Dragusanul - Blog - Part 1406

Incompetenţi, dar tari în clanţă

 

pricopie         Despre ministrul funeriu al lui Ponta, Remus Pricopie, n-am auzit, până în clipa în care Ponta îi reproşa că ar fi fost „sac de box” într-o emisiune televizată. Dacă ar fi fost tare în clanţă, primea felicitări.
        Că învăţământul românesc este pe măsura lui Pricopie, adică nici cal, nici măgar, nu-l interesează pe Ponta.
        Pricopie, licenţiat în chimie-fizică (aidoma lui Funeriu), dar iute plictisit de Mendeleev şi de Newton, şi-a tras nişte masterate şi specializări în politruchie prin America şi prin Anglia, consolidându-şi un CV desăvârşit pentru deschiderea şi închiderea uşilor prin Ministerul Educaţiei.
        În iunie 2012, Pricopie a fost de partea lui Ponta, în chestiunea evidentului plagiat, în care, cu viziunea lui chimico-fizică, descifra doar „o bătălie politică, în interiorul unei comisii care ar fi trebuit să respecte standardele legale şi academice” – io-te fleoşc!
        Şi, iac-aşa, Pricopie s-a uns ministru, iar învăţământul românesc s-a uns şi el. Ştiţi foarte bine cu ce.


Ţara lui tercea-Bercea: la vot

 

B 10

 

Ne-om căi, de-o să ne-asculte

Dumnezeu, de rău, de tot:

– Ni-s păcatele cam multe,

iartă-ne că-am mers la vot!

 

 

Caricatură de Radu Bercea
Epigramă de Ion Drăguşanul


Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: grimus

 

grimus 1

 

         Captivaţi de culturile străvechi şi, în primul rând, de cea persană, din care şi-au luat numele de pasăre oraculară „Simurgh” („Grimus” e anagrama stabilită de scriitorul Salman Rushdie), muzicienii clujeni care aveau să dureze trupa „Grimus”, pe osatura trupei „Revers” (în 2005), au devenit, din 2007, când s-au calificat în finala mondială a concursului „Global Battle of the Bands”, care s-a ţinut la Londra, în decembrie, şi unde au primit trofeul de bronz, una dintre trupele reper ale rockului alternativ românesc.

 

 

grimus 4

        

         Iar cu asta, am cam spus şi au cam spus totul.

 

Grimus 2         „Grimus”, adică Bogdan Mezofi, Vali Rauca, Tamas Adorjani, Cristi Boţan, Titus Vădan,  Lehel, adică un veşnic extaz metafizic… dinamic – în mod paradoxal, extaz care „se întâmplă pe drumuri… sub auspiciile zeului Pan”, va onora BUCOVINA ROCK CASTLE sâmbătă, 24 august, într-o seară pe deplin dedicată rocului românesc alternativ (Natif, Toy Machines, Grimus, Luna Amară, Byron, OCS).

 

        Am scris „va onora” şi dintr-o motivaţie sentimentală, „Grimus” fiind, prin vocalistul Bogdan „Dabija” Mezofi, trupă întemeietoare (alături de Luna Amară, Toy Machines şi Relative) a festivalului bucovinean de rock.Iar cu asta, am cam spus şi au cam spus totul.


Minunea de la Maglavit: mănăstirile mitologice

 

         Într-un veac de alienare mai decisivă şi mai cumplită decât cea anticipată de Karl Theodor Jaspers, filosoful german cu o copleşitoare influenţă asupra teologiei, românii au avut doar făcători de minuni.
        Bun, pe teritoriul binecuvântat al românilor au existat, ca şi pe cel nemţesc, şi filosofi precum Blaga, Roşca, Eliade, Gherasim, Cioran, Ţuţea, dar românii nu i-au avut, nu-i au şi nu-i vor avea vreodată.

        Românii au doar făcători de minuni, vocaţia lor atavică fiind mitologicul difuz şi surprinzător, care trebuie doar crezut, nu şi cercetat, nu şi deprins prin iniţieri. Iar în domeniul acesta, al necercetării şi neiniţierii, biserica lor nu are egal.

 

Manastirea Maglavit        Petrache Lupu, cumva şi un filosof instinctual, dar, mai ales, un iniţiator inegalabil în a crede necondiţionat, a săvârşit şi minuni („Credinţa ta te-a vindecat”, spunea Iisus şi cam la fel spunea şi Petrache Lupu), dar fără să primească nimic, recunoştinţa pământeană cuvenindu-i-se doar bisericii, care s-a şi grăbit să-i găsească acestui Adam al inefabilului miraculos şi o Evă pe măsură, în persoana Mariei Petrea, fata de ţăran din Parepa, care, în adolescenţa-i naivă, confunda avansurile amoroase ale unui flăcău cu „lucrătura diavolului”.
         Pe locurile în care Petrache Lupu, înainte de a fi reîmbrâncit în anonimat de comunişti, şi-a depus sufletul mladă, s-a durat o mănăstire. Manastirea Parepa
        La fel s-a întâmplat şi la Parepa.
        Rămânem, deci, un popor bigoto-mitic, de esenţă preistorică. Pietrificat în preistorie.

        Profit de prilej pentru a vă spune că Lucian Blaga, atunci când vorbea de „veşnicia (care) s-a născut la sat” nu se referea la durabilitatea satului românesc, ci la lipsa lui de istoricitate, deci de timp, de devenire. Se referea la starea de pietrificare, de osificare a satului românesc tradiţional.
        Din nefericire, clasicii nu se mai citesc, ci doar se citează.


BOA(la) la români: votul universal

 

BOA Cui

 

O fi sau nu o fi blestemul pâinii,

dar ca într-un destin netot,

din patru-n patru ani, românii

se sinucid… mergând la vot!

 

 

Caricatură de Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA
Epigramă de Ion Drăguşanul