Penibila băşcăşie “Produs în Bucovina”

Poarta electorală a unui penibil “produs” în Bucovina

*

Astăzi, vineri, 26 septembrie 2014, la orele 12,00 fix, în lunca Sucevei a debutat târgul de toamnă al produselor agricole sau, cum i s-a mai zis, Festivalul “Produs în Bucovina”. Prin faţa tarabelor, doar presă, trepiede ale operatorilor deja montate, câţiva directori ai instituţiilor subordonate Consiliului Judeţean şi câţiva salariaţi ai instituţiei cu pricina, pâlcuri-pâlcuri de primari, toţi în aşteptare plictisită, în vreme ce, pe un trotuar din faţa mall-ului din lunca Sucevei, fanfara din Calafindeşti cânta de mama focului.

*

Fanfara din Calafindeşti

*

*

Tarabe multe, cu artizanat, cu fructe şi legume, cu brânzeturi şi produse din carne, cu miere ecologică, cu siropuri şi must, dar public ioc.

*

Pustietatea din faţa fanfarei

*

Tarabe ale artizanilor, luate în evidenţă de managerul Viorel Varvaroi

*

În cele din urmă, splendida fanfară din Calafindeşti a urcat pe scenă, în faţa scenei zărindu-se nişte forme ciudate, pe care, miop cum sunt, le-am presupus drept capete decizionale ale conducătorilor oraşului şi judeţului nostru, dar care, după cum aveam să constat la prelucrarea imaginilor, par a fi doar nişte bostani. Ceea ce, în fond, cam tot aia înseamnă.

*

Din vecinătate, de lângă cabina de sunet a colegului meu Dănuţ Lungu, primarul Calafindeştilor, domnul Loghin, privea mândru la înnăscuţii muzicieni ai obştii sale, la care doar sucevenii nu se înghesuie să-i asculte, mai ales când e pe gratis.

*

Fanfara din Calafindeşti, pe scenă

*

Fanfara şi capetele decizionale ale oraşului şi judeţului

*

Primarul Calafindeştilor, domnul Loghin

*

Primarul Calafindeştilor şi Gabriela Teişanu

*

Colega mea Gabi Teişanu, care, împreună cu Oana-Maria Sârbu-Botezat, se ocupă de manifestare, din punctul de vedere al aportului folcloric, este o mamă atât de fericită încât nici nu bagă de seamă în ce pustietate, în ce pâclă a indiferenţei nesimţite a fost îmbrâncit folclorul. În fond, ca mamă, are tot dreptul să vadă numai partea luminoasă a zilei, din moment ce fata ei, Maria, este, din această toamnă, studentă la Arte Plastice, în Cluj-Napoca, în clasa celui mai bun profesor din ţară.

*

Domnul Loghin, Gabi Teişanu şi Oana-Maria Sârbu-Botezat

*

Nu am ce fotografia, pentru că evenimentul încă nu e eveniment. Dar va fi, îmi spun, trăgând cu ochii la media deontoloadă (dar oloagă rău!), care freamătă, ici-colo, de nerăbdare. Fac, totuşi, poze la întâmplare şi, de câte ori mă întorc la fanfara din Calafindeşti (nu întâmplător se cheamă “Trandafirul”), trăiesc senzaţia că aş face prima fotografie cu ei.

*

Un spectacol muzical de excepţie, dar fără spectatori

*

Un concert pentru… bostani!

*

În gând am vârtejuri de cuvinte nu tocmai pioase la adresa cabotinilor Nechifor şi Lungu, dar tac, tac, tac şi doar caut perspective, care să-mi salveze cât de cât foto-reportajul despre nimic şi nimicnicie.

*

Nimic şi nimicnicie

*

Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe, pentru că oamenii din faţa tarabelul nu sunt cumpărători, ci diverşi funcţionari, chemaţi cu anasâna, să se ocupe de mofturile culturnico-electorale ale lui Nechifor. În celălalt spaţiu, unde s-au instalat, deja, trepiedele, urmează să se întâmple marea vizită a lui Nechifor, care va costa din produse (dacă şi mâine se simte bine, poate cumpăr şi eu câte ceva de la tarabele de la care avea să guste el).

