Dragusanul - Blog - Part 1298

Adio, eu rămân cu mine!

Desen de Ovidiu BOA

Desen de Ovidiu BOA

 

Îmi va lipsi acest spaţiu, în vremea în care voi rătăci pe la o răscruce.

*

Dacă medicii nu se înşeală, vreme de o eternitate (minimum două săptămâni), eu rămân cu mine şi sper să mă îngădui, lucrând o carte de poezie (căci mă mai dor poemele nescrise, din tălpile desculţe până-n creştet), pe care o tot amân, de mult prea mulţi ani.

*

Apoi, numai bunul Dumnezeu ştie ce voi face. În mod normal, ar trebui să duc până la capăt cărţile pe care le am în lucru (scrise de Dan Pagis, Constantin Horbovanu şi Mihai Pânzaru-PIM) şi să termin de scris “Bucovina, sub povara istoriei” şi “Arborele genealogic matern al lui Eminescu”, dar şi cele două romane aproape abandonate: “Vărul lui Dracula” şi “Mercenarul Negru”.

*

Deci, până atunci, adio, eu rămân cu mine!


Se petrece româneşte şi anul 2014

Crin Antonescu: Doamnelor şi domnilor, ăştia sunteţi şi asta vi se cuvine!

Crin Antonescu: Doamnelor şi domnilor, ăştia sunteţi şi asta vi se cuvine!

Cum tropoteşte din bocanci

şi peste azi, şi peste mâine,

anul vesteşte saltimbanci

şi râs nebun, dar nu şi pâine!


Epopeica reprezentativitate suceveană

Ioan Balan: La drept vorbind, echipa parlamentară suceveană arată bine...

Ioan Balan: La drept vorbind, echipa parlamentară suceveană arată bine…

Aleşii noştri cu alură dacă,

ba şi romană-atât cât se cuvine, 

nu sunt trimişi în parlament să facă,

ci să ne reprezinte cât mai bine!


opriţi planeta, eu vreau să cobor!

OPRITI PLANETA EU VREAU SA COBOR

mi se desface cobza grea în ierburi

decapitând şi-ngenunchind înfrântă,

ţărâna are gura-nsângerată

şi fulgeră cuvintele, şi cântă;

până la tălpi mă-ncenuşez albastru

amanetând în veac singurătate

şi-mi urcă-n palme umedă ţărâna

cât încă-mi reazăm tâmplele pe coate;

+

femei schiţate pe un zid de cretă

m-ademenesc năprasnic şi m-alungă,

pe bulevardul care nu mă-ncape

câte-o iubire leneşă mă-ndungă

şi-mi neguţez cuminte tinereţea

prin pieţele cu rame cenuşii,

încă mai ard dezlănţui pândarii

prin vulpile de bitum şi prin vii;

 +

femei subţiri cu gura ca o crimă

pe un tăiş sau pe un plumb fierbinte

îmi riscă la ruletă tinereţea

furată violent dintre cuvinte,

nu protestez timid în piaţa mare,

ci îmi dărâm genunchii într-un număr,

sunt o fiară parcă hăituită

cu-o unghie de plumb înfiptă-n umăr;

 +

nu mai ucid provincial amante,

nu mai vânez ninsori pentru ospeţe,

în abatorul mondial, prieteni,

se junghie din scurta-mi tinereţe

şi-ncenuşat şi parcă fără mine

dau filele absente mai departe,

pot să-mi păstrez nesăbuita-mi vârstă

doar cetluind-o singular pe moarte;

 +

n-am idealuri, gândului i-i reazăm

un pat închiriat şi o planetă,

în mersul ei rotund numai cuvântul

mă tânguie-mpuşcat şi mă regretă;

nu m-acuzaţi de pesimism, prieteni,

un luptător s-a prăbuşit înfrânt,

decapitat frumos cu buza ierbii

şi-ascultă poeziile-n pământ

+

şi mă mai dor poemele nescrise

din tălpile desculţe până-n creştet,

în abatorul mondial, prieteni,

se junghie cu fier îngust şi veşted

ca să rămân încă o vreme tânăr,

străfulgerat de linişte şi dor,

ca să vă strig târziu, la miezul nopţii:

Opriţi planeta, eu vreau să cobor!


Oraculară: Elena Udrea va cuceri Cotrocenii!

Zise corbul: Nevermore!

Zise corbul: Nevermore!

Mai să mă apuce morbul

când mă prinde-un gând rebel:

Ce contează ce-a zis corbul,

când Băsescu vrea altfel!?