, dimpreună cu locurile de fâneţe, anume: acelea din poiana Grajdurilor, ca de 6 hectare, 9.800 mp; fânaţul de la Pădureţ, ca de 6 hectare, 7.700 mp; al Budăilor, ca 4 hectare, 4.700 mp; cum şi locurile de păşune, anume ; poiana la Tecuţă, ca de 9 hectare, 6.700 mp, şi poiana Matioaei, ca de 8 hectare, 3.600 mp; în total, 46 hectare, 7.400 mp, situate în perimetrul pădurii Statului Hârtoapele; garanţia provizorie 350 lei”[10].

Port din România, “Luceafărul”, nr. 8, 1907, p. 152

Judeţul Dorohoi

Bălineşti: „154. Locurile de fâneţe, şi anume: Poiana Graniţa, 2.685 mp; hotarul Tacului, 8.951 mp; Chetrişu, 1 hectar, 5.396 mp; Timofti, 5.724 mp; Maduriac, 1 hectar, 1.636 mp; Poiana Popii Verechi, 7.160 mp; Poiana Popii, fântâna Ciobanului, 1 hectar, 741 mp; Poiana N. Bahnovici, 5.720 mp; Popii din Deal, 7.160 mp; Poiana Vererechia, 2 hectare, 5.063 mp, şi Tiru, 3.580 mp, dimpreună şi cu poienile de arătură, anume: Chetrişu, 4 hectare, 8.157 mp; Poiana Popii, fântâna Ciobanului, 3 hectare, 7.775 mp; a Urzicilor, 5.908 mp, şi Rivan, 5 hectare, 1.917 mp, din care sunt scăzute 3 hectare, delimitate pentru gardianul pădurii, şi Poiana Tiru, ca de 1 hectar, 5.217 mp; toate în întindere ca de 25 hectare, 5.630 mp, situate în cuprinsul pădurii Statului Bălineşti; garanţia provizorie lei 270”[11].

Adâncata-Mitoc: „159. Locurile de arătură şi de fâneţe, anume: poienile numite Poiana Costan, Rosciorului, Tudor Dumitroaie, Parascan, Mândrului, Bortica, Cotul Morii, Ilincăi, Nicolae Morărescu, Velincerului, Toca, Grigore Iacob, Huciul Bahului, Vasile Morărescu, Craci Ascunsului, în Fundoaia, Ion Chioru, curătura Chihăi, Grigore a lui Toader Mitruşcă, Iftimie Nascului, Maria Polimaru, Fântâna Gioneşti, Hriscoiniţa, Niculci, Stăinişte, Hulubişte, Românoe, Livada, Gion şi Morăreştilor, toate aceste locuri în întindere totală de 32 hectare, 5.448 mp, situate în cuprinsul pădurii Statului Mitoc, şi cu arătare că din aceste locuri se scad 6 hectare teren pentru hrana gardienilor pădurii, delimitate 3 hectare la locul numit livada lui Gion, şi 3 hectare la locul numit livada Rocşiori; garanţia provizorie lei 180”[12].