*

Spaţiul aşteptătorilor lui Nechifor

*

Din mers, mai fac vreo câteva poze, poate că şi din compasiune faţă de oamenii care vor pierde trei zile de pomană, participând la un eveniment-neeveniment, la o prosteală publică obişnuită.

*

Alte păpuşi, de data asta artizanale

*

Păpuşile politice ale lui Nechifor, cu Atanasie Nistor moţ

*

Păpuşile mediatice, în fundal

*

Fanfara cântă mai departe…

*

Nechifor e aşteptat cu pâine şi sare, în vreme ce eu întâlnesc un prieten drag mie, pe Dragoş Juravle. Glumim, eu spun o puzderie de răutăţi, dar de înjurat nu înjur, deşi mă uit chiorâş la media deontoloagă, care pupă unde a mai scuipat, dar niciodată şi invers. Ceea ce e bine. În următoarele seri, doamnele Nechifor, Sinescu, Lungu, Donţu etc. vor putea privi cu mare drag la ecranele televiziunilor locale, specializate în producerea de plăceri estetice pentru familiile parvenite ale dragei noastre urbe.

*

Dar Nechifor nu mai vine…

*

Dragoş Juravle

*

Pâine şi sare

*

Vin conducătorii!…

*

În sfârşit, agitaţie! Tibi Bujdei şi Oana Şlemco, deontologi, tataie!, schimbă ultimele informaţii şi dau năvală la năvală. Eu, după ei, că doar am tras cu urechea şi-am prins de veste că vine şi un trepăduş de la Agricultură, să guste, cu Nechifor şi cu “in-dependentul” Lungu, din minunăţiile culinare bucovinene.  Trupeş cum sunt (ca să nu spun gras), nu încap printre membrii camarilei mediatice a lui Nechifor, aşa că mă descurc şi eu cum pot, pozând aleşii ba printre cosiţe minunate, ba printre urechi clăpăuge de lingăi de presă deontoloagă. Mă observă Donţu şi nu-i place (cred că tocmai cugeta la Constituţie şi l-am disturbat!), mă observă şi Sinescu, iar drept dovadă îmi şi zâmbeşte, schiţând un salut; mă observă, desigur, şi ginerele lui Hanuşteac, dar se face că plouă… Nu ştiţi cine e Hanuşteac? Fostul mare mahăr bolşevic de la pajişti şi chiolhane, care era bun prieten cu Mîrza şi, pe acest considerent, Mîrza i-a angajat ginerele ca pozar judeţean. Iar dacă Nechifor a ajuns din pozar preşedinte de Consiliu Judeţean, eu… eu încep să plâng de mila acestui popor bucovinean, atât de brav şi de mândru cu identitatea lui de pui de dihor!

*

Buluceală mediatică pe sosirea aleşilor

*

Donţu-Constituţie, zărindu-mă peste ţestele lustruitorilor lor

*

Presă deontoloagă

*

Nechifor gustând un produs bucovinean

*

Aici, la chestia cu gustatul, trebuie să intervin şi narativ. Şi asta nu numai pentru că izbutisem, printre cosiţele femininelor deontoloage, să-l pozez pe importantul personaj judeţean – ceea ce, în fond, înseamnă şi o reuşită. Dar, dacă priviţi cu atenţie, în vreme ce prefectul Sinescu râde saţios, Nechifor se cam strâmbă, deloc săţios, aşa că, dacă mâine nu se simte bine, merg şi-mi notez numele producătorului, ca nu cumva să cumpăr, vreodată, de la el. Dacă Nechifor rezistă, s-ar putea să cumpăr şi eu.

*

Altă buluceală mediatică

*

Marşul gustativ triumfal al lui Nechifor

*

În stânga lui Nechifor, se poate zări trepăduşul ministerial agrar, iar în spate, “in-dependentul” Ion Lungu. De data asta, fără sarmale.

*

De ce zâmbeşte părintele judeţean al Constituţiei, Donţu?

*

Trepăduşul ministerial agrar

*

Gata! Dacă l-am pozat şi pe gâgâ ăla de la Bucureşti, mi-ajunge; pot să mă retrag. Aşa că îmi fac loc prin înghesuiala de primari, care cotropise incinta înjghebatei pieţe, şi mă întorc la spectacol, cu speranţa că, măcar de ochii lumii, penibilii băşcălioşi vor poposi cât de cât. Numai că, în faţa scenei, pe care calafindeştenii cântă de trezesc şi morţii din mormintele satelor de pe dealurile megieşe, întâlnesc acelaşi pustiu de adineaori. Un adineaori care a durat o oră şi jumătate.

