Comorile Muntelui: Fluieraşul
*
Cel mai vesel cetăţean al muntelui, un fluieraş din Stulpicani, “dublând”, fără odihnă, din culise, fiecare cântec de pe scenă. Şi o făcea meşteşugit şi netrucat, de parcă muntele alesese să respire prin el.
*
Cel mai vesel cetăţean al muntelui, un fluieraş din Stulpicani, “dublând”, fără odihnă, din culise, fiecare cântec de pe scenă. Şi o făcea meşteşugit şi netrucat, de parcă muntele alesese să respire prin el.
*
Splendid acest fecioraş din Poiana Ştampei, care, la fiecare început de cântec, pe scenă, îl repeta, discret, cu trompeta sa.
*
Am exagerat, desigur, pentru că primarul Bogdan, cel care transformă Mestecănişul într-o imensă groapă de gunoi, a mai amplasat două bude şi sub scenă (ca să le treacă pofta de mâncare artiştilor şi tehnicienilor), iar în Pojorâta exista şi vreo şapte-opt fose ecologice. În rest, la fiecare casă, conform tradiţiei milenare, câte o groapă mică, în care e amplasată câte o găleată, care se goleşte şi se spală, la două-trei zile, în apele legendare ale râului Moldova. Cine nu mă crede să verifice, apoi să dea cu pietre în funcţionărimea drâmbace de mediu.
*
Când Constantin Irimia, orbit de strălucirea patriotică a aleşilor dumneavoastră judeţeni, şi-a pus palma, streaşină, la ochi, n-am avut ce face şi a cătat cu obiectivul spre pustietatea cu care munţii au întâmpinat un festival folcloric de excepţie.
*
Călin Brăteanu şi GiocGonda de la Ansamblu, care habar nu am (şi nici ea) cu ce se ocupă acolo şi de ce ia ditamai salariul directorial pe lună şi pe pământ.