Dragusanul - Blog - Part 1415

Necunoscutul din umbra semnelor

 

Konstantyn Ungureanu-BOX:

 

Cronică plastică

 

1 C Ferdinand

Necunoscutul din umbra semnelor

 

         Tiberiu Cosovan vine dintr-o zonă aparte a perceperii şi redării acelui tip de imagine ce este destinat să se transforme în literatură, un aspect de care trebuie să ţinem cont deoarece caracterizează, într-o formă sau alta, fiecare dintre lucrările lui care alcătuiesc şi-i întregesc activitatea profesională. Activitate ce se distinge printr-o încrâncenare discursivă ce se transformă într-o adevărată pecete stilistică a unei povestiri nostalgice care alcătuieşte seria de linogravură intitulată „Suceava – caligrafii sentientale”, serie prezentată în expoziţia ce se constituie ca un eveniment-pretext al naraţiunii şi tratării discursive a motivului propriu-zis.

 

Un autor dublat de un fin cunoscător

 

1 C Turnu Rosu

 

al artei şi al literaturii plastice

 

        Tiberiu Cosovan îşi impune propria regulă, care reclamă o viziune retrospectivă prin figurarea unei priviri insistente în a demonstra că percepţia vizuală este aceea care atrage după sine valoarea unei spuneri ce poate convinge şi interesa diverse categorii de lectori ai vizualului.
Naraţiunea imagistică – gen istorisire – evocă tot felul de probleme, nu întâmplător istoria şi ficţiunea unei străzi, a unor locuri încărcate de nostalgia trecutului şi de prospeţimea prezentului.

        În fiecare lucrare se poate constata o adevărată invazie a naratorului în ceea ce vede şi în ceea ce ne propune să ne închipuim, bazându-se pe o demonstraţie de virtuozitate tehnică, precizie arhitecturală, pe asumarea unor cutume literar-plastice cunoscute şi filtrate de un autor dublat de un fin cunoscător al artei şi al literaturii plastice (aşa cum se poate remarca în tot ceea ce face, atât în linogravură, cât şi în scrierile literare).

        La urma urmei, unul dintre rosturile acestui tip de intelectual-artist este acela de a vedea, de a înţelege şi de a ne arăta ceea ce multora dintre noi ne scapă.

 

O lectură vizuală memorabilă,

 

1 C Strada

 

neîncorsetată de specificităţi discursive moderniste

 

        Expoziţia semnată de Tiberiu Cosovan readuce şi reaminteşte – dincolo de multe evidenţe ce ţin strict de zona limbajului plastic – şi această delicată problemă de etică, lucrările circumscrise acestei expoziţii de linogravură având şi calitatea de a oferi o lectură vizuală memorabilă, neîncorsetată de specificităţi discursive moderniste.

        Aventura imaginii se apropie de un final care vizează redescoperirea povestirii în planul metapovestirii, revenind la o realitate asumată şi realizând o povestire (în imagini) cu valenţe autobiografice, cu incursiuni în planul memoriei afective.

        Reflexiv şi autoreflexiv, Tiberiu Cosovan ne transmite şi o notă de ironie critică cochetând cu ideea de crochiu arhitectural, cu intenţia de a surprinde forţe ale realităţii investigate cu mijloacele vizualului, cu trimitere la planul unei morale absolute. O micro-poveste de nostalgie insolită, alcătuită pe parcursul celor 25 de lucrări, al cărei personaj narator parcă este strada.

 

Naratorul grafician este marcat superior

 

1 C Plaiesilor

 

cu simţul analizei şi autoanalizei

 

        De la o lucrare la alta, perspectiva liniară glisează ingenios, oferindu-i autorului prilejul de a configura portretul moral al unei societăţi cu dimensiuni banale, ridicată la nivelul unui studiu contextual-imagistic.

        De altfel, modelul moral al unei străzi este repetabil în toate lucrările în care naratorul grafician este marcat superior cu simţul analizei şi autoanalizei, care denotă, din perspectiva tehnicilor limbajului plastic, o suficientă experienţă de viaţă în domeniul literaturii artelor.

