Dragusanul - Blog - Part 1400

Istoria uitată şi iertată a averilor mănăstireşti 4

 

B61

 

         Primele cincizeci de biserici din „ţinutul Sucevei” (care includea şi partea nordică a judeţului Neamţ de astăzi) au fost construite de către obşti sau de către conducători obşteşti.

 

        După desfacerea „căsătoriei cu catolicismul”, toate aceste biserici sunt închinate, de către Alexandru cel Bun, mănăstirii Bistriţa, care, în scurt timp, nu va ezita să-şi aservească obştile care „au zidit întru Domnul”.

 

        Cele 50 de biserici, atestate prin uricul din 11 iulie 1428, prin care au fost dăruite mănăstirii Bistriţa, sunt: „biserica de la Bolojeşti pe Almaş, biserica lui Mihail Dalh (la Dolheşti), biserica de la Horaiţeşti, biserica de la Dobreni, biserica de la Lasloveni pe Cracău, biserica de la Duşeşti, biserica de la Soci, biserica de la Grielişti, biserica de la Ştefana, biserica de la Lupşeşti, biserica de la Turbateşti, biserica de la Ilişeşti, biserica de la Lincea, biserica de la Borileşti, biserica de la Avereşti (adică Vereşti), biserica de la Boţ, biserica de la Ivaneşti, biserica de la Bileşti, Biserica de la Oprişeni pe Chiejdi, biserica de la Hodor, biserica de la Piatra (lui Crăciun din Bileg, întemeietorul localităţii Piatra Neamţ), biserica de la Popa Coste, biserica de la Braşouţi, biserica de la Mituc, biserica de la Sobolea, biserica de la Zanevici, biserica de la Borcea, biserica de la Lisona, biserica de la Za… (lipsă în text), biserica de la Larga, biserica de la Danila, biserica de la Negriteşti, biserica de la Herilco, biserica de la Sluga lui Stan (Horodniceni), biserica de la Calin, biserica de la Trebeş, biserica de la Miclea pe Tazlău, biserica lui Bărea (satul lui Borea, Boroia), biserica de la Oşmelea, biserica lui Petru Bârgău, biserica de la Hapleşti, biserica de la Hindov (Ghindăuani), două biserici pe Cobâle, biserica de la Şandrea, biserica de la Praja, biserica lui Porcu, biserica lui Gociman, biserica lui Bogdan de la Pârâul Alb (Bogdan Herman, întemeietorul Bogdăneştilor), biserica de la Itrineşti şi de la Bărbăteşti” (Documente privind Istoria României, XIV, XV, vol. I, pp.66, 67).

 

        Precum se vede, numele bisericilor pomenite în uric aparţin ctitorilor (conducătorilor obşteşti, precum Dalh, Danila, Stan, Călin, Trebeş etc.) sau obştilor (neamurilor) care le-au ctitorit (Bolojeşti, Braşouţi, Oprişeni, Ilişeşti, Lasloveni etc).

 

        Alexandru cel Bun, dincolo de bunele lui intenţii, este primul voievod moldovean care pune bazele unei uriaşe latifundii ecleziastice, decis parcă să contrazică zicerile Sfintei Scripturi, îndemnându-i, practic, pe călugări, deci pe cei care singuri au ales austeritatea, să adune „comori pe pământ”.

        Domnitorul dăruieşte bunuri şi oameni, iar slujitorii altarelor mănăstireşti uită că Iisus ne-a învăţat că Dumnezeu locuieşte în fiecare om şi că nimeni dintre pământeni nu are dreptul să se facă stăpânul altui pământean. În consecinţă, Vodă oferă, iar egumenul înşfacă.

 

        În 31 octombrie 1402, mănăstirea Moldoviţa primeşte „două mori în Baia, una înăuntru târgului şi alta la marginea târgului, şi jumătate din altă moară de sladniţă şi patru sălaşe de Tătari, asemenea în Baia”.

