Dragusanul - Blog - Part 1261

Pictura Voroneţului, cheia înţelegerii simbolisticii sacre

 

Bolţile pictate ale Voroneţului, un alfabet al simbolurilor

Bolţile pictate ale Voroneţului, un alfabet al simbolurilor

*

Pictura religioasă din nordul Moldovei reprezintă cheia autohtonă a înţelegerii simbolisticii sacre străvechi, păstrată totemic pe ornamentaţiile oului încondeiat (cu semnificaţia de “ou scris”, deci de Ou Cosmic – în condiţiile în care “rânduielile lui Dumnezeu sunt scris sus, pe Ceruri”, cum spuneau vechii chaldeeni). Pentru că sunt încredinţate explicit şi iniţiatic. Biblia şi, deci, viziunile creştinismului reprezintă Cartea Sfântă a omenirii, transpusă istoricizant, mitizant şi prin folosirea excesivă a pildei (pentru a înlesni înţelegerea), dar nu diferă cu nimic de celelalte variante geografico-istorice ale omenirii. Există o singură Carte Sfântă, un singur mesaj al sfinţeniei, o singură simbolistică sacră, deşi metodele desluşirii şi, deci, ale reprezentării, diferă.

*

În imaginea de mai sus, semisfera cuprinde pătratul, peste care este suprapus rombul, iar peste romb, chipul Mântuitorului. Cum pătratul semnifică cetatea pământească, raiul Terestru, vremelnicul, iar rombul – dubla natură, pământească şi cerească (divină) a sfinţeniei, mesajul de pe boltă, prezent întocmai şi pe oul încondeiat, s-ar putea traduce prin fraza “Calea spre Ceruri a Pământului o reprezintă Iisus Hristos”. De aici şi semnificaţia de Sfânt Graal sau de Inimă a lui Iisus, pe care o are rombul. Iar calea este spre Ceruri (3, la număr, cerul zilei sau al vieţii, numit Deaus, cerul înstelat sau roata cerului, adică Ur Anu , care aparţine sfinţeniei, şi cerul întunecat, Cernunos, cerul Timp şi, totodată, poartă a dumnezeirii).

*

Cele 3 Ceruri, la Voroneţ

Cele 3 Ceruri, la Voroneţ

*

La Voroneţ, există şi Poarta Părinţilor, Pytr-Yana, dar nu cu romburi, precum în ornamentaţiile populare, ci cu pătrate, dovadă că pictorii vremii (secolul al XVI-lea) erau iniţiaţi în simbolistica sacră străveche.

*

Banda Voronet

*

Deasupra acestei alternanţe de X-uri şi de pătrate, se află frescele cu oameni sfinţi şi cu fapte ale sfinţeniei, expuse, explicit, dar şi cu simbolistica străveche necesară, mesajul ansamblului pictural fiind aproape identic celui de pe bolta bisericii: “Calea spre Ceruri a Pământului o reprezintă Credinţa (Sfinţenia)”, o variantă şi mai explicită fiind cea de la Suceviţa, numită “Scara spre Ceruri”. La Voroneţ, se păstrează încă simbolistica Căii, cea încredinţată nouă de Iisus Hristos:

*

Calea Cerurilor, de la Voroneţ

Calea Cerurilor, de la Voroneţ

*

În desfăşurarea aceasta de imagini sugestive, dar pe interior (interiorul este conţinutul, adâncul, concreteţea Celui Veşnic, Nedesluşit şi Fără Nume), simbolistica sacră a dublei naturi a Omului Sfânt, pământească şi cerească, este marcată, aproape obsesiv, prin romburi, care desluşesc şi o altă rânduială, cea a reazămului:

*

Reazămul şi simbolistica sfinţeniei, la Voroneţ

Reazămul şi simbolistica sfinţeniei, la Voroneţ

*

Reluarea obsesivă a simbolisticii reazămului, la Voroneţ

Reluarea obsesivă a simbolisticii reazămului, la Voroneţ

 

Dominantă este, chiar şi pe Calea Sfinţeniei, pe Pământ, natura pământească, subliniată prin simbolistica dreptliniară, simbolistica în care domină natura cerească fiind sinusoidală şi, pentru a deveni şi mai explicită, florală, deşi floarea cuprinde cele două cruci, crucea dreaptă, care, prin perimetru, dă rombul, şi crucea oblică, al cărei perimetru este pământesc, deci pătratul.