        Subiectul pe care l-a ales e atât de periculos şi pretenţios încât arta lui Tiberiu Cosovan ar putea intra într-un proces de banalizare, fie că aduce cu sine o preangajare în documentarism, fie că este o baricadă împotriva libertăţilor de limbaj.

        Este vorba, oricum, de o nobilă cultură a problemelor esenţiale ale lumii vizuale, spiritualitatea culturală a lui Tiberiu Cosovan constând în disciplina cu care elaborează fiecare temă în parte împărtăşind-o cunoaşterii de subtil profesionist, cu o cultură de specialitate care ne face pe mulţi dintre noi mai cuminţi şi mai luminaţi.

 

Arta lui este, în primul rând,

 

1 C Palat

 

lirism şi poveste

 

        Poetica lui are un accent emotiv cu acorduri simple, clare, liniar melodioase uneori, dar alteori anevoioase. Cele 25 de lucrări de linogravură produc o impresie de epurare stilistică până la a se confunda, dar ele ne fac astfel să înţelegem imaginea ce apare din configuraţia ritmică a compoziţiei. Poetica imagistică a lui Tiberiu Cosovan se naşte şi este de fapt, ca toate celelalte arte vizuale, un proces de cunoaştere a esenţelor lumii, autorul fiind un intelectual care conferă, indiferent de intenţia „fotografică”, sens materiei vizuale, formulând probleme esenţiale cu simplitate şi măiestrie artistică.

        Sinceritatea lui devine factor de creaţie, se joacă serios cu linia ca un orfevrier, crede în meşteşugul său, în modul necesar de expresie plastică, se slujeşte de ea ca de un semn tabu necesar credinţei sale. Arta lui este în primul rând lirism şi poveste. Fie că vorbeşte cu sine însuşi, fie că vorbeşte cu alţii sau despre alţii, Tiberiu Cosovan se află în planul expresiei plastice documentariste.

 

Fiecare lucrare este legată de povestea

 

1 C Marx

 

unei străzi, a unei clădiri, a unui detaliu de viaţă

 

        Perspectivele lui în toate anotimpurile sugerează o stare de spirit, oricare lucrare devine o imagine poetică a tinereţilor, a regretelor, a nostalgiilor, subliniind că dincolo de poezie este întotdeauna viaţă.

        Fiecare lucrare este legată de povestea unei străzi, a unei clădiri, a unui detaliu de viaţă care cosmetizează lumea; în mare parte lucrările par să fie marcate de o claritate desăvârşită, factorul estetic hotărâtor în împlinirea actului creator fiind sugestia deschiderilor simbolice şi a misterului.

        Arta, ca meşteşug împlinit, se desfăşoară univoc, substraturile coerente ale realităţii unei epoci, ochiul graficianului linogravor nu dezvăluie ci confirmă interpretând istoriceşte obsesiv dramele imediate.

        Autenticitatea trăirilor e dublată de o particularizare a mijloacelor de expresie, care urmează liniile unei diagrame sentimentale zbuciumate, de o sensibilitate care nu suportă ambiguitatea.

 

Un autor de imagini

 

1 C Capitania

 

care aspiră să scoată trecutul din uitare

 

        Tiberiu Cosovan ne propune o întoarcere în timp la vremuri aşezate şi statornice, acelea în care iubirea înseamnă mult şi definitivează existenţa.

        Avem de-a face cu un autor de imagini adânci, care aspiră să scoată trecutul din uitare, un memorialist care se dăruieşte celor care, lecturându-i creaţia, vor să se redescopere vulnerabili şi visători, contemplativi în faţa unei lumi dezlănţuite.

        Tiberiu Cosovan nu poate fi trecut cu vederea în neliniştea lui; să descifrăm dintre chipuri chipul lui din umbra semnelor, a semnelor vizuale.


Veţi avea un festival de vis

 

BUCOVINA ROCK CASTLE:

 

 

Veţi avea un festival de vis!