Zamostea: „158. Locurile de arătură şi de fâneţe, anume: poienile numite a lui Iordache, a Irinei, a lui Gheorghe Gavriloaei, a Preotului Dumitru, a lui Ioan Pătroaia, a lui Constantin Cliru, a lui Manole Otăraşu, a lui Gheorghe Beldianu si capul Bahnei, în întindere ca de 6 hectare, 3.907 mp, situate în perimetrul pădurii Statului Zamostea; garanţia provizorie lei 120. / 100. Locurile de fâneţe, şi anume Putrida, ca de 6.800 mp; Marginea la Budăi, ca de 1 hectar, 8.000 mp; la Humărie, ca de 5.000 mp; poiana lui Mihaiu, ca de 3.000 mp; la Velniţe, ca 1 hectar, 8.000 mp; sub garanţie, ca 15 hectare; Grigore Andrei, ca 7.000 mp; Huciul Burlacului, ca 1.800 mp; Livada lui Ilie, ca 1 hectar; în prisos, la Răuţeni, ca 2 hectare, 2.000 mp; Prisacu I. Andrei Răuţu, ca 5.800 mp; linia Cristodor, 6.000 mp; Andreeşti, ca 7.000 mp; la Fântâna Litru, ca 2 hectare, 3.000 mp; Nicolae Gherman, ca 8.000 mp; Cojocarului, ca 1 hectar, 7.000 mp; la Peri, ca 3.000 mp; poiana Ion a Lupului, ea de 1 hectar, 7.000 mp; Marginea Petrea Haraga, ca 7.000 mp; Marginea N. Cojocăraşu, ca 7.000 mp; Marginea Hariţag, ca 7.000 mp; Marginea Ioan Ivăneaţă, ca 7.200 mp; Marginea Ioan Olăreasca, ca 1 hectar, 2.000 mp; Marginea Martiuc, ca 6.000 mp; Marginea Dângeni, ca 1 hectar, 8.000 mp; Marginea Carnicești, ca 13 hectar, 6.000 mp; Marginea podul Bursei, ca 2 hectare, 5.000 mp; Marginea Prisosului, ca 1 hectar, 2.000 mp; Poiana Carniciuc, ca 1 hectar, 2.000 mp; Ion Lupașcu, ca 6.000 mp; Baranca Nioanei, ca 5 hectare, 5.000 mp; Peste Baranca, ca 2 hectare, 5.000 mp; la Marișca, ca 1 hectar, 7.000 mp; Gherasim, ca 2.000 mp; Dascălu Gheorghe, ca 3.400 mp; Toader Cararie, ca 1.700 mp; Hatageni, ca 1 hectar, 2.000 mp; Ion Alexandru, ca 3.500 mp; Hârțac, ca 2.000 mp; Zăvoiul Popii Simion, ca 7 hectare; poiana de de la Popa, ca 2 hectare; podul lui Mihai, ca 1 hectar, 5.000 mp; poiana Ion Moscaliuc, ca 7.000 mp; Ohaci, ca 5.000 mp; câmpul Boerescu, ca 30 hectare, poiana Zăvoiul Pralei, ca 5 hectare, 6.000 mp; poiana zăvoiul Breabăn, ca 12 hectare, 5.000 mp; poienile Zăvoiul de la Țintirim, ca 11 hectare, 5.000 mp; poiana Zăvoiul popii Vasile, ca 5 hectare, 5.000 mp; poiana la Zăvoiul Nichiforeni, ca 7 hectare, 2.000 mp; poiana Baciului, ca 1 hectar, 9.000 mp; la Strejet, ca 23 hectare, dimpreună cu locurile de arătură, și anume: la gârla Calistului, ca 2.500 mp; livada lui Ilie, ca 3 hectare, 8.000 mp; la Sandola Răuțeni, ca 4 hectare, 5.000 mp; la Merii Cojocarului, ca 10 hectare; fântâna Litrului, ca 3 hectare, 7.000 mp; linia Hristodor, ca 32 hectare; linia Gherasinilor, ca 6 hectare, 5.000 mp; la Rohatca, ca 1 hectar, 5.000 mp; Marginea Lanului Budăi, 3 hectare, 8.000 mp; Gavril Șandru, ca 5.000 mp; Butnărești, ca 9 hectare, 5.000 mp; la Murișca, ca 2 hectare, 6.000 mp; Olăranu, ca 6.000 mp; Chiri-Beșu, ca 6.500 mp; Vărzari, ca 1 hectar, 2.000 mp; Dimitrie Amorli, ca 1 hectar; Carg ca 5.000 mp; Bucnelinilor, ca 1 hectar; Costache a Jităriței, ca 2 hectare, 5.000 mp; Ion Popa, ca 3 hectare; pe malul Siretului, ca 2 hectare, 2.000 mp; Curătura popii Simion, ca 17 hectare; În pârloage, ca 27 hectare; Curătura Țintirim, ca 24 hectare; poiana Zăvoiul Pralei, ca 3.000 mp; poiana Zăvoiul Breabănu, ca 2 hectare, și locurile loturilor schimbate, ca 13 hectare; în total întindere ca 343 hectare, 2.000 mp, răspândite prin pădurea ți zăvoaiele Statului de pe moșia Zamostea; precum și cu dreptul de a introduce vite la pășune în următoarele zăvoaie bătrâne, până când vor fi puse în exploatare fără dreptul pentru arendaș a ridica vreo pretențiune, în cazul când, în cursul periodului de arendare, s-ar da în tăiere, și anume: în zăvoiul bătrân Nichiforeni, ca 11 hectare, 300 mp, fără 1 hectar, 1.430 mp lăstar tânăr de nuiele; limitat la Nord și Vest cu râul Siret, la Sud cu frontiera Austriei, la Est cu loturile locuitorilor. În zăvoiul bătrân Breabănu, ca 30 hectare, 5.000 mp, fără 7 hectare, 1.600 mp lăstar tânăr de nuiele; limitat la Nord, Vest și Sud cu Siretul și la Est cu locurile locuitorilor. În zăvoiul bătrân Talpei, ca 5.400 mp, fără 4 hectare, 1.200 mp lăstar, limitat la Nord și Est cu râul Siret, la apus cu Bucovina și la Sud cu locurile locuitorilor. În zăvoiul bătrâra Popa Vasile, ca 5 hectare, 100 mp, fără 2 hectare, 1.500 mp lăstar, și în zăvoiul bătrân Țintirim, ca 15 hectare, 3.900 mp, fără 4 hectare, 2.900 mp lăstar; amândouă zăvoaiele limitate la Nord, Vest și Est cu moșia Hăpâi și la Sud cu pădurea Statulul Zamostea. În zăvoiul Vadu Mihai, ca 1 hectar, 4.300 mp, fără 2 hectare, 2.860 mp lăstar, și cu zăvoiul Popa Simion, ca 13 hectare, 6.000 mp, fără 3 hectare, 5.800 mp lăstar; ambele limitate la Nord, Vest și Est cu râul Siretul și la Sud cu pădurea Zamostea. În zăvoiul bătrân Pralea, ca 6 hectare, 9.100 mp, fără 5 hectare, 7.300 mp lăstar; limitat la Nord, Est și Vest cu râul Siret și la Sud cu pădurea Zamostea. Arendașul fiind obligat pe această întindere de 84 hectare, 1.410 mp, zăvoaie bătrâne, să nu introducă decât numărul de 17 vite mari. Orice vite intreduse în plus sau în alte părți, prin zăvoaiele tinere, va plăti amendă după codul silvic; garanția provizorie 3.000 lei”[13].

Județul Botoșani

Burdujeni: „67. Locurile de arătură și de fânețe, anume: poienile numite Nesteriuc, Rogozăria și a lui Tudor Șutacu, în întindere aproximativă ca 2 hectare, 3.024 mp, în pădurea Statului Burdujeni; garantia provizorie lei 25”[14].

Port răzeșesc

[1] Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, p. 5938

[2] Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, pp. 5938, 5939

[3] Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, p. 5939

[4] Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, p. 5939

[5] Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, p. 5940

[6] Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, p. 5940

[7] Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, p. 5940

[8] Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, p. 5940

[9] Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, p. 5940

[10] Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, pp. 5940, 5941

[11] Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, p. 5915

[12] Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, pp. 5915, 5916

[13] Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, pp. 5915, 5916

[14] Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, p. 5907

Noi regăţenii No Comments Sep 9

Clipita trecătorului Constantin Horbovanu

Constantin Horbovanu, ultimul mare umorist al Sucevei

Adâncul ascuns al zicerilor noastre de fiecare zi, pururi surprinzător și plin de farmec, a însemnat și înseamnă tentația scriitoricească a ultimului mare umorist al Sucevei, Constantin Horbovanu. Tocmai din această cauză, dacă nu cumva pricină, Constantin Horbovanu, specializat în remarcabile aforisme, a plusat și înspre umorul de situație, schițele și prozele lui răzbind, odinioară, spre revistele și emisiunile de umor din întreaga țară, asigurându-i, atunci o notorietate pe deplin meritată. Mai târziu, când societatea românească a lunecat spre gâlceavă și primitivism spiritual, Constantin Horbovanu a început să-și lucreze cărțile de umor, care, prin voia ursirii au apărut una după cealaltă, de parcă aveau rostul de a-l provoca spre alte scrieri, spre popasuri mai îndelungate și mai trudnice la masa de scris. Încet, încet, societatea noastră a început să se dezvăluie, în paginile lui Constantin Horbovanu așa cum este, ba chiar luminoasă prin naivitatea ei entuziastă, specifică unui neam care nu mai are înțelepți, ci doar prostul așezării, față de care toți ceilalți se simt și se cred geniali. Iar tușa aceasta a vânturărilor de identități reale caracterizează, în primul rând, lumea plină de haz nevinovat, datorat inconștienței, care ni se dezvăluie din paginile ultimului mare umorist al Sucevei.

La mulți ani, Constantin Horbovanu,

și Dumnezeu să ni te ție

numai întru bucurie!

