“O fereastră şi o oglindă”: Roberta Anastase

        Deschizând blogul Robertei Anastase, nu mi-am putut crede ochilor: fata asta frumoasă (nu pe gustul meu, dar foarte frumoasă), nu-i nici pe departe prostuţa pe care o inventase viaţa parlamentară românească.

         Roberta are o structură lirică a sufletului şi a minţii surprinzătoare şi, în acelaşi timp, încântătoare, cuvintele fiind doar curgeri, în care imaginile şi ideile nu se stingheresc reciproc, ci, dimpotrivă, se pun în valoare, printr-o neaşteptată armonie.

         În blogul ei, Roberta Anastase e sinceră, inteligentă şi de o subtilitate creatoare a discursului remarcabilă. Spune Roberta pe blogul ei:

         „Blogosfera e un juriu. Judecata poate fi nedreaptă, dar e aproape întotdeauna sinceră. S-a spus că multe înfrângeri ar fi putut fi transformate în victorii, dacă generalii, care au purtat bătăliile, ar fi avut răbdare să citească câte un paragraf din cartea de istorie. Cred, însă, că propria istorie, cea trăită, poate ajuta mai mult decât cărţile de istorie în transformarea înfrângerilor în victorii.

         Acest blog este pentru mine, în acelaşi timp, o fereastră şi o oglindă. O fereastră a mea către voi şi o oglindă a voastră către mine”.

         Ca să vezi: Roberta Anastase este una dintre puţinele femei din Parlamentul României îndreptăţită să-şi ducă, uneori, degetele la tâmplă. Cine nu-i pe deplin convins, să-i citească blogul!

Elena Udrea citează din opera Preşedintelui… Norvegiei

         Cultă de duhneşte (noroc de parfumurile-i scumpe), fatala Elena Udrea îşi duce, uneori, degeţelul la tâmplă, mimând gândirea, zbaterea clocotitoare a ideilor, care i-ar îmbla, aşa, slobode şi nărăvaşe, pe sub splendida-i coafură, dobândită în atelierele specializate într-o astfel de artă capilară. 

        Când se preface că gândeşte, Elena Udrea se visează mare coană telectuală, numai bună de preşedinte (s-a obişnuit, deh!, la Cotroceni), aşa că şi citările ei din literatura clasică tot la operele ieşite de sub condeiele bucale prezidenţiale fac referinţă, că doar nu vreţi să se compromită splendidul exemplar al parvenirii feministe cu vreun sărăntoc de Balzac, Shakespeare, Tolstoi, Schiller sau Lucian Blaga… Stai-stai, de Blaga parcă ştie ea ceva: nu-i ăsta dulăul lui Băsescu? Parol că da!

         Ca toată pletora politrucă, şi Elena Udrea are un blog.

         Unul care nu o arată nici frumoasă, nici inteligentă, ci, cu îngăduinţă mai dihai decât cavalerească, naivuţă, prostuţă, inclutuţă, ba chiar şi fără diminutive, ba chiar bine (de fat, rău) de tot.

         În cea mai recentă postare, „USL anunţă investiţii străine de 10 miliarde de euro în 2013. Când o face plopul pere şi răchita micşunele”, frumoasa Elenă citează, precum vedeţi, din opera teoretică şi practică a Preşedintelui… Norvegiei, apoi se pune pe ciomăgit, parţial cu dreptate (dacă ar fi făcut-o cineva care n-ar fi adus ţara în ruină) şi majoritar cu demagogie crasă băsesciană: „Nici cei ale caror creiere au fost „spalate” de televiziunile lui Voiculescu atatia ani n-ar putea crede ca un Guvern din cauza caruia investitiile straine in Romania scad continuu, care a atras in jumatate de an mai putin de 400 de milioane de euro, poate aduce in restul anului, ca prin farmec, restul de peste 9,6 miliarde de euro”.