 

 

În această seară (de joi, 21 iunie), eu, Ion Drăguşanul, şi Constantin Emil Ursu am fost convocaţi de către Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Ioan Cătălin Nechifor, la o amplă şi amănunţită analiză a proiectului ediţiei din 22-25 august 2013 a Festivalului (cu adevărat) Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE.

 

Drept consecinţă, sprijinul, de care beneficiază “Bucovina Rock Castle”, din partea Consiliului Judeţean Suceava este mult mai mare, decât cel la care putem noi spera, şi încă din acest an (doar eu rămân cu leafa de 1.000 lei, dar nici n-am cerut mai mult, că-aşa vor muşchii lui brăteanu).

 

Prin urmare, vă pot garanta că veţi avea un festival de vis, mult mai bun şi decât cel din ediţia trecută.

 

În line-up, datorită unor cauze obiective, trupa din Republica Moldova, INFECTED RAIN, va fi înlocuită, în seara de 22 august, cu trupa ucraineană JINJER (şi ce surpriză plăcută va fi, pentru toată lumea, această trupă din ţara vecină şi, din punctul meu de vedere, prietenă).

 

Ţin să-i cer scuze publice domnului Ioan Cătălin Nechifor pentru toate agresiunile pamfletarde, cu care l-am oropsit în ultimele zile, deşi năravul ăsta, de a sparge geamul gospodarilor care nu-şi ţin potăile în lanţ îl am încă din copilărie.

 

Practic, în această seară, am putut constata că preşedintele nu l-a izgonit din fiinţa sa pe Cătălin, “pozarul lui Mârza”, pe care îl preţuiam atât, odinioară, inclusiv şi pentru refuzul de a accepta un post de deputat, atunci când încă nu se simţea suficient de pregătit.

 

Am multe veşti bune să vă dau, dar parcă le-aş ţine pentru mine, urmând să vi se dezvăluie în timpul festivalului. Asta, în cazul în care şi partenerii noştri artistici, respectiv Minea Blidariu, Nick Făgădar şi Adrian Neagoe, de la LUNA AMARĂ, Lucian Csibi, de la RELATIVE şi Bogdan Mezofi, de la GRIMUS, ca să nu mai vorbesc de Andi, de la TOY MACHINES vor rezista bucuriei de a vi le împărtăşi.

 

Suceava va avea festivalul pe care îl merită cu prisosinţă, un eveniment cultural unic în Moldova, dobândit prin încrâncenarea unui scriitor, a unui istoric şi iată că şi prin cea a unui inginer, Cătălin Nechifor.

 

Ne vedem, în şanţul Cetăţii Sucevei, în seara zilei de 22 august 2013, orele 18, pentru a omagia, prin muzica generaţiilor cu adevărat tinere, timp de patru nopţi, memoria ctitorului de târg şi de cetate, voievodul Petru Muşat.

 

 

Ion Drăguşanul

 

 

 

 

 


Comunicat: Bucovina Rock Castle

 

Comunicat: Bucovina Rock Castle

 

1 Rock

 

rămâne desfiinţat,

 

până când vor fi sancţionate

 

abuzurile sfidătoare

 

ale arendaşilor culturnici

 

brăteanu călin, horvat petru şi filip sorin

 

         Nu e prima dată când arendaşii spaţiului cultural bucovinean, brăteanu, horvat, filip şi semidoctul numit de Consiliul Judeţean Suceava în consiliul de administraţie al Centrului Cultural “Bucovina” îşi bat joc de cultura temeinică, prin insolente abuzuri.

        În ianuarie, aceiaşi nevolnici şi-au permis să taie, până la mai puţin decât leafa lunară a oricăruia dintre ei, premiile însumate ale artiştilor plastici Adrian Bocancea, Radu Bercea, Tiberiu Cosovan şi Carmel Georgescu (un pictor cu expoziţii permanente în străinătate, dar aflat, în arendăşia brăteanu-horvat-filip şi nimeniul judeţean, la cheremul imbecilităţii lor).

