Dragusanul - Blog - Part 1296

“Înţelepciunea umorului” lui Constantin Horbovanu (2)

*

Constantin Horbovanu, cugetând "Însemnările unui trecător"

Constantin Horbovanu, cugetând “Însemnările unui trecător”

*

N-am întâlnit încă şef care să spună că e mai mult mare, decât tare, sau invers.

Şefii care se justifică prin prezenţă nu sunt şefi cu adevărat.

Sunt femei care se căsătoresc pentru a găsi… ţapi ispăşitori.

Când întâlneşti un om cu mari calităţi, descoperi marile tale defecte.

Cea mai sinceră atenţie pentru o femeie e să-i dăruieşti o floare. Dar cea mai nesinceră?

Deşi a fost o nulitate, a vrut, cu tot dinadinsul, să ajungă director, ca şi taică-său, iar logica-i era destul de simplă: „Aşchia nu sare departe de trunchi!”.

Doamne, cât de uituci sunt tinerii de astăzi! Eu îmi amintesc perfect de prima întâlnire, de sărutul din seara nunţii, pe când fiică-mea nu-şi aminteşte măcar cui a dat întâlnire în astă seară: lui Gică?… lui Dănuţ?… lui Mişu?…

Ce-i frumos şi urâtului îi place. Ce-i urât nici urâtului nu-i place.

Fiecare om e cu umbra lui. Şi totuşi, am întâlnit umbre fără oameni.

Nu exisă moment în care faţa să nu exprime ceva.

„Opera de trei parale” e de… milioane!

Înţeleptul găseşte drumul şi în beznă.

Între două încurcături, e… descurcăreţ.

Descoperind o bază de idee nu înseamnă că ai descoperit o idee de bază.

La şeful lăudat să nu te duci cu sacul.

Zicala „Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge” aş propune să o discutăm pe schimburi.

Cel care are mintea ascuţită nu înţeapă.

Chiar dacă are maşină, mă duce cu cobza.

În general, drumul cel mai scurt e şi cel mai scump.

Oare ce face, când nu face nimic?

L-a urât atât de mult pe băiatul acela, încât şi-a dorit, ca răzbunare, să-i devină soacră.

Ce cultură frumoasă are omul acesta!, a zis un cetăţean, privind lotul vecinului.

Nu haina-l face pe om, ci… cravata.


Eşichierul politicii româneşti

Traian Băsescu: Mare scofală că au rezistat românii la răscrucea mileniilor şi a imperiilor! Noi i-am terminat într-un deceniu!

Traian Băsescu: Mare scofală că au rezistat românii la răscrucea mileniilor şi a imperiilor! Noi i-am terminat într-un deceniu!

Întâi a fost Emil, dar mai-nainte

şi după-aceea fu Ion, paiaţa;

acum ne e Băsescu preşedinte

şi, uite-aşa, ni se cam duse viaţa!


Senatoarea sexi-Miron şi Ziua Bunicilor

Senatoarea sexi-Miron: Vreau o zi a bunicilor, pe 1 octombrie!

Senatoarea sexi-Miron: Vreau o zi a bunicilor, pe 1 octombrie!

 

Nu o plac şi este dreptul meu să nu o plac. Nu mi se pare deloc sexi (cu atât mai puţin cultă şi inteligentă), ci dimpotrivă, în ciuda eforturilor pe care domnia sa senatorială le face pentru a părea ceea ce nu este. Din puntul meu de vedere, cetăţeanca din Gura Humorului, căzută în eroismul biruinţei electorale, vorba lui Faulkner, ca într-o gură de canal uitată deschisă pe stradă, nu înseamnă mare lucru în politichia contemporană, oricât s-ar fandosi în spaţiul public cu pozele ei indecente şi cu şi mai indecentele ei proiecte de lege. E dreptul meu de alegător să nu-mi placă şi s-o contest, dar n-am făcut, încă, uz de acest drept, pentru că femeia, dacă-i ursită, poate să fluiere fericită până la capătul lumii.

*

Astăzi, mi s-a spus că senatoarea indecentă (nici vorbă să fie sexi sau inteligentă!) ar fi dat în judecată un jurnalist. Nu ştiu pe care, dar nu există vorbe grele, pe care pseudosexoasa Miron şi întreaga clasă politică românească să nu le merite pe deplin. Dacă doamna vrea să nu fie atinsă de cuvinte, atunci să se retragă din viaţa publică, să nu ne mai calce în picioare viaţa de fiecare zi, dar şi destinul nostru de neam. Pentru că, dacă ne calci pe suflete, doamnă, e dreptul nostru şi obligaţia noastră, a electorilor (din păcate) universali, să ţipăm.

*

Am să închei aici. În fond, senatoarea sexi nu înseamnă nimic, nici măcar eroarea şi oroarea pe care le mai poate naşte, uneorii, somnul băşcălioasei noastre naţiuni, aşa că n-am despre ce scrie. Nici măcar despre Ziua Bunicilor, pe care sex-osoasa vrea să o impună prin lege, după principul pieptănării, în vremurile în care ţara arde. Sfârşit.


Cântecul cenuşilor: Alexandru Ioan Jipa

*

A doua zi s-au auzit cireşii

lumini cereşti pe suflete şi zile,

ei au şi fost foarte curând aleşii

xenomaniei oarecum ostile

a firii noastre ca un ciob anume

necunoscut şi ignorat în toate,

dar acceptat pecete peste lume,

rostire făptuind eternitate,

ursind pe sub cireşi singurătate;

*

Iar în curând cam după ziua-aceea

oraculară, sfântă, decisivă,

a apărut pe sub cireşi femeia

nuntirilor în leneşă derivă;

*

Jind cosmic şi otravă delicată

insinuată tainic în destine,

păşi femeia peste cer şi iată

au curs cenuşi cireşii peste mine!


Suceava lui Lungu rezistă iernii

Ion Lungu: Dragi suceveni, iată un municipiu cu adevărat imaculat!

Ion Lungu: Dragi suceveni, iată un municipiu cu adevărat imaculat!

Cu lungu pururea votat

să-i fie-ntâiul gospodar,

suceava-i un oraş curat

… murdar.