         Băsescu, Ponta, Udrea, Antonescu – tot un drac!

Pârâcioasa Andreea Paul Vass, o caricatură a fascismului

        Cucoana din Sălaj, cu afaceri lemnoase, pe numele dragei sale măicuţe, pe care nimeni nu le cercetează, probează o îngustime a minţii remarcabilă, ba chiar înduioşătoare, dacă n-ar fi ţâfna de tip băsescian care-i atacă rânza exprimării blogheriste.

         Andreea Paul (cu Vass tgrecut în paranteză, în scriere subţire) se dă la jurnalista Andreea Creţulescu, fată onestă şi moderator tv mult peste medie: “Am sesizat CNA cu privire la derapajele grave de la normele si deontologia actului jurnalistic in emisiunea Andreei Cretulescu”, zice tanti ot Sălaj, pe motiv că Andreea Creţulescu “incalca dreptul cetatenilor la corecta informare”.

         Bun, atât o duce mintea, atât reprimă (asta nu-i în stare să exprime nici măcar o onomatopee)! Numai că cucoana sălăjană mai dă, în spaţiul public, şi din fesele-i lozincarde, pe care i le voi contura în toată penibilitatea lor:

“Romani, ridicati-va si spuneti ADEVARUL!

Nu va mai lasati pacaliti, terfeliti si mintiti.

Nu va fie frica!”

         Fascismul nu poate fi compromis decât prin carficaturizare, iar madama Paul (Vass) asta şi este: o caricatură a fascismului.

Asalt securistic al potăilor lui băsescu

        Pe dindosul (ştiţi cum se cheamă pe româneşte, nu?) pactului de coabitate, băsescu îşi tot asmute potăile devotate asupra adversarilor, ca să fac ham-ham, până ce se trezeşte toată Europa, cu noaptea captalismului internaţional şi multinaţional în cap.

       Cea mai năbădăioasă dintre lătrătoarele lui, de rasă securistică pură, deci rea, agresivă, prefăcută şi mereu pusă pe harţag şi hârr-hâr, este juna (treacă de la noi!) Monica Macovei, născută şi specializată pentru vânătoare de sclavi pentru moşia de bumbac a colonistului de peste mări şi beri, care, împreună cu haita “Adrian Papahagi, Ionut Popescu, Cristian Preda, Sever Voinescu” i-a hămăit „Doamnei Oana Andrea Schmidt-Haineala / Presedinte, Consiliul Superior al Magistraturii” (halal de ea şi de trecutul ei carieristic!), direct de pe blog, să-l ia la refect urgent pe „Primul ministru Ponta (, care) a facut primele declaratii, acuzand procurorii de comportament abuziv (ca „pe vremea comunistilor”) si dand indicatii cu privire la desfasurarea anchetei („procurorul care are dosarul sa faca bine sa… […] O sa vorbesc cu ministrul Justitiei, sa discute cu Procurorul General”.

         Eu, care am exact aceleaşi păreri ca Victor Ponta, dar numai în acest caz de securism agresiv şi neruşinat, cum nu reprezint o putere în stat, care să se amestece în dictatura procurorilor securişti (singurii torţionari nemiloşi din perioada bolşevică şi post-bolşevică au fost, în fond, procurorii), pot afirma, dar numai cu avertizarea aristotelică şi nicidecum ca o ameninţare, că ar cam fi cazul ca şi procurorii să probeze că sunt oameni, prin raţiune şi prin respect, nu doar nişte mici arhangheli sângeroşi ai totalitarismului băsescian. În fond, legea nu face nici doi bani, dacă nu slujeşte societăţii omeneşti şi, mai ales, binelui acestei societăţi.

         Legea nu-i o unealtă de tortură, tovarăşă scărpinătoare de mătreaţă şi degustătoare a jegului de sub unghii (cum o probează şi fotografiile pe care le transformaţi în oribil!)! Priceput-ai?

Ion Drăguşanul