 

        Nimeni nu a protestat atunci, din păcate, deşi însemna mult oamagiul adus unor astfel de personalităţi.

 

        Brăteanu, un şmecheraş care veşnic s-a aflat înspre partea unde se mulge vaca (deja a devenit… liberal!), a folosit, mereu, bugetul Centrului pentru a-şi angaja ilegal rubedeniile şi cetăţenii care să-i scrie teza de doctorat, iar în luna aceasta, a cheltuit 300 milioane pentru a-şi mitui “savanţii”, la fel de doctori cum va fi şi el, bătându-şi joc de memoria lui Ciprian Porumbescu şi prin stupizenia “Ciprian Porumbescu necunoscut” (doar de minţişoarele lor, iar dovada o găsiţi în recuperările de memorie muzical-dramatică suceveană din acest site). Zeci de milioane au primit “colegii lui… muzicologii”, că doar bugetul Centrului este arendăşia lui Brăteanu.

 

        Am protestat public atunci, dar ca şi Moise, vorba unui epigramist român de prin America, am vorbit în pustiu. Nimeni nu vrea să audă despre potlogăriile făcute de “consiliul de administraţie” al Centrului (anti)Cultural “Bucovina”, prin incredibilele potlogării ale lui Brăteanu.

 

        Acum, brăteanu, horvat, filip şi trepăduşul Consiliului Judeţean Suceava şi-au permis să saboteze Festivalul (cu adevărat) Internaţional “Bucovina Rock Castle”, în condiţiile în care era făcut la cheie, profesionist şi mai mult decât rentabil, ba şi eficient ca produs cultural-turistic, sute de tineri şi din străinătate (în principal Anglia, Germania şi Danemarca) contactând prieteni sau cunoscuţi suceveni pentru a fi sfătuiţi în rezolvarea problemei cazării şi a alegerii itinerariilor bucovinene, prin zonele pe care să le viziteze în zilele dintre nopţile de festival. Nu mai vorbesc de tinerii români, că doar i-aţi auzit, la ediţia trecută, scandând numele judeţelor lor, de parcă ar fi redevenit Cetatea Sucevei, iarăşi, capitală a Moldovei.

 

În treacăt fie spus, festivalul acesta, închinat memoriet ctitorului Sucevei şi al Cetăţii, pe care primarul ion lungu l-a zvârlit în parcul Cetăţii, costa doar de trei ori şi ceva mai mult decât de mita oferită de brăteanu “colegilor lui, savanţii dohotori muzicologi”.

 

        Datorită articolului lui Tiberiu Cosovan, publicat de instituţia de cultură, numită “Monitorul de Suceava”, datorită ecoului pe care l-a avut acel articol şi în media, dar şi în rândurile iubitorilor de muzică rock, preşedintele Nechifor a solicitat corecţiile necesare.

 

        Numai că nu am de gând să accept nici o corecţie, atâta vreme cât arendaşii culturnici brăteanu, horvat, filip şi trepăduşul judeţean nu vor fi traşi la răspundere pentru repetatele lor abuzuri.

 

        Eu şi fiul meu, Andi, nu avem nevoie de un astfel de festival. Noi doar încercam să dăruim Sucevei un act de cultură pe care nici un alt judeţ din Moldova nu-l are. Şi mai doream să urmăm îndemnul trupei KUMM de a o “ţine tot aşa”, pentru că mai este foarte puţin până la a deveni, cu bani puţini, cel mai important festival rock din Europa răsăriteană, festivalul sucevean fiind, încă de la a doua ediţie, unul dintre cele mai bune din estul european, după cum au ţinut să sublinieze, de pe scenă, cei de la KUMM.

 

        Nu e meritul meu şi al lui Andi, ci al numeroşilor lui prieteni, care s-au implicat cu tot sufletul şi cu năvalnica lor inteligenţă în acest festival. Mă refer la Mihnea Blidariu, Nick Făgădar, Lucian Csibi, Bogdan Mezofii, Cristi Rangu, deci la trupele “Luna Amară”, “Relative”, “Grimus” şi aşa mai departe, fără a uita, desigur, de “Toy Machines” şi de ceilalţi suceveni, inclusiv de publicaţiile “Monitorul de Suceava” şi “Jupânu”.