*

Spectacolul, în timpul vizitei gustative

*

Lângă scenă

*

Lângă scenă, doar colegii mei, mişcându-se, ca să nu îngheţe cu totul, şi întrebându-se când şi dacă vor veni aleşii ca să facă deschiderea oficială a târgului şi să înmâneze diverse diplome cetăţenilor păcăliţi cu cartoane ca să participe la o astfel de mascaradă.

*

Colegii mei, mişcându-se pentru a scăpa de frig

*

Oana-Maria Sârbu-Botezat

*

Oana şi Dănuţ Lungu

*

Fanfara “Trandafirul” din Calafindeşti

*

Cartonul de păcălit participanţii

*

Donţu, Lungu, Sinescu şi Nechifor, ascultând concertul

*

Alexandru Negrea şi Gabriela Teişanu, verificând diplomele

*

Negrea, Teişanu şi Lungu

*

Sculptorul Cramariuc

*

Sculptorul brezean Cramariuc a avut o zi bună, la Târgul “Produs în Bucovina”. A vândut o… lingură! Atât, doar o lingură.

*

Alte măşti bucovinene

*

Pustiu

*

Tot pustiu

*

În aşteptarea aleşilor

*

În sfârşit, pe la orele 14,00 trecute fix, sosesc aleşii, iar fanfara întrerupe, brusc, melodia în derulare, pentru a-i întâmpina, ca la nuntă, cu un “Mulţi Ani Trăiască”. Aleşii vin turmă, după Nechifor şi, cum Nechifor ignoră scena şi fanfara de pe ea, le ignoră şi aleşii, care cârmesc la stânga, după Nechifor, precum turma după berbec şi se tot duc, dracul ştie unde – că eu nu-s deontolog de presă, să mă pseudo-intereseze bulibăşeala de-a viitorul luminos, sub Ponta, via ministerul agriculturos spre fondurile europene.

*

Uraaa, sosesc aleşii!

*

Aleşii, pe zebră

*

Turma de mediatici şi de primari, după berbec

*

Mulţi, vorba lui Lăpuşneanu

*

Şi trec, şi trec…

*

Şi iar trec

*

Trec turmatec, după berbecul mioritic

*

Şi fanfara cântă, cântă, preocupată doar de ceea ce sloboade în văzduh. E iarăşi pustiu, dar parcă şi mai pustiu a fost atunci când au trecut ăştia, ăia ai lui Nechifor şi ai lui Bujdei, ăia, şmecherii, osânzoşii clipei dintr-o veşnicie de osânzoşi la fel de insensibili şi de vegetativi.

*

Pustiul de după pustiul cu trecători

*

Ziua Recoltei

*

Mere şi cântec

*

După câteva ceasuri de cântat în frig şi în pustiu

*

O manifestare de care sucevenii nu au nevoie

*

Simboluri ale însingurării

*

Artişti umiliţi de măruntacii Nechifor şi Lungu

*

Penibila băşcălie “Produs în Bucovina”

*

Doi pescari îşi fac, reciproc, poze, cu fanfara din Calafindeşti în fundal. Cultura tradiţională, redusă de Nechifor la statutul de lăutar, obligat să îţi cânte şi căruia, eventual, îi lipeşti o bancnotă în frunte, pare să accepte umilirea. Treaba ei! “Cine poartă jugul şi-a trăi mai vor, / Merită să-l poarte, spre ruşinea lor”, sublinia, cândva, Bolintineanu.

*

Urâtă zi! Atât de urâtă, încât parcă ar fi plagiat urâţenia personajelor Nechifor şi Lungu.

*

*

În parcarea mall-ului, puzderie de maşini. În incinta mall-ului, puzderie de oameni, veniţi la cumpărături. Locul culturii tradiţionale nu este într-un astfel de loc, nu este cel de divertisment ieftin pentru clienţii puzderiei de magazine din mall. Cultura tradiţională, cu toate degenerscenţele sale, nu merită o astfel de umilire. Dar, oare, în ţara asta, mai contează şi altceva în afară de victoria lui Ponta în alegeri?