1954: Vasile Posteucă: Pentru Bucovina

Vasile Posteucă, tânăr – desen de Radu Bercea

Când s-o desface-n şesuri primăvara

Şi s-or îmbrobodi cu floare prunii,

Când vor scânci prelung sub zări lăstunii,

Să ştii că-s cei pribegi, strigându-şi Ţara…

Şi să-nţelegi. Voi fi şi eu sub zare,

Descătuşat de zbuciumări şi lut,

Întors, copilăria să-mi sărut,

Pământul Ţării chiotind de floare.

Voi bate-ncet cărări şi dragi poiene

Cântând cu ierburile-nalte-n glas,

Cu morţii care-n urmă mi-au rămas,

Cu lacrimile dogorite-n gene.

Şi-or scutura corolele rotunde

Parfumul tânăr ca-ntr-un vechi poem,

Din nou te voi striga, dar ca-n blestem,

Mereu departe, nu-mi vei mai răspunde.

Şi-atunci strângând pământul în neştire

La pieptul ierburilor crude,

Voi învăţa că Dumnezeu n-aude

Strigoii blestemaţi cu ne-mplinire[1].

[1] Posteucă, Vasile, Poeme fără ţară, Editura „Carpaţii” din Madrid, 1954, p. 118