Cronici sentimentale No Comments Sep 8

Povestea aşezărilor sucevene: Râşca

Râşca, în 1888 – desenată de Mary Adelaide Walker

RÂŞCA. Pârâul Bogdăneşti, numit, după 1510, pe greceşte „Râcica” sau „Râcicani”, intră în istorie odată cu schitul construit de Bogdan-Vlad voievod, fiul lui Ştefan cel Mare, deşi e posibil ca schitul să fi fost durat de proprietarul Bogdăneşti, Bgdan, fiul lui Herman din Voitin, de la care Ştefan cel Mare cumpărase Voitinul. Oricum, odată cu apariţia mănăstirii Râşca, proprietară a întregii moşii a Bogdăneştilor, istoria obştească nu mai beneficiază decât arareori de măturisiri, chiar dacă satul numit Cotul Râşcăi insinuează o istorie românească, înfrumuseţată de legende, când ştiu este că în cătunul cu pricina au fost înghesuite 100 de familii de ţigani, toate cu statut de robi… ai lui Dumnezeu. Românii din Bogdăneşti sau împăcat ca fraţii cu ţiganii din Râşca, iar mărturiile despre multe căsătorii mixte, prin care românul sau românca deveneau robi ai călugărilor, confirmă acest lucru.

1510: Mănăstirea Râşca a fost ridicată pe teritoriul Bogdăneştilor de Sus (partea lui Bogdan Herman), începând din 1510, până în 6 iunie 1512, de către Bogdan-Vlad (Bogdan cel Orb), apoi reconstruită şi înzestrată cu 100 familii de ţigani, cu care s-a constituit satul Râşca pe aceeaşi vatră a Bogdăneştilor de Sus, de către Alexandru şi Bogdan Lăpuşneanu (cf. M. D. Matei, E.I. Emandi, op. cit, p.44).

1628, ianuarie 7: Miron Barnovschi întăreşte hotarul mănăstirii Neamţ şi împuterniceşte călugării să-l apere, în pricinile cu mănăstirile Secu şi Râşca[1].

1632, aprilie 28: Alexandru Iliaş împuterniceşte pe călugării de la mănăstirea Neamţ să-şi apere „hotarul sfintei mănăstiri de pe către Secul şi pe de către Râşca”[2].

1635, ianuarie 24: Vasile Lupu voievod întăreşte, printre altele, lui Eonăşcuţă Prăjescul, şi un sat cumpărat de la „sfânta mănăstire Râşca”, preocupată, în acele vremuri, mai mult cu negustoria cu sate şi credincioşi, decât cu cele dumnezeieşti. Sunt multe astfel de mărturii, dar nu constituie tema acestui material, aşa că, în sursele pe care le voi mai afla, voi căuta date doar despre satul Râşca şi obştenii săi, care nu aveau o poveste cu mult diferită de a celor din celelalte sate mănăstireşti. „Şi întru aceasta, de asemenea dăm şi întărim boierului nostru, Eonăşcuţă postelnic, dreapta lui ocină şi cumpărătură, un sat, anume Vlădenii, care este în ţinutul Roman, şi cu vad de moară în Siret şi cu loc de arat şi de fânaţ, care, acest sat, Vlădenii, el şi l-a cumpărat de la călugării de la sfânta mănăstire de la Râcica, de la Agafton egumen, şi de la Stahie ermonah, şi Gligoraş, şi Ghidion, şi Precopie, şi de la Visarion, şi de la Vărlan şi de la tot soborul de la această sfântă mănăstire mai sus scrisă, Rîcica, pentru două sute şi cincizeci de ughi, bani buni, iar călugărilor le-a fost acest sat, Vlădenii, de schimb de la Gavril logofătul, din ispisoc de schimb de la Iancul voievod. Şi au dat călugării lui Gavril logofăt, pentru satul Vlădeni, un sat, anume Balcăuţi, care este în ţinutul Hotin, cu loc de iaz şi de moară, şi încă i-au mai dat lui Gavril logofăt, pe lângă satul Vlădeni, o sută de zloţi tătăreşti. Iar lui Gavril logofăt i-a fost acest sat, Vlădenii, drept de cumpărătură de la Iftimiia, cneaghina lui Herţea, fiica Nastasiei, nepoata Drăghinei, cneaghina lui Cozma Şerpe postelnic, şi de la fiul ei, Lupul, nepotul lui Hărman, din privilegiul pe care ei l-au avut de la Bogdan voievod cel Bătrân şi din privilegiu de cumpărătură de la Ştefan voievod cel Bătrân”[3].

1798, aprilie 22: Ispravnicul de ţinut porunceşte o cercetare, la presiunea călugărilor, iar ţăranii liberi din Bogdăneşti dădeau zapis la mâna egumenului de la Râşca, recunoscându-şi „greşeala” de a fi reclamat isprăvniciei de Suceava pe vornicul satului, Ioan Solcanu, „pârându-l la cinstitul ispravnic fără de nici un cuvânt de dreptate”, şi se angajau că, în viitor, nu se vor mai „rădica cu răzvrătiri asupra vornicului”[4].

1858, iulie 19: „Între sub iscăliţii fraţi, Arhiereul Iosif Efhaition, egumen mănăstirii Râşca, şi dumnealui Teodor Râşcanu, urmând alcătuire prin contract din 15 Mart 1857, prin care cel dintâi a subimposăsuit (arendat – n. n.) celui din urmă moşia din cumpărătoare numită Bogdăneştii şi cotuna Râşcăi, pe termen de cinci ani, şi care a avut lucrare din întregul an trecut şi până astăzi, din împrejurarea că eu, egumenul, venindu-mi lămurire că, pentru mai buna înlesnire mănăstirii, trebuie să ţin moşia pe socoteala mea, am vroit a desface contractul pentru care am întins reclamaţie către departamentul cultelor şi preasfinţitului mitropolit, din care motiv a ajuns pricina la ocârmuitorul sfat spre ai da dezlegare. Dar excelenţele lor, domnul ministru dinăuntru, logofăt Alecu Balş, şi domnul ministru al cultului şi a instrucţiei publice, prinţul Demetrie Cantacuzino, îndemnaţi de umanele simţiri, spre a nu lăsa mai departe a se întărta prigoniri prin judecată între noi fraţii, ne-au propus paşnica învoire, la care nobile deşteptări, atât din partea domnilor miniştri, cât şi a marelui vornic Iordachi Pruncul şi fratele nostru, postelnicul Alecu Râşcanu, ce şi dumnealor să găseau în mijloc, ne-am plecat cu bucurie, lăsându-ne cu încredere ca să hotărască dumnealor principiile ce vor găsi cu cale de împăciuire între noi, în privirea lor având dumnealor toate clauzele cuprinse în contract, precum şi împrejurările supuse de amândouă părţile, au găsit cu cale ca posesorul Toader Râşcanu să se tragă de la posesie, lăsând moşia sus zisă întru deplina stăpânire a egumenului, cu înzestrarea aflătoare pe ea; împotriva cărei concesii, egumenul să dea fratelui său 4.000, adică patru mii galbeni beneficiu, şi, osebit, să-i despăgubească de toate cheltuielile făcute cu privire către contract, să-i plătească datoriile, câte vor fi pe la locuitori rămăşiţe din anul trecui, să-i întoarcă banii cât socoteala ar descoperi că a dat mai mult peste câştiurile anului trecut, atât din bani, cât şi în producte, plătind egumenul toate sarcinile, odată cu retragerea posesorului şi fiindcă la desfacerea socotelilor au chibzuit venerabilii boieri a asista şi fratele nostru, dumnealui postelnicul Alecu Râşcanu, noi am primit toate acestea cu îndatorire a urma întocmai, pentru care iscălim întru acest pe scurt înscris dublu în fiinţa onorabililor feţe mai sus arătate. / Adaus de mâna lui Toader Râşcanu: „Să adaoge că în cât priveşte socotelile de cheltuieli şi datorii lăsam pe fratele nostru, postelnicul Râşcanu, ca să intre în lămurirea lor şi cu chipul limpezirii de dumnealui, noi ii vom primi fără împotrivire. /1858, Iulie 19 / I. Episcop Efhaitou, T. Râşcanu, Alecu Balş log. martur, I. Pruncul vornic martur, Prinţ Demitrii A. Kautacuzin martur”[5].