*

Spiralele, ca dezvoltări cereşti ale rombului, la Voroneţ

Spiralele, ca dezvoltări cereşti ale rombului, la Voroneţ

*

Spiralele, tot ca reprezentări, dar astrale, ale dublei naturi, pământeşti şi cereşti, a Omului Sfânt, sunt folosite cu exces de explicit (abundenţa chipurilor de Sfinţi) în pictura noastră religioasă, iar poziţionarea pătratelor şi X-urilor (părinţii) în partea de jos (Poarta Părinţilor sau Pytr-Yana) şi a spiralelor, în partea de sus (Poarta Cerească, a zeilor, Deva -Yana), probează nu numai cunoaşterea, ci şi iniţierea pictorilor vechi în limbajul ritmicităţii (Solomon îl numea “limba păsărilor”, iar David, “limba Îngerilor”).

Ideograma Celui Veşnic, Nedesluşit şi Fără Nume

Ideograma Celui Veşnic, Nedesluşit şi Fără Nume

*

În Taoism, chiar dacă există o scriere explicită, prin ideograme, elementele limbajului sacru străvechi al omenirii nu lipsesc. De pildă, ca şi în creştinismul de după anul 300, Cel Veşnic, Nedesluşit şi Fără Nume, pe care creştinismul îl numeşte, în mod surprinzător, Domn al Zeilor (deşi e Unic), este redat prin ideograma  care, la creştini, îl simbolizează aparent neideogramatic.

*

Ideograma Pământului

Ideograma Pământului

Pământul, care, împreună cu Cerurile, se nasc reciproc, dar care are obligaţia, deci rânduiala de a urma “pilda Cerurilor”, care, tot prin rânduială sacră, urmează pilda Celui Veşnic, Nedesluşit şi Fără nume, iarăşi aminteşte şi de simbolistica noastră creştină, Pământul fiind, în fond, şi mormântul vremelniciei, al Temporalului, în vreme ce spaţiul (adâncul, nedesluşitul, golul, originea lucrurilor) au o altă grafie ideogramică, şi ea identică multor troiţe şi cruci creştine.

Ideograma Adâncului (golul din Oul Cosmic. dar şi spaţiul sacru din interiorul bisericilor).

Ideograma Adâncului (golul din Oul Cosmic, dar şi spaţiul sacru din interiorul bisericilor).

*

Valorile sacre, pe care le putem cunoaşte doar până la porţi, dar nu şi dincolo de porţi, se păstrează, din ce în ce mai fără de desluşire, în toate culturile lumii, mesajele străvechimii fiind păstrate, cu mari încărcături de explicit, doar pe pictura bisericească murală din nordul Moldovei şi din spaţiul răsăritean, dar numai prin componentele dreptliniare (în spaţiul răsăritean), după cum observase Lucian Blaga.

*

Încep să cred în obligaţia noastră de a încerca desluşirea rânduielilor străvechi şi am să mă încumet la un astfel de demers. Iar dacă mi-i mie ursit să fac o astfel de carte, o voi face. Dacă nu, nu voi avea vreme să o fac. În fond, strămoşii şi străbunii există şi  în subconştientul fiecăruia dintre noi, dar arareori le mai auzim glasul, închinările şi rânduielile. E drept, nici nu facem eforturi de a ne vindeca sufletele cu înţelepciunea lor metafizică, pentru că ne-a golit modernitatea şi de ultimul licăr de metafizic.

