1869: Dimitrie Petrino: Hora Bucovinei

Într-un ceas de voioşie,

Când ești mândru, bucuros,

Jocul sfânt de strămoşie

Mult e dulce şi frumos,

Pe-o câmpie înflorită,

Să-l joci, frate, cu amor,

Înfocat de-a ta iubită

Şi de-al țării viitor.

Şi-acel joc de fericire

Pentru cei ce se îubesc,

Joc de falnică mărire

Unui suflet vitejesc,

Este hora strămoşească

La români adevăraţi,

Ce-ntr-o țară românescă

Deopotrivă suntem fraţi.

Deci românul cu simţire,

Totdeauna cu noroc,

Dovedește a sa fire

La război ca şi la joc;

Căci o ţară glorioasă

Cu mândrie l-a creat:

Duşman celor ce-o apasă,

Frate celui apăsat[1].

Alecu Hurmuzachi, Dimitrie Petrino şi Carol Mikuli

[1] Pop, Vasile Gr., Conspect asupra Literaturii române și scriitorilor ei, de la începuturi și până astăzi, în ordine cronologică, Partea II, București 1876, pp. 315, 317