1892: „Pădurile ce sunt a se licita la Iaşi, în localul prefecturii judeţului – Judeţul Suceava: Bogdăneşti-Râşca, seria I, Cantonul Râşca Mare, de la pârâul Afinişului, de pe proprietatea Bogdăneşti-Râşca, a se extrage, în 4 ani, un număr de 8.420 arbori, din care 5.611 răşinoşi şi 2.809 foioşi, din patru cupoane cu No. 1, 2, 3 şi 4, toate în întindere aproximativă de 127 hectare şi 3.834 m. p.; garanţia provizorie este de lei 3.000. / Bogdăneşti-Râşca, seria I, Cantonul Valea Colibei de la pârâul Arinului, de pe proprietatea Bogdăneşti-Râşca, a se extrage în patru ani un număr de 14.174 arbori, din care 12.943 răşinoşi şi 1.231 foioşi, din patru cupoane, cu No. 1, 2, 3 si 4, toate în întindere aproximativă de 277 hectare şi 6.110 m. p.; garanţia provizorie este de lei 5.700”[6].

1894: „Râşca, sat, numit şi Cotul Râşcăi, pe moşia Bogdăneşti. Aşezat pe ambele ţărmuri ale pârâului Râşca, numără 297 case, în care trăiesc 361 capi de familie sau 1.165 suflete, din care 589 bărbaţi şi 576 femei (11 izraeliţi), fiind 258 contribuabili. Vatra satului ocupă 150 fălci, iar locuitorii au bunişore aşezări, câţiva sunt chiar buni gospodari. Împroprietăriţi în 1864 sunt 22 fruntaşi, 47 pălmaşi şi 138 codaşi, stăpânind 754 fălci. Are o biserică de lemn, servită de un preot şi 2 cântăreţi, şi o şcoală rurală mixtă, înfiinţată în 1876, cu un învăţător plătit de stat, frecventată de 45 şcolari. Drumuri principale sunt la Bogdăneşti (1 km), la Monastirea Râşca (1.500 m) şi la Slătioara (12 km). Satul Râşca a fost întemeiat de robii Monastirii Râşca”[7].

