Dragusanul - Blog - Part 1217

Comorile Muntelui: Aleşii au venit să-i vadă peisajul!

Cântăreţii din drâmbă, la "Comorile Muntelui"

Cântăreţii din drâmbă, la “Comorile Muntelui”

*

Campania electorală de la Munceii Pojorâtei n-a costat nici un ban din buget, după cum vă tot duce cu drâmba şi cu cobza Nechifor. De fapt, minimum un miliard şi jumătate s-au dus pe apa sâmbetei, însemnând: transportul puhoiului de formaţii artistice profesioniste şi de amatori, salariile şi diurnele celor care au flămânzit, din zori în noapte, pentru moftul şi vrăjeala cetăţenilor Nechifor şi Burgheaua (pe pigmeul fudul din Pojorâta nici nu-l mai iau în calcul, deşi bomba anti-ecologică din serpentina Mestecănişului îl are ca principală sculă – tot obiect de preţ, ca şi Burgheaua).

*

Nu vreau să scriu mai multe şi nici corectură nu o să fac la acest text (nici la cel anterior). Priviţi-i în fotografii (nici pe astea nu le mai comentez) şi fiţi mândri că, spre deosebire de ceilalţi români, care s-ar trage, cică, din pui de lei, bucovinenii se trag din pui de dihor!

*

Drambasii 1

*

Drambasii 2

*

Drambasii 3

*

Drambasii 4 cu tricolor

*

Drambasii 5 pe picior de duca


Comorile munţilor şi serviciile de spovedalnici

Descoperitorii comorii Domniţei Ruxandra

Descoperitorii comorii Domniţei Ruxandra

*

Astăzi (sâmbătă, 13 septembrie 2014), am fost să văd “Comorile Muntelui” şi am rămas plăcut surprins de concepţia de spectacol, exprimată în scenă de Călin Brăteanu. Dar pe el lăsaţi că îl laud mâine!

*

Habar n-am ce minte îngustă de utecist a conceput tolomăceala numită “Comoara Domniţei Ruxandra”, care părea să înceapă fain, cu doi copilaşi, care înşfăcau, de lângă budele ecologice de sub scenă, lădoiul cu comoara.

*

Doi copii nevinovaţi, într-o tolomăceală utecistă

Doi copii nevinovaţi, într-o tolomăceală utecistă

*

Copilaşii, în cuminţenia lor exemplară, au dus lădoiul pe scenă, unde cele două servicii speciale de spovedanie, popimea şi ministerul de interne, duhneau de pohta cântatului înalt prea sfânt patriotic.

*

Copiii, aşezând "comoara" pe scenă

Copiii, aşezând “comoara” pe scenă

*

În treacăt fie spus, Domniţa Ruxandra a trăit până spre anul 1590 (n-am chef să caut şi să aflu exact când), şi ce vă închipuiţi că aveau să descopere în lada ei de zestre copilaşii pe care-i spală pe creiere Nechifor şi Sinescu, via Burgheaua? Nu ştiţi, aşa cum nu ştiţi nici măcar cine-i Burgheaua? Staţi să vi-l arăt!

*

Scula lui Nechifor (în sensul de "obiect de preţ"), mahărul tocării banilor "turistici"

Scula lui Nechifor (în sensul de “obiect de preţ”), mahărul tocării banilor “turistici”

*

Bineînţeles că nu am trucat fotografia. În fond, slugărnicia nici nu se poate truca. Te naşti cu ea sau nu şi gata.

*

Lădoiul cu “comoara” a zăcut pe scenă, în faţa pompierimeo-popimii, până s-a dumirit cineva că trebuie deschisă, iar o neghiobie, dacă e săvârşită de copii, puşi la cale de javrele politruce, pare doar o poznă nevinovată.