*

Ion Drăguşanul


Lumea în care am ales să exist

Toy Machines

Toy Machines

*

Întâmplarea face să trăiesc aglomerat, să tropotească peste mine, în goană dezlănţuită, şi sărbătorile lumii, şi sărbătorile celor cărora mi-a fost ursit să le fiu aproape. Mâine, cu PIM şi cu BOX, trebuie să dau curs unei temerare încercări, provocată de Victor T. Rusu, manifestarea iniţiatică în prima carte religioasă a omenirii, care nu este, aşa cum se ştie, “Texte Taoiste”, ci cu totul altceva. Un altceva pe care l-am priceput şi trăit de multă vreme, aici, în spaţiul propriei mele sacralităţi, pe care nu-l desluşesc pentru nimeni în toate dimensiunile sale. Pentru că îmi aparţine. Apoi, încă în zilele sărbătorilor luminii, trebuie să plec departe şi să mă întorc în grabă, ca să fiu prezent la timp la o reîntâlnire cu memoria. Dar toate astea sunt doar forma, nicidecum conţinutul, pe care mi l-am şi ales, mi l-am şi asumat. Conţinutul este viaţa năvalnică din celălalt trup al sufletului, al aceluiaşi suflet, care mi-l locuieşte şi pe cel pe care îl cunoaşteţi. Conţinutul este nu Andi, ci muzica pe care el o face şi o descheie spre lume, căpătând, încetul cu încetul şi împreună cu Teiu Teişanu, Buzu Parascan şi Edy Ciornea, acea identitate, acea concreteţe a adâncului şi a deplinei seninătăţi.

*

Toy Machines: Andi, Buzu şi Teiu (Edy e doar limbaj al ritmicităţii, rar poate fi întrezărit)

Toy Machines: Andi, Buzu şi Teiu (Edy e doar limbaj al ritmicităţii, rar poate fi întrezărit)

*

Nu mai e mult. În curând, mă voi putea bucura nepământeşte de împlinirile lor, altoite gospodăreşte pe sufletul meu.

*

Toy Machines: Buzu şi Andi

Toy Machines: Buzu şi Andi

*

Tocmai am citit despre un apropiat concert, la Bucureşti, şi am văzut atârnat de numele trupei numele Sucevei. Pe merit. Suceava tânără, din VOX, din TALCIOC CULTURAL, din celelalte cluburi sucevene, concretizează identitatea trupei TOY MACHINES. Cealaltă Suceavă nici măcar cu mine nu are nimic în comun.

*

Toy Machines: Andi

Toy Machines: Andi

*

Nu mai e mult. Când Toy Machines va dobândi şi recunoaşterea pe care o merită, cât mai departe de vrăjmaşa Suceavă, voi putea, vorba lui Mihai Teliman, să pun capul pentru odihnă, pentru a-mi face omeneasca datorie, cum zicea Miron Costin.

*

Lumea în care am ales să exist

Lumea în care am ales să exist

Nu mai e mult, dar vă las universul în care am ales să exist.


Cântecul conturului: Mirelei Adomnicăi

*

Mai am de dus cobzarii înspre nopţi,

iar cântecele lor desferecate

risipă fac pe bolta ce-o adopţi

etern în ciobul de eternitate

lângă copacul cu foşniri astrale,

adăpostit sub streaşina de cer,

*

Acolo unde jumătăţi de cale

desferecau doar umbre care pier

ori descâlceau făpturile umane

miraculos din tainele din jur,

numindu-mă, strigându-mi grav: Ioane,

iar ai răpit din cosmicul contur

cuvintele cu care-ţi scrii poemul

acesta, despre lumea dimprejur!,

iar eu răspund: Tot nu-mi găsesc totemul!…


TOY MACHINES. Investitura de la Cluj Napoca

TOY MACHINES, în concertul de la Cluj Napoca

TOY MACHINES, în concertul de la Cluj Napoca

*

Aseară, sâmbătă, 12 aprilie, la Cluj Napoca, datorită generozităţii şi solidarităţii artistice a muzicienilor de la OCS, spectacolul “Pandora“, de promovare a celui mai recent album al celebrei trupe Omul cu Şobolani, s-a transformat într-un adevărat parteneriat artistic, trupa Toy Machines beneficiind, practic, de o investitură în muzica mare, pentru că, trebuie să o spun, chiar dacă voi fi acuzat de lipsă de modestie, de aseară, trupa suceveană este recunoscută, în capitala rockului românesc, deci în Cluj Napoca, drept o trupă mare, cu nimic mai prejos decât partenera ei de scenă şi, drept consecinţă, îndreptăţită la viitor.