1894: „Râşca, mănăstire de călugări în comuna Bogdăneşti. Aşezată pe malul drept al pârâului cu acelaşi nume, sub poalele munţilor, într-o poziţie foarte frumoasă. Este zidită în stilul Mănăstirii Probota şi zugrăvită, şi pe dinafară, cu tablouri din „Istoria vechiului şi noului testament”. Pe zidul bisericii (în partea de sud), sunt două inscripţii. Deasupra uşii Arhondaricului mare, se citeşte: „La 1540 s-a zidit biserica Râşca, în a doua domnie a lui Petru Rareş voievod, şi opt odăi. La 1766, Calistru, Egumen Monastirii, a adăugat 4 odăi; iar la 1839, în zilele prea sfântului Mitropolit Kirie Veniamin Costache, Isaia, Arhimandritul, Egumen Monastirii, a înnoit odăile lui Petru Rareş voievod şi ale lui Calistru egumen şi a făcut deasupra lor 12 odăi şi 2 trapeze, cu beciul lor de dedesubt, subt un acoperământ, cu osârdia şi cu toată cheltuiala sa, gătindu-se la 1840, Iulie 20 de zile”. Iar deasupra intrării Arhondaricului mic se zice: „Întru slava sfintei Treimi s-au făcut aceste 12 chilii din întreg pământ, cu temelie de piatră şi cu păreţii de cărămidă, şi cu pivniţa boltita dedesubt, în zilele prea sfântului Mitropolit Veniamin Costache, cu drept banii mei, de mine smeritul Isaia Arhimandrit, întru lauda Ierarhului Nicolae, patronul meu, că slujind eu sfintei Mitropoii 26 ani, în slujba dicheiei, m-a tras a fi sluga sa şi egumen acestei Monastiri, spre vecinica mea pomenire am făcut acestea, la anul 1830”. Înăuntru, la trapez, pe peretele de deasupra mesei, este un tablou, reprezentând familia lui Petru Rareş, compusă din Elena Doamna, Ştefan şi Petru voievozi, ţinând biserica sprijinită de ei, de sfântul Ierarh Nicolae şi de fiii Luxandra şi Constantin. Sub tablou stă scris: „Aceste cadre după cum se văd s-au scris şi s-au făcut cu cheltuiala sfinţiei sale … Kir-Kirie Arhimandrit şi proin egumen sfintei Monastiri Râşcăi. Anul 1807”. Alte inscripţii nu mai sunt. Asemenea nu sunt nici odăjdii sau odoare de vreo însemnătate oarecare. În curtea Monastirii este o cişmea cu apă limpede şi bună. Mai sunt două livezi mari, cu pomi roditori, şi o grădină de legume, o florărie îngrijită, ce înconjură monastirea şi un iaz. În privinţa îngrijirii şi curăţeniei, Monastirea Râşca, cu tot ce ţine de dânsa, poate servi de model altor Monastiri. Pretutindeni ordinea, în acest sfânt locaş, totul inspiră respect. Şi acesta se datoreşte în mare parte actualului arhimandrit şi egumen Gherman Diaconovici. / Bugetul Monastirii este următorul: / Personalul: Un superior, plătit pe lună cu 100 lei, pe an 1200 lei; 2 preoţi a 33,33 lei pe lună, 66.67, pe an 800 lei; 1 diacon, pe lună cu 33,30 lei, pe an 400 lei; 1 cântăreţ I-ul, pe lună cu 45 lei, pe an 540 lei; 1 cântăreţ al II-lea, pe lună cu 33,33 lei, pe an 400 lei; 1paracliser, plătit pe lună cu 16,66 lei, pe an 200 lei. Diurna unui servitor, pe lună 9 lei, pe an 108 lei. Totalul cheltuielilor pe an este de 3.648 lei. / Material: Cheltuielile bisericii pe an, lei 220; Cheltuielile hramului pe an, lei 100; Îmbrăcămintea a 9 monahi pe an, lei 450; Nutrimentul lor şi a unui servitor, pe an lei 1.350; Iluminatul, pe an lei 27; Oaspeţi, pe an lei 500. Total, pe an, lei 2.647. / Totalul general al cheltuielilor anuale este de lei 6.295. / Afară de acestea, Monastirea mai are ca avere o livadă de o falce şi 40 prăjini, 30 de fălci teren de cultură, 1 prisacă cu 20 stupi, 12 boi, 10 vaci cu viţei, 1 buhai şi 5 cai. / Din trecutul Monastirii. Adevărata dată a înfiinţării acestei Monastiri nu este cea de 1540, ce se vede deasupra Arhondaricului mare. Grigore Ureche, în Letopiseţ, I, pagina 210, scrie: „Iară într-acest an 7066 (1558), Septembrie, pristăvitu-s-a Macarie, Episcopul de Roman, ziditorul si începătorul Mănăstirii Râşcăi, care a fost la scaunul Romanului 27 ani, şi cu cinste l-au îngropat în Monastirea sa Râşca”. Deci, nu Petru Rareş, ci Episcopul Macarie este adevăratul ziditor şi începător al Monastirii Râşca. Aceasta ne-o confirmă şi neuitatul Episcop Melchisedec (Cronica Romanului, I, p. 193) şi Pumnu (Mănăstirile din Bucovina, p. 89). Deşi tot în Letopiseţe citim: „După întoarcerea din Ungaria (1532), face Petru Vodă Monastirea Râşca” (I, p. 205), se vede însă că Petru Vodă a restaurat sau a terminat definitiv ceea ce Episcopul Macarie începuse. / La 1569, Anastase I, Episcop Romanului, hărăzeşte acestei monastiri satul Bârleşti (Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 195). Afară de Bârleşti, Mănăstirea Râşca mai stăpânea următoarele moşii: Bogdăneşti, Râşca, Boroaia, Hărmăneşti, Zamostea, Graşi şi viile din dealul Neicueni şi de la Cruce, din judeţul Putna. Iar moşiile Teţcani şi Sabaoani mi s-a spus că s-au ţinut numai în arendă de foştii superiori ai monastirii. / La 1821, Arhimandritul Isaia şi dichiu al Mitropoliei se afla Egumen la Râşca, înlocuind pe Arhimandritul Grigorie Crupenschi, care cumpărase, pe preţul de 15.000 lei, Monastirea Râşca, „cu contractul acel întărit cu sfânta pecete a Mitropoliei şi subscris cu însăşi iscălitura Prea-osfinţiei voastre (Mitropolitului), făcut pe 12 ani şi păzit numai 2 ani” (Istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, pp. 165, 198 şi 199). În acelaşi an (1821), Monastirea Râşca fu prădată, fără nici un motiv, de rămăşiţele eteriştilor (Xenopol, V, p. 499). „Monastirea Râşca. Duminică s-au prădat de 40 de turci, numai zidul a rămas, pe călugări i-au legat şi i-au bătut şi i-au prădat; astăzi am văzut pe uliţe straiele frate meu Vasile, ce-l am vătaf acolo, şi straiele vătafului Pavel, şi rochiile nevestei, poruncă au dat nimeni să nu cumpere de la turci, le vezi cu ochii şi taci” (Scrisoarea Arhimandritului Isaia din 1821, cătră Paharnic, în Istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, p. 131.). / În 1826, Arhimandritul Isaia, Egumenul Monastirii Râşca, se judecă eu oamenii pronumiţi „bogdaprosti” pentru moşia Popeşti, din obârşia pârâului Vaslui” (Uricarul, de T. Codrescu, vol. VI, p. 230”[8].

1894: „Pomii Robului, localitate în satul Râşca. Tradiţia spune că pe locul unde se află satul era o pădure mare. Primii descălecători ai satului Râşca fiind robiţi de tătari, nu s-au întors din ei decât doi, şi au pus temelia satului. Astăzi nu mai găsim aci decât doi meri dulci”[9].

1899: S-a înfiinţat şcoala din Râşca.