 

        Încă nu sunt decis dacă mai fac sau nu festivalul, deşi Andi mă tot roagă să nu mă mai uit atâta la cele pământeşti, ci la ceea ce va deveni “Bucovina Rock Castle” în 2-3 ani. Instinctele îmi spun că, atâta vreme cât lipitorii de afişe electorale şi cântăcioşii din campanii (brăteanu a cântat pentru Mîrza, iar filip – pentru Donţu, în vreme ce horvat, înmuiat în spirtualitate scoţiană, împărţea, prin parc, umbrele PDL) vor tot primi în arendă bugetele culturale, ar trebui să tot ridic barda spre cer.

 

        Dumneavoastră ştiţi că, în vreme ce singurul pictor român, din ţară şi din diaspora, suceveanul Ungureanu-Box, moare de foame, ăştia, vrăjmaşii “descurcăreţi” ai culturii huzuresc cu lefuti uriaşe, dobândite fără concurs şi în totalul sctir al legii lui Boc, prin care se reducea cu 25 % efectivul de angajaţi bugetari?

 

        Şi un lucru nostim: când cineva a propus ca doamna Gabi Teişanu, cu 2 facultăţi făcute pe bune, cu un master în filosofia artei, să fie promovată consultant artistic (finul lui brăteanu a fost angajat direct “regizor artistic”, deşi e semi-analfabet), iar brăteanu a ripostat: “Nu, că dacă îi dăm ei un post de consultant, o să vrea să fie făcut consultant şi Drăguşanul!”.

        Fii pe pace, măruntacule, nu vreau! Mai bine supravieţuiesc din 1.000 lei pe lună, decât să decad drept egal al tău, chiar dacă aş avea, atunci, parte de un salariu cât de cât decent. Că doar mie nu mi-aţi da maximul admis, cum v-aţi luat voi. În fond, vi se şi cuvine, că doar cu atâta rămâneţi: cu ce înhăţaţi, mistuiţi şi…

 

ÎN CONCLUZIE: Nu cred că Suceava lui Nechifor, Lungu şi ceilalţi arendaşi merită Festivalul Internaţional “Bucovina Rock Castle” .


Păcat dumnezeiesc

 

1 Politica

 

 

Era o noapte limpede şi vastă
vag rezemată-n umărul meu stâng
când, pricepând că îmi lipseşte-o coastă,
am mers la Dumnezeu ca să mă plâng,
şi-abia îngenunchiasem eu cuminte
pe treptele din căile lactee
şi-am şi văzut cum cosmicul părinte
îmi modela din coastă o femeie,

 

 

dar ce femeie!, suplă, mlădioasă
şi-aidoma minunilor cereşti,
că-am şi-ntrebat: De ce-i aşa frumoasă?,
iar Dumnezeu zâmbi: Ca s-o iubeşti!…

 

 

Apoi, desigur, au trecut trei zile
până-am simţit, din nou, că n-am o coastă
şi-am protestat cu închinări umile:
De ce-ai făcut-o, Doamne, aşa proastă?!,
iar cosmicul părinte îmi zâmbise
cu bunătatea lui dumnezeiască
şi-ntr-un final al zâmbetului zise:
Fără prostie, cum să te iubească?

 

 

Morala: Doamne, Doamne, ce năpastă
că n-ai ştiut să lucri cu folos
şi-a trebuit să faci femeia proastă,
de nu-ţi ieşi bărbatul şi frumos!


Patriotismul lui Mircea Geoană

 

Patriotismul lui Mircea Geoană

 

1 Geoana

 

Se plânge-aproape-n fiecarea seară

nevasta-i pregătită spre hârjoană

că Mircea-al ei, de-atâta drag de ţară,

cam rar mai pune… geoană peste geoană!