*

Iar această îndreptăţire a fost formulată explicit de mai toată mişcarea rock din Cluj Napoca, majoritatea componenţilor trupelor clujene mari aflându-se în mijlocul iniţiatului public în muzica bună.

*

Mascotele de pe procesorul lui Andi Drăguşanul

Mascotele de pe procesorul lui Andi Drăguşanul

+

Va urma, în mai, finalizarea primului album al trupei sucevene (de ce-i spun “sucevene”, habar nu am!), care va fi lansat, pentru prima dată, cel mai probabil în iunie, la Festivalul Internaţional “Rock în Parc”, de la Bucureşti, la care trupa şi-a adjudecat participarea încă din toamnă, printr-un splendid spectacol, la “Arenele Romane”.

*

Între timp, fără ştirea mea sau a componenţilor trupei Toy Machines, o autoritate culturală suceveană anunţa participarea trupei (şi nu putea veni, în nici un chip) la nu ştiu ce manifestare culturnică pascală, iar domnul Vasile Ilie, culturnic la primărie, a sărit ca ars de suficienţă şi de incultură împotriva tulburării posesiei sale de creştinism ortodox electoral afişat. Încă îşi mai poate cere scuze, ca să-i trec cu vederea zvâcnetul de imbecilitate, dar pentru Toy Machines Suceava nu a existat şi nici nu există, cu excepţia cluburilor de rock şi a generaţiilor de “asasini în serie, care îşi ucid numai visele“, generaţii care au şi determinat frăţietatea Andi-Edy-Teiu-Buzu, întemeiată în legendara instituţie reală de cultură, numită Clubul VOX, şi soldată cu un festival internaţional de muzică rock, pe care Toy Machines l-a dăruit Sucevei, începând, deja, să-şi regrete pripita generozitate de atunci. Aşa că n-ar fi de mirare, dacă ne-am retrage pentru totdeauna. În definitiv, necuprinsă-i lumea, de dincolo de Suceava pururea gomoasă şi vrăjmaşă.

*

Nu aş fi scris acest text, dacă nu vedeam fotografia, făcută de Buzu Parascan (chitară solo), cu procesorul lui Andi în prim plan, pe care, lângă pana chitării, se află mascotele lui, adică nişte jucărioare minuscule, care să-i reamintească de obligaţia de a nu-l pierde, vreodată, pe copilul care a fost cândva şi pe care este obligat să îl ducă, de la un capăt, la celălalt, inclusiv prin muzică. E crezul nostru, al amândurora, obligaţia de a nu-ţi pierde nici o vârstă pe drum, oricât de lungă ar fi calea, şi de a le retrăi, simultan, atunci când ţi se oferă ocaziile de a şi trăi. Înţeles-ai cum vine treaba cu sensul profund şi viu al creştinismului, pravoslavnice politruc Vasile Ilie?


Cântecul sufletului: lui Mihai Bejinariu

*

Mesteacănul, o zeitate slavă,

iarăşi şi-a pus veşmânt de sărbătoare;

hai să-ţi arăt şi sufletu-mi, Suceavă,

ascuns în înfrunziri înfiorare,

ia seama doar, atunci când te apropii,

*

Bătând din aripi, nu cumva să-l sperii

egalizând înmuguriri cu snopii

jertfiţi în toamna frunzelor, puzderii

idealist foşnind numai proteste

nuntirilor din tainele cereşti,

atât îţi cer, Suceavă, în poveste

ridică-ţi fruntea albă, când păşeşti,

iar sufletul, iertând, o să-ţi închine

un imn în care s-a făcut ciorchine.