1899: „Se publică spre cunoştinţa generală că, în ziua de 18 Noiembire 1899, orele 11 a. m., se va ţine, în localul primăriei comunelor respective de care depinde fiecare din bunurile notate mai jos, licitaţiune publică orală pentru arendarea terenurilor de arătură, de fâneţe şi a golurilor de munte pentru păşune, încorporate pădurilor prin perimetrarea lor, cu ocaziunea vinderii de veci a moşiilor respective: / 391. Locurile de arătură, şi anume : Poiana pe Deal la Vărăreni (1 hectar, 7.000 m. p.), a lui N. G. Butnariu (1 hectar), la ocolul în Suhat (1 hectar), la ocolul nou în Suhat (3.500 m. p.), faţa Suhatului (7.000 m. p.) Vasile Curcă (4.000 m. p.), a lui Gheorghe Boboc (1 hectar), la Adăpători,(5 hectare, 7.200 m. p.), a lui Damian (1 hectar, 8.000 m. p.), a lui Barbă-Neagră (7.500 m. p.), Coada Văcăraşului (1 hectar, 6.000 m. p.), Gura Băţului (9.000 m. p.), Cotul Clipa (2.000 m. p.), Prisosul din capul locului a lui Theodor a lui Eftimie (2.000 m. p.), idem a lui Grigore a lui Eftimie (4.700 m. p.), Poiana lui N. a Mariei, lângă monastire (7.500 m. p.) Prisosul de lângă Moara lui Ion Ştefan (7.500 m. p.), dimpreună cu cele de fâneţe, şi anume: poienile denumite la Pustia (2 hectare, 13.600 m. p.), în ocol la Nastacă (5 hectare, 7.200 m. p.), a lui Nastacă (2 hectare, 8.600 m. p.), a lui Grigoraş (4 hectare, 2.000 m. p.), Ion Larion (1 hectar, 4.300 m. p.), Ion Ouă (7.000 m. p.), Gh. Holban (1 hectar, 4.300 m. p.), C. Gavril Bârgăoanu (1 hectar, 4.300 m. p.), la Fântâniţa (2 hectare, 1.400 m. p.), cosită de arendaş (1 hectar, 4.300 m. p.), Urşiuţului (1 hectar, 4.300 m. p.), Mitrofan (5 hectare, 7.200 m. p.), Ion Simion a Nichitei (7.000 m. p.), lui Gabură (4 hectare, 2.900 m. p.), Th. Soleanu (2 hectare, 8.600 m. p.), I. Tomega (4 hectare, 2.900 m. p.), Mihăileşti (8 hectare, 5.800 m. p.), a Popei (2 hectare, 8.600 m. p.), a Bârgăoanului (2 hectare, 8.600 m. p), Huşanului (1 hectar, 2.500 m. p.), Rogojină (1 hectar, 2.500 m. p.), Berendei (1 hectar, 4.300 m. p.), Via a Păvăloaie (1 hectar, 2.500 m. p.), Doroftei (4 hectare, 2.900 m. p.), Pârâiala (2 hectare, 8.600 m. p.), Flămândului (8 hectare, 5.800 m. p.), Popa Petrei (2 hectare, 6.800 m. p.), Pârlitura lui Ilie Solcan (1 hectar, 1.300 m. p.), Dealul Slatinei (4 hectare, 2.900 m. p.), Schitului (2 hectare), Gheolului (1 hectar, 2.000 m. p), Fântâna Slatinei (7.500 in. p.), Plopul (3 hectare, 8.600 m. p.), Bâtca Oului (2 hectare, 8.600 m. p.), Gura Pârâului Slatinei (7.500 m. p.), Gura Moişei (1 hectar, 4.300 m. p.), Lăzăroaei (1 hectar, 1.000 m. p.), Tânjală (1 hectar, 1.000 m. p.), Onofreu (1 hectar, 4.300 m. p.), Alecului (7.500 m. p.), Timoftei (2 hectare), Curătura lui I. Ştefan (2.800 m. p.), Poiana Camcăi (1 hectar), Coada Iazului (5 hectare), Tomei (7.500 m. p.), Handragel (2 hectare, 8.000 m. p.), Filip (1 hectar, 5.000 m. p.), a lacului (1 hectar, 7.000 m. p.), Cozile de la Hisum (1 hectar, 7.000 m. p.), Ion Pavăl (7.500 m. p.), Pârâul lui Ciocan (1 hectar), Hojdei (3.000 m. Pârâul lui Ciocan (3 hectare, 2.000 m. p.), Lunca lui I. V. a Tomei Pavel Porcanu (2 hectare, 2.000 m. p.), la Ulmi, devale de podul Buftei (1 hectar, 4.300 m. p.), Lunca Ferestrăului de pe Râşca (6.000 m. p.), cum şi poienile în care se face parte cosire, parte arătură, şi anume: Runcului (10 hectare), Trestioara (2 hectare, 8.600 m. p.), Frasinul (4 hectare, 2.900 m. p.), Rachitna (2 hectare, 8.600 m. p.), Vatra Râşcuţei (8 hectare, 5.000 m. p.), Jidanului (2 hectare, 8.000 m. p.), lui Galomoţ (1 hectar, 1.000 m. p.), Grigoraş (1 hectar, 1.000 m. p.), Prisosul dintre Dumbrăvan şi V. Ţidula (7.500 m. p.), precum şi cu poienile în cart se face arătură, ca în trecut, sau se va cosi fânul, având drept arendaşul, numai în lunile Decembrie, până la 1 Martie, să introducă vite pentru a consuma fânul pe loc, anume: în locurile de la Rusu Râşcăi (25 hectare), Arşiţa Rusului (12 hectare), Brustura (2 hectare), Gruiului (22 hectare), Piciorul Crucii (7 hectare, 2.500 m. p.), Hîrjala (1 hectar, 4.300 m. p.), a lui Ion (35 hectare), Litvului cu Pârlea (22 hectare), Pădureţului (14 hectare), Dele-Leu (25 hectare), Arşiţa lui Isac (2.500 m. p.), Arşiţa Dele-Leu (2 hectare, 8.600 m. p.), Arşiţa Măgurei (2 hectare, 1.000 m. p.), Ulmul (22 hectare), Arşiţa Scutarului (8 hectare, 4.000 m. p.), Arşiţa Crâşmarului (8 hectare, 4.000 m. p.), Vadurile şi Rojorita (85 hectare), Izvornl Alb (5 hectare, 6.000 m. p.), Arşiţa Izvorului (2 hectare, 8.600 m. p.), Popasu (14 hectare, 3.000 m. p.), Petrosu (14 hectare, 3.000 m. p.), Runcu Bârnei (5 hectare, 2.900 m. p.), Ogarului (5 hectare, 2.900 m. p.), Piciorul Lupului (12 hectare), Trecătoarea Mică (1 hectar, 1.000 m. p.), Faţa Râşcăi (9 hectare, 9.600 m. p.), Râşca Mare (5 hectare, 2.000 m. p.), Mihai Rusu (2 hectare), Lunca Râşcăi (2 hectare), Sebastian (22 hectare, 8.000 m. p.) ; iar numai pentru păşune şi coasă: Lunca Râşcăi, dintre locuitorii împroprietăriţi în Bogdăneşti şi Râşca (286 hectare), Hăţaşul dintre Râşca şi Bogdăneşti ca 12 hectare, 6.800 m. p., din această suprafaţă 1 hectar, 5.000 m. p. este bun pentru coasă, restul de suhat de vite. Hăţaşul prisosului de la Râşca (2 hectare); în total întindere 916 hectare, 2.460 m. p., cuprinse în perimetrul pădurii Statului Bogdăneşti; garanţia provizorie lei 4.000”.

1903: „Se publică spre cunoştinţa generală că, în ziua de 5 Noiembrie 1903, la orele 10 a. m., în localul ministerului agriculturii, industriei, comerţului şi domeniilor, se va ţine licitaţiune publică, prin oferte închise, conform legii asupra contabilităţii publice şi a regulamentului de licitaţiuni, publicat în Monitorul Oficial No. 80 din 11 Iulie 1896, pentru vânzarea spre exploatare, pe timp maximum de 20 ani, a unei porţiuni de 2.123 hectare pădure, compusă în majoritate din esenţele brazi şi molid seculari, din pădurea Statului Bogdăneşti-Râşca, seria Râşca Mare, cu cantoanele Pârâul Arinilor şi Deleleul, şi seria Râşcuţa, situată în judeţul Suceava, plasa Moldova-Şomuz, comuna Bogdăneşti”[10].

