Comorile munţilor şi serviciile de spovedalnici
Descoperitorii comorii Domniţei Ruxandra
*
Astăzi (sâmbătă, 13 septembrie 2014), am fost să văd “Comorile Muntelui” şi am rămas plăcut surprins de concepţia de spectacol, exprimată în scenă de Călin Brăteanu. Dar pe el lăsaţi că îl laud mâine!
*
Habar n-am ce minte îngustă de utecist a conceput tolomăceala numită “Comoara Domniţei Ruxandra”, care părea să înceapă fain, cu doi copilaşi, care înşfăcau, de lângă budele ecologice de sub scenă, lădoiul cu comoara.
*
Doi copii nevinovaţi, într-o tolomăceală utecistă
*
Copilaşii, în cuminţenia lor exemplară, au dus lădoiul pe scenă, unde cele două servicii speciale de spovedanie, popimea şi ministerul de interne, duhneau de pohta cântatului înalt prea sfânt patriotic.
*
Copiii, aşezând “comoara” pe scenă
*
În treacăt fie spus, Domniţa Ruxandra a trăit până spre anul 1590 (n-am chef să caut şi să aflu exact când), şi ce vă închipuiţi că aveau să descopere în lada ei de zestre copilaşii pe care-i spală pe creiere Nechifor şi Sinescu, via Burgheaua? Nu ştiţi, aşa cum nu ştiţi nici măcar cine-i Burgheaua? Staţi să vi-l arăt!
*
Scula lui Nechifor (în sensul de “obiect de preţ”), mahărul tocării banilor “turistici”
*
Bineînţeles că nu am trucat fotografia. În fond, slugărnicia nici nu se poate truca. Te naşti cu ea sau nu şi gata.
*
Lădoiul cu “comoara” a zăcut pe scenă, în faţa pompierimeo-popimii, până s-a dumirit cineva că trebuie deschisă, iar o neghiobie, dacă e săvârşită de copii, puşi la cale de javrele politruce, pare doar o poznă nevinovată.
*
“Comoara”, în faţa soborului de spovedalnici
*
Copilaşii, scoţând din lada de zestre a Domniţei Ruxandra… Tricolorul (s-o fi prăsit în creieraşul contemporan al răs-răs-străbunului lui Nechifor)
*
Imediat după, Tricolorul a fost preluat de pompieri, că doar, în 13 septembrie, îşi sărbătoresc ziua. După care, pentru că a fost dihai pângărit în zilele noastre, flamura sfântă a câtorva generaţii de români, care au murit pentru Tricolor (nu pentru ţară, căci ţara a aparţinut, pururea, politrucilor, nu celor care au tot murit pentru ea), a fost… sfinţită!
*
Sfinţirea Tricolorului
*
“Comoara”, cu spovedalnici şi tălănci dhoro-bucovinene
*
Între timp, puhoi de politruci judeţeni făceau cruce. Veniseră să-i vadă peisajul şi nicidecum viceversa, apoi aveau să şi evolueze scenic ca drâmbaci (vi-i arăt, îndată).
*
Halal de bietul Tricolor!
*
Apoi, unde nu s-au pus pompierii şi popii de cântat (inclusiv “Drum bun, toba bate”, al lui Ştefan Nosievici, al cărui mormânt, de la “Sfântul Ioan”, a fost spulberat de popimea mai veche, dar la fel de patriotică. Halal să le fie!