Somnul urnaţiunii naşte monştri I
Dan Diaconescu: Pâine v-am dat, urmează resturile!
*
Cântec de îmblânzit cerbii: Amedeiei Viţega
*
Am existat şi m-au durut durute
mărturisite stelelor de ierbi,
erau atâtea lucruri începute,
dar mă vânau din ceruri nişte cerbi,
ei slobozeau din coarne anotimpuri,
iar gheaţa vremii şubredă, subţire
avea să-alerge caii mei pe câmpuri
*
Vânt despletit în crâncenă neştire,
iar mai apoi am poposit în casă
ţinând s-aprind în taină lumânări,
erau atâtea de trăit, dar lasă,
gromovnicul arată depărtări,
aşa că mă topesc. Şi nu-mi mai pasă.
A început campania prezidenţială?
Şi prin vot vă puteţi sinucide!
*
În largul patriei natale
cu mioritică mulţime
şi urnele electorale
ucid, de-o vreme, cu cruzime!
Primarul Ion Lungu rămâne independent!
Ion Lungu: Am vrut sî ma fac independent, ca sî ciu în tăti partidili…
*
Explicaţie să fie
dacă din condei o-ntorc
şi v-arăt o jucărie,
care-mi place, deşi-i porc?
Cântecul de apoi: lui Constantin Severin
*
Cămaşa umbrei îmi striveşte-n taină
orgoliul meu de muritor supus,
nu mai e loc de suflet pe sub haină
sau de vreun trup, pe care să-l fi dus
târziului ofrandă şi blestemul
amiezilor din mine triumfale,
nu mai e timp ca să-mi cioplesc poemul
tot în cireşii văilor natale,
iar mai apoi, când pâcle au să vină,
n-am să mai zvârl cu pietre în zenit
*
Strivind în stele ultima lumină,
ecoul vag în care-am asfinţit
vânând ninsori, muşcând din vinul tare
eternele lui zvâcnete cereşti:
rănit de gestul simplu de-nchinare,
iar o să caut umbra-n care eşti
nimic divin, ci doar ameninţare.