1907: S-au înscris în Societatea „Steaua”, care „are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor”, plătind câte 2 lei, călugării de la Râşca, adică „ieromonahii Teodosie Harcotă, Ilarion A. Luculescu, Galaction Cioban, Gherasim Agapi, Macarie Borocanu, monahii Gherasim I. Nechilei, Ieronah Pahomie, Glicherie Cucoş, Ionichie a Tomei Tătăroae, Ignatie Polariu, Daniil Vicol, Ghedion Bălăniei, ieromonahii Ghenadie Palamariu, Iosaf Tulbure, Paisie Salcine, fratele Grigore Chiuruţă, monahul Silvestru Şindilariu, fratele Luca Chiuruţă, fratele Vasile Mihăilescu, cântăreţul Vasile Mihăilescu, fratele Vasile Irina, preotul Ioan Grigorescu din comuna Râşca, învăţătorii Theodor Grigorescu, Vasile Hudiţă şi învăţătorul preot Mihai Cârlănescu din comuna Bogdănesti, şi Ioan V. Diaconescu, secretarul primăriei comunei Bogdăneşti[11].

1922: „No. 4184. Procesul-verbal din 1 septembrie 1922. Comisiunea, în majoritate, dispune: Declară expropriată suprafaţa de 59 ha 9.200 m. p., lângă pârâul Batu, pădure, proprietatea satului Bogdăneşti-Râşca; care va servi de islaz satului Râşca, şi suprafaţa de 12 ha 200 m. p. pădure, proprietatea satului Bogdăneşti-Râşca, lângă delimitarea locuitorilor, care va servi de islaz pentru satul Buda. Propune a se expropria 130 ha pădure, proprietatea Statului, în continuarea porţiunilor declarate expropriate mai sus, iar restul de 239 ha, necesar satului Bogdăneşti, propunem a se expropria din pădurea Statului „Coasta-Buzei”, începând din moşia Baia şi delimitarea sătenilor din Râşca, până la completare… Domnii Gheorghe Teodorescu, delegatul Casei Pădurilor, şi Alex. Cantacuzino-Paşcanu, delegatul supleant al proprietarilor, au făcut opinii separate”[12]. „No. 4576. Procesul-verbal încheiat în ziua de 9 octombrie

1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Declară expropriat, din moşia mănăstirii Râşca, proprietatea Casei Bisericilor, megieşită cu lunca lui Stofilat, sesie a bisericii Râşca, locurile locuitorilor de la 1896 şi pădurea Statului, în suprafaţă aproximativă de 72 ha, adică tot terenul cultivabil al sus-zisei moşii, rămânând ca terenul necesar pentru vatra mănăstirii să se rezerve de către ministerul agriculturii, potrivit art. 75 din Regulamentul Legii Agrare. Acest teren, declarat expropriat, va servi pentru distribuirea, în loturi, la săteni”[13].

1927: „Se publică spre cunoştinţa generală că, în ziua de 4 Decemvrie 1927, ora 10 a. m., în localul Casei pădurilor şi la direcţiunea silvică Cernăuţi, se va ţine licitaţiune publică, prin oferte închise, conform legii asupra contabilităţii publice pentru vânzarea spre exploatare pe un period de 1 an şi jumătate, calculat cu începere de la 1 Septemvrie 1927, a unui număr de 13.730 arbori de esenţă brad, fag, plop şi diverşi din pădurea Statului Râşca, seria I, Moişa, parcela 35, judeţul Fălticeni. / Vânzarea spre exploatare pe un period de 1 an şi jumătate, calculat cu începere de 1 Septemvrie 1927, a unui număr de 5.657 arbori de esenţă brad, fag, plop şi diverşi din pădurea Statului Râşca, seria II Râşcuţa, parcelele No. 82 şi 83, judeţul Fălticeni… / 10.443 arbori brazi, fagi şi diverşi din pădurea Statului Râşca, seria I Moişa, judeţul Fălticeni… / 12.878 arbori de esenţă de brad, plop, fag şi diverşi din pădurea Statului Râşca, seria III Râşca Mare, formând parchetele 104 şi 105, judeţul Fălticeni”[14].

1944: „Decizia Nr. 64.706 din 5 Octomvrie 1944, se revine asupra repartizării dlor ingineri silvici menţionaţi mai jos, din deciziile ministeriale de la jurnalul Nr. 34.814, 50.971 şi 59.015 din 1944, care urmează a se reîntoarce la posturile avute în Bucovina de Sud şi Moldova de Nord, pe data publicării prezentei deciziuni în Monitorul Oficial: Siraev Gheorghe, inginer şef silvic, ca şef la Ocolul Râşca; Costea Nicolae, conductor ajutor, la Ocolul Râşca; Vlad Gheorghe, conductor ajutor, la Ocolul Râşca; Roşca Ilie, conductor cl. II, la Ocolul Râşca”[15].

1945: „Următorii învăţători se transferă, pe data de 1 Septemvrie 1945, la şcolile primare din judeţul Baia, arătate în dreptul fiecăruia: Boleac Mihai, gr. II, de la Peste Vale, Râşca, la Boroaia Nr. 2, post II, apropiere soţie, învăţătoare, casă; Monoranu Teodor, gr. II, de la Slătioara, Râşca, la Giuleşti, Boroaia, post II, casă, teren”[16].

1947: „Următorii învățători se repartizează, pe data de 1 Septemvrie 1947, la școlile primare indicate în dreptul fiecăruia: Constantinescu Lidia, de la Groși, la Râșca”[17].

1948: „Se înfiinţează, pe data publicării prezentei deciziuni în Monitorul Oficial[18], Centrala Industrială a Lemnului… Fac parte din Centrala Industriei Lemnului, următoarele întreprinderi industriale: Ing. Berdicevschi şi Haimovici „Râşca”, cu sediul în Râşca; „Moldova Forestieră”, Fraţii Haras, cu sediul în Râşca; „Slătioara”, Marcu Segall şi Hollinger, cu sediul în Râşca”.

Ţăran din Râşca – desen de Mary Adelaide Walker

[1] AŞSP, Documente Romaniae Historica. A. Moldova, vol. XIX, Bucureşti 1969, doc. 284, p. 385

[2] AŞSP, Documente Romaniae Historica. A. Moldova, vol. XXIII, Bucureşti 1996, doc. 315, p. 354

[3] AŞSP, Documente Romaniae Historica. A. Moldova, vol. XXII, Bucureşti 1974, doc., p.