 

        Robia, cea atât de condamnată de Iisus, este întărită de Vodă prin blestem, iar egumenul şi obştea lui ascultătoare îşi vor apăra, prin vremi, proprietatea, inclusiv exponenţii sclaviei negre pe care o practică, cu formula blestemului domnesc, un blestem înfricoşător, menit să aducă asupra celui care „ar strica această danie” toate nenorocirile, acesta urmând „să fie blăstămat de Domnul Dumnezeu şi de Prea Curata lui Maică, de cei 12 Apostoli, de cei 318 Sfinţi Părinţi şi de toţi Sfinţii, să fie blăstămat şi asemenea lui Iuda vânzătorul şi blăstămatului Arie. Să aibă parte cu acei Iudei care au strigat contra lui Hristos: sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri” (Documente privind Istoria României, XIV, XV, vol. I, p.13).

 

        Cam tot pe atunci, Episcopia Sucevei primeşte satele domneşti Vereşti şi Dărmăneşti, amândouă „pe Suceava”, amândouă sate domneşti („ocina noastră”) şi cu hotare „vechi şi de demult” (adică anterioare Descălecatului).

        Numele satelor, în uricul de danie din 7 ianuarie 1403 („la Soborul Sfântului Ioan Botezătorul”), erau Averăuţi (Avereşti) şi, respectiv, Hreţca, Dărmăneştii fiind populat cu sârbi, deci cu vlahi din Balcani (Documente privind Istoria României, XIV, XV, vol. I, pg.13).


anthology of poetry from bucovina: Constantin Morariu

 

Constantin Morariu

 

Morariu Constantin 

(05.05.1854 – 16.03.1927)

 

 

I Would Not Hesitate…

 

I would not hesitate, but always
Hardened as steel I’d face my fate,
I’d face hypocrisy in all ways.
Nevertheless, I feel the shade.

 

The shade that death has cast on me –
All I catch sight of now is blurred.
It’s fine when one – alive – can be
Aware of being deathly hurt.

 

It feels so sweet to be aware
Of having suffered – not in vain.
Of having left the hard path bare
Of many bitter thorns, of pain,

 

For all those who will want to follow.
So they can try then to embody –
True to its very self, not hollow–
Th’ eternal dream of everybody.

 

„Life but in light!“ This is the dream.
The deathly foe – the halves of truth,
Living life to the full might seem
A privilege of audacious youth.

 

Traducere de Ioana Carp, Olanda

 

 

N-am şovăit…

 

N-am şovăit, ci totdeauna
Am stat ca stânca-n faţa sorţii
Şi-am înfruntat mereu minciuna.
În schimb, cunosc fiorii morţii

 

Ce-ades aşa m-au fulgerat
Încât simţirea-mi amorţi.
Ce bine-i când a-i învăţat,
Trăind, să ştii ce-i a muri

 

Şi să ai dulcea conştiinţă
Că nu-n zadar ai suferit.
Căci greul drum de suferinţă
Îl laşi de spini mai curăţit

 

Celor ce au să te urmeze.
Atuncea ei tot mai uşor
Vor încerca să întrupeze
Eternul vis al tuturor

 

„Viaţa numai în lumină!“.
Duşman de moarte-i e minciuna,
Trăieşte viaţa cea mai plină
Cine-o înfruntă totdeauna.


Vedeniile lui Petrache Lupu din Maglavit

  

 Maglavit 3

 

şi îndemnarea renaşterii noastre morale

 

 

         “Vedeniile de la Maglavit au preocupat toată lumea. Să vedem care este activitatea ciobanului Petrache Lupu din Maglavit şi rostul activităţii sale. Să auzim, întâi, cum s-a arătat ciobanului Petrache Lupii un moş bătrân şi la ce l-a îndemnat, ca să putem judeca şi noi, în cunoştinţă de cauză, toată întâmplarea din satul Maglavit, judeţul Dolj, de lângă Dunăre.

 

 

Întâia vedenie

 

         Vineri, 31 Mai 1935, ciobanul Petre Lupu, după ce, ca şi alte dăţi, îşi aranjase, acasă, treburile gospodăriei, se întorcea, spre seară, la oile sale. Soarele se pogora spre asfinţit.