*

"Comoara", în faţa soborului de spovedalnici

“Comoara”, în faţa soborului de spovedalnici

*

Copilaşii, scoţând din lada de zestre a Domniţei Ruxandra... Tricolorul (s-o fi prăsit în creieraşul contemporan al răs-răs-străbunului lui Nechifor)

Copilaşii, scoţând din lada de zestre a Domniţei Ruxandra… Tricolorul (s-o fi prăsit în creieraşul contemporan al răs-răs-străbunului lui Nechifor)

*

Imediat după, Tricolorul a fost preluat de pompieri, că doar, în 13 septembrie, îşi sărbătoresc ziua. După care, pentru că a fost dihai pângărit în zilele noastre, flamura sfântă a câtorva generaţii de români, care au murit pentru Tricolor (nu pentru ţară, căci ţara a aparţinut, pururea, politrucilor, nu celor care au tot murit pentru ea), a fost… sfinţită!

*

Sfinţirea Tricolorului

Sfinţirea Tricolorului

*

"Comoara", cu spovedalnici şi tălănci dhoro-bucovinene

“Comoara”, cu spovedalnici şi tălănci dhoro-bucovinene

*

Între timp, puhoi de politruci judeţeni făceau cruce. Veniseră să-i vadă peisajul şi nicidecum viceversa, apoi aveau să şi evolueze scenic ca drâmbaci (vi-i arăt, îndată).

*

Halal de bietul Tricolor!

Halal de bietul Tricolor!

*

Apoi, unde nu s-au pus pompierii şi popii de cântat (inclusiv “Drum bun, toba bate”, al lui Ştefan Nosievici, al cărui mormânt, de la “Sfântul Ioan”, a fost spulberat de popimea mai veche, dar la fel de patriotică. Halal să le fie!


Nu ştiţi ce să alegeţi? Vă ofer un candidat!

Un candidat, pentru sfârşitul lui octombrie 2014

Un candidat, pentru sfârşitul lui octombrie 2014

*

Pentru că, de ani şi ani, se tot toacă bani pentru prefăcătoria de-a teatrul, la Suceava (numai ultima escrocherie a costat vreo două miliarde, bani europeni), am decis, împreună cu câţiva prieteni, să demonstrăm că nimic nu e mai simplu de înfiinţat, în târgul lui cremene, decât un teatru şi că poţi aduce publicul sucevean în sălile de spectacol, dacă îi oferi exact ceea ce îi trebuie.

*

Marcel frac pe scari

*

Şi, cum vrem, în acest demers, ca totul să ne aparţină (ca să putem dărui), am scris o poznă umoristică, iar de miercuri, Marcel Horodincă, Georgel Mihalciuc, Maricica Davidiuc, Ionel Davidiuc, Alexandru “Teiu” Teişanu şi (sper eu), Nicu Nuţu, încep repetiţiile la masă, cu premeditarea ca, în maximum o săptămână (după aceea), să putem trece la repetiţiile la scenă, ocazie cu care vom integra în spectacol şi câţiva instrumentişti, şi o bună parte a corpului de balet (fetele) a Ansamblului “Ciprian Porumbescu”.

*

Arnold cu pahar

*

Imaginile de mai sus reprezintă câteva dintre afişele panourilor de afişaj din decor. Comedia, scrisă conform logicii “dacă-i bal, bal să fie”, este o satiră surprinzătoare la adresa întregii clase politice româneşti, dar fără “ţinte” partizane, în care numai umorul spumos contează, deşi, în subtext, se poate descifra un conţinut editorialistic dens şi acid. Sper să fie sănătoşi toţi cei din distribuţie, să nu avem piedici prea mari din partea binevoitorilor şi, atunci, între 20 – 23 octombrie, vom programa premiera comediei “Gloria senatorului Horodincă”, şi ca o probă că, dacă există voinţă şi pasiune, nimic nu se poate face mai lesne decât un teatru.

*

Cum sunt un individ orgolios, vă promit că veţi avea o premieră măcar egală valoric cu recenta ediţie a festivalului de rock.