[4] Mihordea, op. cit., p.79

[5] Ghibănescu, Gh., Surete şi Izvoade, Volumul X, Iaşi 1929, pp. 489, 490

[6] Monitorul Oficial, Nr. 224, 14 ianuarie 1892, p. 6012

[7] Ionescu, Serafim, Dicţionar geografic al Judeţului Suceava, Bucureşti 1894, pp. 281, 282

[8] Ibidem, pp. 282-285

[9] Ibidem, p. 251

[10] Monitorul Oficial, Nr. 128, 2 septembrie 1903, p. 4485, 4486

[11] Albina, No. 29, Anul X, 15 aprilie 1907, p. 789

[12] Monitorul Oficial, nr. 52 din 8 martie 1924, pp. 2623-2627

[13] Monitorul Oficial, nr. 52 din 8 martie 1924, pp. 2623-2627

[14] Monitorul Oficial, Nr. 241, 30 octombrie 1927, p. 14510, 14511

[15] Monitorul Oficial, Nr. 240, 17 octombrie 1944, pp. 6701, 6702

[16] Monitorul Oficial, Nr. 248, 30 octombrie 1945, pp. 9578, 9579

[17] Monitorul Oficial, Nr. 250, 29 octombrie 1947, p. 9653

[18] Monitorul Oficial, Nr. 167, 22 iulie 1948, pp. 6049-6052

POVESTEA AŞEZĂRILOR SUCEVENE No Comments Sep 7

Drama poetului Roman Istrati

Întotdeauna dornic să se înfățișeze lumii „cum se arată tatăl în copil” (cumplita vânătoare, în luntrea de ceară, p. 43), întotdeauna fascinat de imaginea cosmică a tatălui, pe care și-l imagina aidoma celui ceresc, Roman Istrati avea să-mi explice indirect această evlavioasă adorație într-o albăstrie toamnă rădăuțeană, când ne-am întânit din întâmplare și avea să-mi povestească, pentru o foarte singură dată, că își caută tatăl, că omul bun, care l-a crescut nu a fost tatăl lui biologic. Poetul observase că nașterea i-a fost înregistrată târziu, după câțiva ani, iar povestea asta i-a dat de gândit: nu cumva se trage dintr-un luptător din munți împotriva bolșevismului? Și-a întrebat mama, și ea zugrăvită într-o splendidă cosmicitate, dar s-a izbit de o dureroasă muțenie. „Țin minte / când am coborât în spate cu cerul / aici printre voi era seară / ţin minte şi-ntâia povară / când mi-am culcat trupul / odată cu gerul // tata m-a scăldat adânc / în pământ / şi m-a-mbrăcat în haina / cea mai frumoasă / Eşti fiul meu, de-acum / aşa am vrut / ia pâinea şi-o bucată de coasă / şi-n pumn – mi-a spus – / ia nişte lut / că-i de-al nostru şi-i sfânt” (iglu, în luntrea de ceară, p. 17), scria Roman Istrati, încercând să-și imagineze chipul și statura celui care i-a dat viață, iar fantasma aceasta cu nostalbie râvnită a dat consistență divină celor mai frumoase poeme, pe care le-a presărat, în anii tinereții, peste inflorescențele cerului, convins fiind că „în buza nopţii tata bate pari / şi se aude ca un clopot naiul” (așchii de brad, în luntrea de ceară, p. 28).

După întâmplarea rădăuțeană, soldată cu eșecul scontat într-o societate în care nimeni nu-și asumă temeinicia adevărului, Roman Istrati, care trăia o adevărată dedublare dintotdeauna, de parcă sufletul lui ar fi poposit și reverberat în două trupuri, nu a mai vrut să vorbească despre subiect, deși mă oferisem să încerc să-mi folosesc însușirile detectivistice întru solidarizare cu căutările lui. „Nu are rost, oricum m-am născut prădat, cu viața pustiită de modelul de care aveam cu adevărat nevoie”. Apoi a schimbat subiectul, pledând pentru o carte a lui Tiberiu Cosovan. „Eu vreau, spun tatei, doar un singur leac, / vreau fluturii îngenunchiaţi departe / purtând în sânge florile de mac / şi-n ochi lumina vieţii fără moarte” (destin, în luntrea de ceară, p. 30)

Roman Istrati s-a năcut târgoveț, dar tânjea atât de intens după lumea mitică a satului, încât i-a conferit tatălui său neștiut dimensiunea mistică a unui adevărat solomonar: „Departe mi se risipeşte casa / şi-ntre ruine tata fără chip / alungă fumul ploii din poveste / cu cai de-argint şi zmeii de nisip” (poveste, în luntrea de ceară, p. 33). Căci, atunci „Când în grădină merii tatei coc / şi-n ape-mi cântă flaut de aramă / îmi creşte-n suflet grâul cel de-o seamă / cu toţi strămoşii adunaţi la joc” (această pace, în luntrea de ceară, p. 38).

Trăind un lirism sortit și imposibil de desprins de suflet, Roman Istrati și-a respirat tatăl drept un al doilea eu, drept scapăr de dumnezeire ancestrală, din perspectiva mitizării, care îi însoțea pașii, clipitele și irosirile, cu o molcomă acceptare: „Merg cu tata în valea plângerii / avea nişte fân acolo / de strâns / calul – umedă floare-n tămâie / rupe căruţa – viscol aprins” (întâlnire, în luntrea de ceară, p. 57). Nu resemnare, ci acceptare, pentru că Roman Istrati înțelesese că „ne ducem, dar unde; nici tata nu ştie / şi palmele-s vânătă, dureroasă cerneală / focu-i un scrin şi cenuşa îmi pare / albastru tărâm de sfială” (popas, în vestirile, p. 30) și că, în cele din urmă, prin sortire la naștere și viață, „tata uscat şi amar / pentru un zar / m-a vândut la barbut // bun vândut…” (barbut, în luntrea de ceară, p. 64).

În ultima sa zi de rătăcire prin „valea plângerii”, vegheat doar de executorul lui testamentar, Marius Bruja, Poetul Roman Istrati, ca să nu țipe de durere, a început să cânte „De la ruși vine ploaia”, cu versuri adaptate, dar zvâcnite într-o revoltă care venea mai curând din Tată, decât din Fiu. Ascult, uneori, înregistrarea. Cu pumnii strânși. E nedrept ce i s-a întâmplat, nemeritat i-a fost destinul. „La masă toţi stăteau abătuţi / în jur mirosea a brânză şi pâine / tata scosese argintăria bună / se auzea doar floarea tăcerii / viscolind în pod / ţipa prin grădină un câine // Vinul urcase din inima beciului / îi simţeam răcoarea aproape arzând / musafirii stăteau trişti, galbeni / ceara împrăştia lumină de plumb / aşteptam judecata să cadă / şi ea să fie cuvânt // Deodată icoana se sparge-n perete / şi tata încet pumnu-şi ridică / tac toţi mestecând ascunsă durere / e-atâta noapte în buzele lor / e-atâta noapte şi atâta frică // Când a izbit, masa a căzut în genunchi / bocetul s-a spart în noi şi a nins / s-au înclinat toţi şi tata mi-a spus / că la mormântul mamei / lumina s-a stins” (parastas, în luntrea de ceară, p. 60).

poezie de roman istrati No Comments Sep 7