Raluca Blezniuc, o surpriză pentru alţii

Nu mai ştiu când am debutat-o, iniţiind-o, în acelaşi timp, în secretele care s-o ajute să recupereze, în cât mai scurt timp, măcar o jumătate de deceniu creator. Apoi, am pierdut legătura. De fapt, am rupt legătura, pentru că Raluca, discipol ideal, înţelesese rapid ce are de făcut. O lăsasem să zboare singură, convins că va ajunge la cer şi nu în hăurile liricoide, în care se prăbuşesc mai toate femeiuştile care doar se cred hăruite şi doar pozează în preocupate de eul interior.

Astăzi, precum văd, Raluca Blezniuc gustă din mierea gloriei literare cu o cochetărie aproape copilărească, dar oricum pură şi proaspătă. Dacă va şti să păstreze, veşnic, nealterat copilul care a fost, Raluca va şi dura în spiritualitatea românilor (dar fără să rămână doar la poezele, ci să-şi dorească şi să facă mult mai mult).

Peste câteva zile, în 29 iunie, Raluca Blezniuc, certitudinea liricii româneşti de astăzi, îşi va serba ziua de naştere (încă în adolescenţă, din câte îmi amintesc). Felicitări, Raluca, fericire şi la mulţi ani! 

Când aş… vota-o pe Elena Udrea?

Privindu-i, ocazional, fotografiile, îmi spun că, dacă aş fi măcar cu 20 de ani mai tânăr, şi eu aş… vota-o pe Elena Udrea. Dar nu pentru funcţia de Preşedinte al României. Mi-aduc aminte că am şi cunoscut-o, prin intermediul lui Gheorghe Flutur, pe când cu oul încondeiat pentru Cartea Recordurilor, şi am zis, atunci: Elena Udrea a trudit anume, / până-a găsit, în zări bucovinene, / cel mai frumos şi mare ou din lume, / cică păstrat de Flutur. În izmene.

De parcă n-ar fi ştiut bietul de mine că ouăle record al tuturor recordurilor sunt cele ale lui Traian Băsescu! La drept vorbind, un ou, grotesc pictat, poartă Băsescu şi pe umeri, iar acesta, în mod justificat, va intra în Cartea Recordurilor negative ale istoriei românilor.   

Ovidiu Milici, politician cu ziua

Ovidiu Milici, politicianul sucevean care se tot ridicase împotriva lui Gheorghe Flutur, pe când nu vedea că răul se afla în chiar lumea politică pe care o apăra şi care, ajunsă la ciolanul puterii, avea să-l îmbrâncească duşmănos cât-colo, împlineşte, pe 4 iulie, o frumoasă vârstă, una care încă îl îndreptăţeşte la viitor. Doar puţină cumpătare îi mai trebuie şi mai multă atenţie politică spre zona în care… se mulge vaca publică. În rest, Ovidiu este şi rămâne un băiat bun, căruia îi urez, din toată inima, fericire şi la mulţi ani!

Hrebenciuc, în locul lui Becali?

Zvonul public încearcă să încetăţenească ideea că şturlubaticul USLaş Viorel Hrebenciuc va ajunge în locul lui Gigi Becali. Patron la Steaua, adicătelea, deşi nu aş crede. Nu pentru că nu l-aş şti în stare de orice pe samsarul politic cu rădăcini siminicene, ci pur şi simplu pentru că, făcând voit abstracţie de Steaua şi de binele ei (deşi sunt… rapidist), lui Hrebenciuc i se potriveşte mănuşă (chiar şi Băsescu este de aceeaşi părere) doar locul actual al bietului Gigi. 

Nicoleta Cojocaru, nici ţărancă tv, dar nici artistă

Cu aere de mare artistă, deşi, cu incultura ei strălucitoare nu poate fi, aşa cum nu poate fi nici ţărancă, deşi cântă folcloricios (ţăranca, spre deosebire de ea, vorba lui Emil Havriliuc, şi prăşeşte!), Nicoleta Cojocaru falsifică, la tot mai nătângul post tv al lui Băişanu, şi ultimele vestigii de datină românească. Nu am nevoie de alte argumente, decât cel al bundiţei de dihor (păcat că nu i se văd şi opincile cu colţuni de lână), pe care o poartă cântăcios şi pe timp de vară. Şi nici nu e nevoie de argumente, în cazul acestei bagatelizante de spiritualitate străveche. Mai nou, Nicoleta trage bigot în jugul folcloric, alături de primarul Lungu, la marea sărbătoare a Sfintei Sarmale de Sânziene. Să le fie de bine!