MICA PUBLICITATE: pierderi liberale
Ştefan Alexandru Băişanu: O să revin în opoziţie, dacă opoziţia va ajunge la putere!
*
Îmi făcusem speranţe cu băiatul ăsta, descifrând în Ştefan Alexandru Băişanu un politician atipic: instruit, creator, deşi în limitele unei imaginaţii grăbite, de care părea să se tot scuture, deschis la suflet. S-ar părea că şi el nutrea faţă de mine un oarece respect, fiind, în afară de regretatul Constantin Sofroni, singurul politician care obişnuia să mă mai viziteze şi pe la domiciliu, în “bucătăria micuţă” (după el, nu şi după PIM, care-i sesizează şi insolitul, şi modernismul), în care îmi am biroul de scris (din pricina fumatului), dotat cu toate ustensilele.
*
Veştile de ultimă oră, vehiculate prin presă, prefer să nu le comentez, deşi regret enorm că Ştefan Alexandru Băişanu a eşuat aidoma personajului dintr-un cântec al fiului meu, Andi:
*
Se spune ca mântuirea nu-i chiar atât de dulce,
Am auzit că nu ar mai fi loc şi pentru mine,
Îmi crestez iluziile în ochii străinilor,
Cuprins ca un orb la vânare de îngeri;
Am auzit că n-ar mai fi loc şi pentru mine.
