La Călineşti, Eminescu e viu sau măcar se mişcă

         La Călineşti, în comuna Şerbăuţi, Eminescu e viu, sau măcar se mişcă, prin intermediul nepoţilor lui direcţi şi indiscutabili, distinşii poeţi Ion Cozmei şi Veronica Carmen Steiciuc. Ba chiar şi casa în care nu a locuit nici un Eminovici există şi e vizitată, anual, de însuşi Eminescu, păşind cu tălpile lui Cozmei şi ale diafanei Steiciuc, dar înfăşurat doar în mantia ei de cavaler al poeziei milaneze.

         Bun, aş putea să vă spun că în Călineşti au trăit şi s-au îngropat cinci generaţii de Eminovicieni, dar nici un mormânt nu a mai rămas drept amintire, pentru că s-au năpustit peste ele bogătoii fuduli ai satului fără memorie. Tot aşa, aş putea proba că jalnica, dar nevinovata căsuţă din imagine este tot atât de eminoviciană, pe cât sunt Cozmei şi Steiciuc de nepoţi. Dar nu o fac, îi las în plata Domnului şi a autorităţilor judeţene.

         În fond, câtă vreme Steiciuc şi Cozmei nu se cred Hitler şi Stalin nu-s deloc periculoşi.

Băsescu, cu referundumul pe “gaşca de politicieni”

        Înclin să dau dreptate spuselor Preşedintelui Băsescu, atunci când acuză “o gaşcă de politicieni”, care “s-a hotărât să-şi facă o Constituţie”, dar nu şi carnivorului politruc Băsescu. 

         Vai de biata Constituţie: a ajuns preş ba pentru unii, ba pentru ceilalţi!

         “De data asta, stau cu referendemul funcţie de reacţia lor”, zice, ameninţător, deci conform firescului său, Băsescu, dar nu mai citez mai departe. Treaba lor, mân’ce-se ca potăile, până n-o mai rămâne os pe os!

Pe Ponta îl doare în cot de referendum

        După cum ne-a explicat, antenistic, mai anţărţ, pe Victor Ponta îl doare în cot de referendum şi de posibilele lui rezultate. În fond, zicea el şi îl citez din memorie, dacă s-ar face un referendum pe tema reintroducerii pedepsei cu moartea, toată lumea ar vota pentru, dar nu se poate ţine cont de o astfel de opţiune, care nu este şi… europeană.

         Pe toate le ştie Victoraş Ponta Europeanus, semn că ne plagiază până şi gândurile. Nu şi pe al meu, pentru că eu, ştiind cum funcţionează târfuliţa Justiţie în România, nu aş vota reintroducerea pedepsei cu moartea, ca să nu devin, involuntar, complicele Justiţiei la asasinarea nevinovaţilor şi la achitarea criminalilor.

Pierd un prieten, dar câştig un manager!

        Citesc prin ziare că prietenul meu, Viorel Varvaroi, proaspăt fericit bunic al unei micuţe prinţese, tocmai a primit girul deliberativului judeţean pentru a ocupa, din 16 iulie, postul de manager al Centrului Cultural “Bucovina”. Nu-i bai, pierd un prieten, dar câştig un manager!

         În treacăt fie spus, Viorel Varvaroi, deşi nu are o biografie creatoare sau măcar una cântăcioasă, pare să fie, în clipa de faţă, cea mai bună soluţie, experienţa lui în gestionarea fenomenului cultural manifestându-se, de-a lungul anilor, eficient şi impecabil.

         Promit să-l ajut, la nevoie, adică doar atunci când mi se va cere să o fac. În rest, voi rămâne ceea ce sunt, dar cu un prieten mai puţin, pentru că doar n-o să mă trag de şireturi cu… ditamai managerul!