 

        În drum, se iveşte, deodată, un moşneag bătrân, cu barba albă şi lungă până la brâu şi cu mustăţi, tot la fel, şi a cărui îmbrăcăminte albă ca zăpada, formată din păr mătăsos şi foarte frumos, îi acoperea corpul, până la degetele picioarelor. Stând deasupra pământului, ca la două palme, opreşte calea ciobanului şi vorbeşte: „Unde te duci? Nu-ţi fie frică, că-ţi dau eu curaj; uite, am să-ţi spun o vorbă”.                               

 

        Liniştindu-se, ciobanul zice: „Bun, moşule, spune!”.

 

        Şi moşul vorbi: „Să te duci, să spui la lume, la părintele, la primărie şi la biserică, că, dacă nu se potoleşte lumea, dacă nu ţin sărbătorile, dacă nu se lasă de rele, dacă nu vin la biserică, dacă nu se apropie, atuncea foc, atuncea prăpăd!”.

 

        După această poruncă, dată, moşneagul a dispărut (s-a făcut nevăzut), urcându-se, în sus, într-un nor.

        Aşa a avut loc cea dintâi  vedenie.

 

 

A doua vedenie

 

        În Vinerea următoare, 7 Iunie, în acelaşi loc, se repetă, în acelaşi fel ca şi vedenia din 31 Mai. De data aceasta, se adaogă, din partea moşului, o mustrare pentru neascultare. Dar, şi de data aceasta, ciobanul nu spuse nimănui, deşi făgăduise.

 

 

A treia vedenie

 

        Vineri, 14 Iunie, moşul se iveşte, iarăşi, în acelaşi fel, însă se arătă supărat şi, cu glas înfricoşător, a vorbit ciobanului.

 

        Ciobanul a cerut iertare şi a făgăduit că va împlini numaidecât porunca.

 

        De data aceasta, însă, moşul îl însoţeşte pe cioban, până la stână.

 

        Pe drum, moşul n-a încetat a-l îndemna de a merge îndată în sat, să spună lumii cele ce i se porunciseră.

 

        Ciobanii ceilalţi, care erau la stână, au auzit pe Petru Lupu, vorbind cu cineva, dar n-au văzut nimic, şi nici Petre Lupu nu le-a spus, în cursul vorbirii cu moşul, cu cine vorbeşte.

 

        După aceea, la cererea moşului, ciobanul Petru Lupu l-a condus, până la o distanţă de cam 40-50 metri, şi, aici, lăsându-l, s-a înălţat de la pământ, sub forma unui nor, ca şi înainte.

 

        A doua zi, adică la 15 Iunie, Petrache Lupu s-a dus la preotul Bobin şi i-a povestit toate cele întâmplate. Preotul l-a sfătuit să fie ascultător.

 

Maglavit 1

 

        Ciobanul a urmat a spune lumii porunca moşului.

 

        În afară de cunoştinţele, pe care el le împărtăşeşte lumii, zice că moşul i-a mai spus ceva, ce nu are voie să spună, până când nu i se va încuviinţa aceasta, de moşul care i s-a arătat.

 

        În Duminica Rusaliilor, în 16 iunie, ducându-se la biserică, ciobanul a văzut, în spaţiul Sfântului Altar, pe acelaşi moş.

 

        La un semn al acestuia, ciobanul a intrat chiar în Sfântul Altar, având ochii aţintiţi spre boltă.

 

        Şi, iarăşi, la un alt semn, cioba­nul a ieşit afară, fără să spună vreun cuvânt cuiva.

 

Maglavit 2         De la această dată, ciobanul Petre Lupu a fost, mereu, năvălit de miile de curioşi, din satele învecinate, ca să afle, din gura lui, cele petrecute la Maglavit.

 

        Şi ciobanul le-a dat repetat porunca primită, îndemnându-i să păzească toate cele ce li s-a poruncit de Dumnezeu.

 

        Duminică, 7 Iulie, seara, între orele 10-11, ciobanul Petre Lupu, ducându-se la locul arătărilor, a aprins tămâie şi lumânări, şi s-a rugat.