*

Ion Drăguşanul


Purtat prea mult (Worn Out)

Andi Drăguşanul, cântând Worn Out

Andi Drăguşanul, cântând Worn Out

*

Pentru că îl tot rugasem să-mi traducă măcar o parte dintre cântecele lui, Andi mi-a făcut pe plac şi mi-a trimis nişte traduceri cuvânt cu cuvânt (în engleză, cântecele lui au şi rimă). Când le-am citit, mi s-a spulberat sufletul în patru zări şi, ca să pricepeţi cum şi de ce, vă reproduc, în traducere, textul celui mai recent cântec al lui Andi, cântat, pentru prima dată, la BUCOVINA ROCK CASTLE 2014, piesa Worn Out:

*

Topirea s-a sfârşit într-un final

o lume ruptă

ca şi tot ceea ce simt,

cruci pe care m-am pus singur,

găuri de cuie în braţele mele;

sunt tot ce-a mai rămas de oferit

aşa că nu ştiu cum pot fi de ajutor pentru tine.

Cum pot fi de ajutor pentru tine?

*

Şi-acum mă tem de cădere, nu mai am nimic, totul e purtat prea mult,

îmi vei purta tu inima şi mă vei aştepta? Eu, cel întârziat, raiul a încetat să mă mai urască,

vei putea străpunge cerul cu vocea ta, şi să strigi numele meu

ce e purtat prea mult? Sunt purtat prea mult.

*

Secrete, desluşindu-se în mine,

nu mă vor părăsi niciodată,

dansez pe pământ cutremurat

mase de oameni trec

ca să închine paharul

pentru visele în care eram odată;

am să mă prefac că-i urmez

şi am să plec mâine

să dau naştere unui nou început

luptând, întotdeauna derulând,

punându-mi mintea la orice

îmi aduce vindecare.

*

Şi-acum mă tem de cădere, nu mai am nimic, totul e purtat prea mult,

îmi vei purta tu inima şi mă vei aştepta? Eu, cel întârziat, raiul a încetat să mă mai urască

vei putea străpunge cerul cu vocea ta, şi să strigi numele meu:

Ce e purtat prea mult? Sunt purtat prea mult.

*

Vei umple vidul cu inima ta? Pentru că eu nu voi găsi niciodată o cale

vei urca tu scările pe care eu le voi rata? Pentru că eu nu voi găsi niciodată calea

îmi trag ultima suflare şi nu am mai rămas cu nimic, vei cădea şi tu la fel?

Sunt purtat prea mult, eşti purtată prea mult!


Nemernici în alb, la Spitalul Judeţean Suceava

*

În ultima duminică din august, un reputat artist plastic profesionist din Suceava a călcat strâmb pe o treaptă, a căzut şi a avut o ruptură de os la umărul drept.

*

Cum era şi firesc, a plecat la “urgenţele” Spitalului Judeţean “Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava şi, după consultare, pictoriţei i s-a spus că trebuie să revină luni, când va fi internată şi operată. I s-a spus, dar nu înainte de a i se preciza că va avea nevoie de nu ştiu ce tijă, care o s-o coste 2.500 lei (25 milioane vechi).

*

În ultima luni de august, pictoriţa a fost internată, iar marţi, spre prânz, o echipă medicală i-a citit fişa, apoi a programat-o la operaţie… peste două săptămâni, precizându-i, iar, că tija o s-o coste 2.500 lei. Şi au zvârlit-o ăia, ciracii în halate ai Sfântului Sucevei, în stradă.

*

Disperată, pictoriţa a plecat, urgent, la Bucureşti, unde, imediat ce a ajuns la Spitalul “Foişor”, a fost operată de către un renumit profesor universitar. Tija, care, la Suceava, costă, cică, 2.500 lei, la Bucureşti nu a costat nimic. Şi nici şpagă nu i s-a cerut. În fond, intrase pe mâinile unui chirurg profesor universitar, nu pe mâinile unui preţios cârpaci de Suceava.

*

Aflând povestea, din gura pictoriţei, gândul m-a dus, mai întâi, la procuratură, care habar nu am de ce nu deparazitează spitalul de cârpacii în halate albe. Apoi, ca tot românul resemnat, mi-am amintit (şi am zâmbit amar), o epigramă (că doar nu aveam să-mi aduc aminte de Nechifor sau de Brădăţan), pe care am scris-o, în urmă cu vreun deceniu, despre lipsa deşertică de umanism din Spitalul Judeţean “Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava:

*

Sunt condiţii minunate

în spital, căci creştineşte

sfântul iartă de păcate,

iar dom’ doctor… mântuieşte!