Necunoscutul din umbra semnelor
Konstantyn Ungureanu-BOX:
Cronică plastică
Necunoscutul din umbra semnelor
Tiberiu Cosovan vine dintr-o zonă aparte a perceperii şi redării acelui tip de imagine ce este destinat să se transforme în literatură, un aspect de care trebuie să ţinem cont deoarece caracterizează, într-o formă sau alta, fiecare dintre lucrările lui care alcătuiesc şi-i întregesc activitatea profesională. Activitate ce se distinge printr-o încrâncenare discursivă ce se transformă într-o adevărată pecete stilistică a unei povestiri nostalgice care alcătuieşte seria de linogravură intitulată „Suceava – caligrafii sentientale”, serie prezentată în expoziţia ce se constituie ca un eveniment-pretext al naraţiunii şi tratării discursive a motivului propriu-zis.
Un autor dublat de un fin cunoscător
al artei şi al literaturii plastice
Tiberiu Cosovan îşi impune propria regulă, care reclamă o viziune retrospectivă prin figurarea unei priviri insistente în a demonstra că percepţia vizuală este aceea care atrage după sine valoarea unei spuneri ce poate convinge şi interesa diverse categorii de lectori ai vizualului.
Naraţiunea imagistică – gen istorisire – evocă tot felul de probleme, nu întâmplător istoria şi ficţiunea unei străzi, a unor locuri încărcate de nostalgia trecutului şi de prospeţimea prezentului.
În fiecare lucrare se poate constata o adevărată invazie a naratorului în ceea ce vede şi în ceea ce ne propune să ne închipuim, bazându-se pe o demonstraţie de virtuozitate tehnică, precizie arhitecturală, pe asumarea unor cutume literar-plastice cunoscute şi filtrate de un autor dublat de un fin cunoscător al artei şi al literaturii plastice (aşa cum se poate remarca în tot ceea ce face, atât în linogravură, cât şi în scrierile literare).
La urma urmei, unul dintre rosturile acestui tip de intelectual-artist este acela de a vedea, de a înţelege şi de a ne arăta ceea ce multora dintre noi ne scapă.
O lectură vizuală memorabilă,
neîncorsetată de specificităţi discursive moderniste
Expoziţia semnată de Tiberiu Cosovan readuce şi reaminteşte – dincolo de multe evidenţe ce ţin strict de zona limbajului plastic – şi această delicată problemă de etică, lucrările circumscrise acestei expoziţii de linogravură având şi calitatea de a oferi o lectură vizuală memorabilă, neîncorsetată de specificităţi discursive moderniste.
Aventura imaginii se apropie de un final care vizează redescoperirea povestirii în planul metapovestirii, revenind la o realitate asumată şi realizând o povestire (în imagini) cu valenţe autobiografice, cu incursiuni în planul memoriei afective.
Reflexiv şi autoreflexiv, Tiberiu Cosovan ne transmite şi o notă de ironie critică cochetând cu ideea de crochiu arhitectural, cu intenţia de a surprinde forţe ale realităţii investigate cu mijloacele vizualului, cu trimitere la planul unei morale absolute. O micro-poveste de nostalgie insolită, alcătuită pe parcursul celor 25 de lucrări, al cărei personaj narator parcă este strada.
Naratorul grafician este marcat superior
cu simţul analizei şi autoanalizei
De la o lucrare la alta, perspectiva liniară glisează ingenios, oferindu-i autorului prilejul de a configura portretul moral al unei societăţi cu dimensiuni banale, ridicată la nivelul unui studiu contextual-imagistic.
De altfel, modelul moral al unei străzi este repetabil în toate lucrările în care naratorul grafician este marcat superior cu simţul analizei şi autoanalizei, care denotă, din perspectiva tehnicilor limbajului plastic, o suficientă experienţă de viaţă în domeniul literaturii artelor.
Subiectul pe care l-a ales e atât de periculos şi pretenţios încât arta lui Tiberiu Cosovan ar putea intra într-un proces de banalizare, fie că aduce cu sine o preangajare în documentarism, fie că este o baricadă împotriva libertăţilor de limbaj.
Este vorba, oricum, de o nobilă cultură a problemelor esenţiale ale lumii vizuale, spiritualitatea culturală a lui Tiberiu Cosovan constând în disciplina cu care elaborează fiecare temă în parte împărtăşind-o cunoaşterii de subtil profesionist, cu o cultură de specialitate care ne face pe mulţi dintre noi mai cuminţi şi mai luminaţi.
Arta lui este, în primul rând,
lirism şi poveste
Poetica lui are un accent emotiv cu acorduri simple, clare, liniar melodioase uneori, dar alteori anevoioase. Cele 25 de lucrări de linogravură produc o impresie de epurare stilistică până la a se confunda, dar ele ne fac astfel să înţelegem imaginea ce apare din configuraţia ritmică a compoziţiei. Poetica imagistică a lui Tiberiu Cosovan se naşte şi este de fapt, ca toate celelalte arte vizuale, un proces de cunoaştere a esenţelor lumii, autorul fiind un intelectual care conferă, indiferent de intenţia „fotografică”, sens materiei vizuale, formulând probleme esenţiale cu simplitate şi măiestrie artistică.
Sinceritatea lui devine factor de creaţie, se joacă serios cu linia ca un orfevrier, crede în meşteşugul său, în modul necesar de expresie plastică, se slujeşte de ea ca de un semn tabu necesar credinţei sale. Arta lui este în primul rând lirism şi poveste. Fie că vorbeşte cu sine însuşi, fie că vorbeşte cu alţii sau despre alţii, Tiberiu Cosovan se află în planul expresiei plastice documentariste.
Fiecare lucrare este legată de povestea
unei străzi, a unei clădiri, a unui detaliu de viaţă
Perspectivele lui în toate anotimpurile sugerează o stare de spirit, oricare lucrare devine o imagine poetică a tinereţilor, a regretelor, a nostalgiilor, subliniind că dincolo de poezie este întotdeauna viaţă.
Fiecare lucrare este legată de povestea unei străzi, a unei clădiri, a unui detaliu de viaţă care cosmetizează lumea; în mare parte lucrările par să fie marcate de o claritate desăvârşită, factorul estetic hotărâtor în împlinirea actului creator fiind sugestia deschiderilor simbolice şi a misterului.
Arta, ca meşteşug împlinit, se desfăşoară univoc, substraturile coerente ale realităţii unei epoci, ochiul graficianului linogravor nu dezvăluie ci confirmă interpretând istoriceşte obsesiv dramele imediate.
Autenticitatea trăirilor e dublată de o particularizare a mijloacelor de expresie, care urmează liniile unei diagrame sentimentale zbuciumate, de o sensibilitate care nu suportă ambiguitatea.
Un autor de imagini
care aspiră să scoată trecutul din uitare
Tiberiu Cosovan ne propune o întoarcere în timp la vremuri aşezate şi statornice, acelea în care iubirea înseamnă mult şi definitivează existenţa.
Avem de-a face cu un autor de imagini adânci, care aspiră să scoată trecutul din uitare, un memorialist care se dăruieşte celor care, lecturându-i creaţia, vor să se redescopere vulnerabili şi visători, contemplativi în faţa unei lumi dezlănţuite.
Tiberiu Cosovan nu poate fi trecut cu vederea în neliniştea lui; să descifrăm dintre chipuri chipul lui din umbra semnelor, a semnelor vizuale.