 

        Şi, când a voit să se-ntoarcă la stână, a văzul, înaintea sa, o stea luminoasă, mare de 60-70 centimetri, de formă rombică, stând, deasupra pământului, orizontal. Mijlocul stelei era plin de lumină, iar marginile ei erau albăstrui ca bolta cerului.

        În colţul dinspre răsărit, steaua avea foc roş-gălbui; în partea de sus, vânt; la nord, ploaie, iar la sud, cărbune.

        Deasupra stelei era acelaşi moş, care i-a explicat ciobanului însemnătatea stelei.

        După aceea, pogorând aproape de cioban, i-a poruncit să o atingă cu mâna, ceea ce acesta n-a putut, steaua îndepărtându-se, ori de câte ori voia să o atingă cu mâna.

        Acest joc s-a repetat de trei ori, cu lămurirea că, dacă lumea nu se va îndrepta, aceasta va apărea, iarăşi, în acelaşi fel, în mijlocul lumii.

        Şi atunci, fie în toamna aceasta, fie în cea următoare, după ce steaua va fi coborâtă, în acelaşi fel, asupra lumii, căreia i se va porunci ca să o stingă, fără ca să o poată, va face explozie şi vântul va împrăştia şi focul, şi  ploaia, şi cu cărbunele deasupra pământului.

 

        Tot atunci, spune ciobanul, i s-a dat poruncă să spună aceasta întregii lumi şi celui mai mare din ţară.

 

        În Duminica din 14 Iulie, tot pe tăcute, ciobanul Petrache Lupu a văzut plutind deasupra lumii pe acelaşi moş, care i se arătase mai înainte.

 

        De asemenea, un tânăr, din comuna vecină, Hunia, a avut, în somn, un vis, în care un tânăr, cu barba mică, l-a îndemnat să vină la Petrache Lupu şi să-i spună să nu-i fie teamă de cei necredincioşi şi să vorbească, fără frică, cuvântul Domnului.

        Tânărul din Hunia a început a sta pe gânduri, dar, la urmă, a dus ciobanului porunca primită în somn (Preot Prof. Petre Popescul, Glasul Bucovinei, nr. 4717, din 25.12.1935, pp. 6, 7 şi 11).

 

Pe acest site, se postează câte 5 materiale, zilnic.


Civilizaţia protestului, la Suceava şi la Cluj Napoca

 

 Cluj biciclete 2

 

          La Suceava, nimeni nu prostestează, iar dacă ar vrea s-o facă, ar trebui să se alinieze pe trotuarul din faţa biseicii catolice, straşnic pândit de jandarmi şi de servicii.

 

         Retractez: La Suceava, se petrec proteste anuale, de Sânziene, când ilustrul cârmaci edilitar Ion Lungu împarte din opulenţă sărmanilor, cărora le dăruieşte măcar câte 5.000 de porţii de sarmale, de daraburi de pâine şi de sticle cu apă plată (ca şi imaginaţia, inteligenţa şi credinţa lui).

 

         La Cluj Napoca, în fiecare seară de vineri, spaţiul din faţa statuii lui Matei Corvin este rezervat protestelor publice, aprobate şi legalizate, practic, cu anticipaţie.

 

Cluj biciclete critical mass

 

         Vin, deci, şi protestează, funcţie de nemulţumirile lor, ecologiştii, pensionarii, bicicliştii (care vor mai multe piste), locatarii, societatea civilă. Lumea se detensionează, ba chiar se amuză şi îşi despovărează sufletul de energii negative. De boc, de ponta, de băsescu, de antonescu, de tot neamul lor. Nu ajută, dar nici nu strică.


BOA(la) la români: ciripitorii

 

BOA Pasarica

 

Politicienii-n fiecare zi

 

forţează barierele dreptăţii

 

căci au deprins talentul de-a minţi

 

pe când au „ciripit” securităţii!

 

 

Caricatură de

BOA Autportret sigla

Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA

 

Epigramă de Ion Drăguşanul