Dragusanul - Blog - Part 218

1954: Vasile Posteucă: Bucovina

 

 

 

 

Bucovină, Bucovină,

Plai de basme şi de stele,

Te-a scris dorul cu lumină

Pe cerul inimii mele…

 

Cu penel de vis subţire

Creşti în patru zări: grădină,

Prag sfinţit de mănăstire,

Bucovină, Bucovină…

 

Mă adun în amintire

Şi te-aud plângând străină

Până-n stepele sibire,

Bucovină, Bucovină…

 

Buga de la Putna sună

De străbate tot norodul;

Geme-n cripta lui străbună

Domnul Ştefan Voievodul…

 

De când ruşii te prădară

N-avem soare, nici hodină,

Fără tine n-avem ţară,

Bucovină, Bucovină…

 

Când întindem hora mare

Să le fie de pomină

Din hotare în hotare,

Bucovină, Bucovină?…[1]

 

 

 

[1] Posteucă, Vasile, Poeme fără ţară, Editura „Carpaţii” din Madrid, 1954, p. 15


1940: Nicolae Vulovici: Bucovină, Bucovină…

 

 

 

Bucovină, Bucovină,

plai de linişti şi lumină,

de ce plângi, de ce jeleşti,

de ce mi te tânguieşti,

culmile ţi le priveşti

lacrimile le-nmulţeşti?

 

Nu ofta, nu mai jeli

că atunci uitată-i fi

când pe cer nu s-or ivi,

luminând ponoarele,

luna şi cu soarele,

stelele şi zorile, –

 

 

şi atunci te vom uita

când nu vor mai fremăta

codrii cu făgetele,

munţii cu brădetele,

luncile, dumbrăvile,

vântul şi cu slăvile, –

 

 

şi atunci te vom uita

când în sus s-or înturna,

răscolindu-şi  fundurile,

apele cu prundurile, –

prăbuşindu-şi malurile

Siretul cu valurile,

 

 

Nistrul cu puhoaiele,

Prutul cu zăvoaiele,

Dornele, temutele,

Bistriţa cu plutele,

Moldova, legendă vie,

şi Suceava noastră sprie.

 

Şi atunci uitată-i fi

când nu ne-om mai pomeni

la Putna mormintele

marile şi sfintele,

în suflet altarele

şi-n inimi hotarele[1].

 

 

 

[1] Frontul Mărăşeşti Ilustrat, No. 12-13, Anul II, octombrie-noiembrie 1940, Bucureşti 1940, p. 12


1909: Nicolae Vulovici: Oştenilor din Regimentul 16 de Suceava

 

Moldoveni, la 1900

 

 

 

Copii din steagul de Suceava,

Din a’ Moldovei locuri sfinte,

Vi-i toată brazda plămădită

Cu sânge şi cu oseminte.

 

Ca viforul, din plaiul vostru

Purces-a Ştefan, prins în scară,

Cu toţi cetaşii lui spre Nistru –

Că-i foc şi sabie în ţară…

 

Voi n-auziţi pe sus de Baia

Un glas pe vânturi, vuiet, clocot?

E strigăt de bătaie mare

Şi zvon de buciume, şi tropot!

 

Voinici, fiţi gata de alarmă,

Moldovei să-i înviaţi slava,

Din groapă ne privesc strămoşii:

Pe-al nostru steag e scris e „Suceava”!

 

Suceava gloriei străbune

Şi cuibul falnicei Moldove:

În inimi Dumnezeu ne-a scris-o…

Şi Regele pe steag, cu slove!

 

Viteji, voi ai Moldovei fală,

Voi sunteţi vulturii de munte –

’Nainte! Pentru Neam şi Rege,

Cu al Sucevei steag în frunte!

 

Ne zac supt crucile Sucevei

Pe ruginitul scut plăieşii…

’Nainte! Codrii toţi sări-vor,

Şi munţii noştri, urieşii.

 

Şi, de la Putna, Voievodul

Trezit, se va-nălţa pe-oţele…

Şi va sfărma atunci norodul

Robia lanţurilor grele![1]

 

 

Moldoveni

 

 

[1] Neamul Romănesc Literar, Anul I, 1909, p. 198


1908: Alexandru Vlahuţă: Dreptate

 

Luceafărul, nr. 17-18, 1906, p. 397

 

 

Sfânt lăcaşul de la Putna mândru străluceşte-n soare.

Glasuri de argint revarsă clopotele slăvitoare,

Străduind credinţa veche din mormânt s-o mai învie.

„Darnici Domni erau pe vremuri, lăudaţi de-a pururi fie!…

 

 

Nestricat de viermi rămâne singur numele cel bun.

Darnici Domni erau pe vremuri” – toate clopotele spun.

Ci aude Ştefan Sfântul, lângă spada lui culcat,

Cum cântările slăvirii până-n cripta lui străbat.

 

 

Şi făcându-şi roată gândul peste câte-a fost trăit,

Strigă din mormânt dreptatea marelui nedreptăţit:

 

 

„Domn am stat Moldovei mele, şi norodului părinte –

Dragi mi-s luncile, dragi codrii – toate apele mi-s sfinte….

Dar străjerul lor, ş-a toate purtător de grijă, cine-i?

 

 

Cine duce-n pace greul bogăţiei şi luminei,

Şi-n război cine-i viteazul fără slavă, fără nume?….

Domnul milostiv de-a pururi – cel mai darnic Domn din lume –

E săracul. El palate şi biserici, şi podoabe

 

 

Fără preţ a dat Moldovei – el, cu mâinile lui roabe!

El mi-a fost puterea-n lupte, şi în linişte norocul.

Când ştergeam de sânge spada şi vroiam vremea şi locul

Biruinţei noastre scumpe c-un dar scump să le cinstim,

 

El comori căra Sucevei, ziduri mândre să zidim,

El făcea-n al clipei stâmpăr, cu durerea lui de ţară,

Din pământ udat cu lacrimi flori de aur să răsară!”.

 

 

Domnul tace. Sfântu-i nume în războiul vremii scut ni-i.

„Darnic e săracul” – cântă toate clopotele Putnii[1].

Luceafărul, nr. 2, 1905, p. 1

 

[1] Viaţa Românească, Anul III, volumul 8, nr. 3, ianuarie 1908, p. 30


Vasile Alecsandri: Bucovina

Vasile Alecsandri

 

Dulce Bucovină,

Veselă grădină

Cu pomi roditori

Şi mândri feciori!

Cuib de păsărele

Albe, sprintenele,

Care-n ochii lor

Au foc răpitor.

 

Tu ce eşti o floare

Căzută din soare

Cu trei alte flori

A tale surori!

Ele cătră tine

Privesc cu suspine,

Şi tu le zâmbeşti

Cu zâmbiri cereşti.

 

Dulce Bucovină!

Vântul ce înclină

Cu aripa lui

Iarba câmpului

Naşte prin şoptire

Scumpa amintire

De-un trecut frumos,

Mare, glorios.

 

Fii în veci voioasă

Pre cât eşti frumoasă!

Fie traiul tău

După gândul meu!

Ah! cine te vede

Chiar în rai se crede,

Cine-i trecător

Te plânge cu dor!

Zâna Codrilor, la un text de Alecsandri, în 1883

 

(1865). Publicată în ediția 1875, p. 126[1].

 

 

[1] Alecsandri, V., Poezii, Volumul II, Editura „Cartea Românească” București 1937, p. 127


Pagina 218 din 1,497« Prima...102030...216217218219220...230240250...Ultima »