Dragusanul - Blog - Part 1295

Senatoarea sexi-Miron şi Ziua Bunicilor

Senatoarea sexi-Miron: Vreau o zi a bunicilor, pe 1 octombrie!

Senatoarea sexi-Miron: Vreau o zi a bunicilor, pe 1 octombrie!

 

Nu o plac şi este dreptul meu să nu o plac. Nu mi se pare deloc sexi (cu atât mai puţin cultă şi inteligentă), ci dimpotrivă, în ciuda eforturilor pe care domnia sa senatorială le face pentru a părea ceea ce nu este. Din puntul meu de vedere, cetăţeanca din Gura Humorului, căzută în eroismul biruinţei electorale, vorba lui Faulkner, ca într-o gură de canal uitată deschisă pe stradă, nu înseamnă mare lucru în politichia contemporană, oricât s-ar fandosi în spaţiul public cu pozele ei indecente şi cu şi mai indecentele ei proiecte de lege. E dreptul meu de alegător să nu-mi placă şi s-o contest, dar n-am făcut, încă, uz de acest drept, pentru că femeia, dacă-i ursită, poate să fluiere fericită până la capătul lumii.

*

Astăzi, mi s-a spus că senatoarea indecentă (nici vorbă să fie sexi sau inteligentă!) ar fi dat în judecată un jurnalist. Nu ştiu pe care, dar nu există vorbe grele, pe care pseudosexoasa Miron şi întreaga clasă politică românească să nu le merite pe deplin. Dacă doamna vrea să nu fie atinsă de cuvinte, atunci să se retragă din viaţa publică, să nu ne mai calce în picioare viaţa de fiecare zi, dar şi destinul nostru de neam. Pentru că, dacă ne calci pe suflete, doamnă, e dreptul nostru şi obligaţia noastră, a electorilor (din păcate) universali, să ţipăm.

*

Am să închei aici. În fond, senatoarea sexi nu înseamnă nimic, nici măcar eroarea şi oroarea pe care le mai poate naşte, uneorii, somnul băşcălioasei noastre naţiuni, aşa că n-am despre ce scrie. Nici măcar despre Ziua Bunicilor, pe care sex-osoasa vrea să o impună prin lege, după principul pieptănării, în vremurile în care ţara arde. Sfârşit.


Cântecul cenuşilor: Alexandru Ioan Jipa

*

A doua zi s-au auzit cireşii

lumini cereşti pe suflete şi zile,

ei au şi fost foarte curând aleşii

xenomaniei oarecum ostile

a firii noastre ca un ciob anume

necunoscut şi ignorat în toate,

dar acceptat pecete peste lume,

rostire făptuind eternitate,

ursind pe sub cireşi singurătate;

*

Iar în curând cam după ziua-aceea

oraculară, sfântă, decisivă,

a apărut pe sub cireşi femeia

nuntirilor în leneşă derivă;

*

Jind cosmic şi otravă delicată

insinuată tainic în destine,

păşi femeia peste cer şi iată

au curs cenuşi cireşii peste mine!


Suceava lui Lungu rezistă iernii

Ion Lungu: Dragi suceveni, iată un municipiu cu adevărat imaculat!

Ion Lungu: Dragi suceveni, iată un municipiu cu adevărat imaculat!

Cu lungu pururea votat

să-i fie-ntâiul gospodar,

suceava-i un oraş curat

… murdar.


Dragnea, viscolul şi graniţele regionalizării

Liviu Dragnea: Eficienţă maximă a Guvernului Ponta: deszăpezim şi trasăm, simultan, noile graniţe ale regionalizării.

Liviu Dragnea: Eficienţă maximă a Guvernului Ponta: deszăpezim şi trasăm, simultan, noile graniţe ale regionalizării.

Faţă de miniştrii “foşti”

care-au dat prin ţară iama,

ai lui ponta-s şi mai proşti,

drept dovadă, nu-şi dau seama!


Înţelepciunea umorului lui Constantin Horbovanu

Constantin Horbovanu, cugetând "Însemnările unui trecător"

Constantin Horbovanu, cugetând “Însemnările unui trecător”

*

În curând, umoristul sucevean Constantin Horbovanu îşi va publica “Înţelepciunea umorului” (titlu probabil, până la corectura finală), o carte de cugetări, epigrame şi proze umoristice, scrisă pe parcursul unei vieţi întregi.

*

Cum rolul de culegător de texte îmi fusese predestinat, am să profit de prilej, postând pe acest site, din când în când, fragmente din cartea odihnitorului meu prieten.

*

Din însemnările unui trecător

*

Vorba multă e sărăcia omului şi bogăţia şedinţelor.

Nevasta blândă zgârie rău!, spunea un celibatar.

Am întâlnit un om cu mai multe umbre.

Nu-mi pare rău că îmbătrânesc. Numai să nu fie în zadar.

Când un ţel e prea departe, el devine mit sau chiar scop.

Fii atent la ce perie are cel care te perie!

A avut nevoie de o piedică pentru a vedea că aleargă prea repede.

Cea mai mare greşeală a celui care urcă e faptul că priveşte numai în sus.

Praful nou distruge istoria veche.

Mărul n-a fost decât un pretext pentru alungarea din rai a lui Adam şi a Evei. Adevărul e că Dumnezeu şi-a dat seama că cei doi făceau birocraţie, iar pământul stătea necultivat.

Chiar dacă poartă pantofi, tot „cizme” rămân.

Condica de prezenţă e pentru… absenţe.

Când un câine este bun? Când e bun sau când e rău?

Iubeşte-ţi duşmanul ca pe aproapele tău! Dar care-i duşmanul şi care-i aproapele?

Pila e în funcţie de… funcţie.

În afară de ceea ce trebuia să facă, a făcut de toate în viaţă.

Şi cei mici pot face promisiuni mari.

Am întâlnit oameni inimoşi şi, totuşi, fără inimă.

Caută şi vei găsi!, a zis cineva. Am căutat, am găsit, dar nu-mi mai trebuie.

De când am auzit că fiecare om e cu păsărica lui, melodia mea preferată a devenit „Păsărică, mută-ţi cuibul!”.

În faţa colegilor sunt om, în faţa colegelor sunt bărbat, iar în faţa nevesti-mi sunt un simplu soţ.

Când conduci automobilul, e bine să pui viaţă, dar nu viaţa.

Am un vecin care trăieşte din „Să trăiţi!”.

Încercând marea cu degetul, şi-a băgat ambele picioare în… viaţă.

Cei care văd numai greşelile altora sunt buni de şefi.

Înainte de căsătorie, era numai ochi, iar acuma e numai urechi.