Românii au de ales şi de cules!
Românul: Nevastă, proastă recoltă avem în anul ăsta: varză, varză şi iar varză!…
*
Cântecul de a doua zi: lui Alexandru Pînzar
*
A doua zi au fost urcat pe cruce
licărul slab al unei amintiri
extaziaţi de drumul care duce
xenomania ierbilor subţiri
atât de des în cuiele ciudate
nevolnic străpungând în alte mâini,
dar erau orbi, cu minţi aplatizate
rupeau din ceruri creanga cu lumini
uitând că e târziu chiar şi în moarte
*
Pentru orbiri în largul univers
în care plânsul filelor de carte
nu mai arată calea pentru mers,
zadarnic, deci, a fost a doua zi,
arsura universului a şters
risipitor instinctul de a fi.
Românul e voteaz la beţie!
Traian Băsescu: V-am spus eu că Ponta e un pisicuţ?
*
Urmaş semeţ de daco-geţi
(în rest, nimic nu mai contează),
românul are şapte vieţi,
dar şi le pierde… când votează!
Cântec cu fructe: Ramonei Medeleanu
*
Rostogolisem cerul pe cămaşă,
apoi îl înnodasem cu migală
mizând pe fructe, când o uriaşă
orbire-n univers a dat năvală
nimicitoare, lacomă, ostilă,
acoperind în negură lumini,
*
Muşcând din măr şi fremătând de milă
eu doar ţineam o muşcătură-n mâini;
dorind să văd deasupra, iarăşi, stele
eternizând speranţe pământeşti
luam în pumni doar fructele rebele
ecou să zvârl pe bolţile cereşti,
apoi priveam cum fructele înclină
aceeaşi creangă cosmică pe cer,
noapte de noapte aşteptam lumină
uitând că sunt ursit numai să sper.
Cântecele, prin fundaţiile neamului judeţean
Copii, aduşi cu arcanul la dezgustat de folcloroase
*
Există, în suceava, câteva fundaţii, cu nemoteiuri ale politrucilor judeţeni, care s-au înfipt căpuşă în cultură şi-i sorb, odată cu importante fonduri europene, şi sângele ei cu nesaţ. Vreo două găşti de şmecheraşi nemotei din ăştia, de pildă, ocupă cele mai bune săli ale Centrului Cultural “Bucovina”, plătind simbolic, în vreme ce cursurile Şcolii de Arte “Ion Irimescu” se desfăşoară prin subsoluri vag salubrizate sau printr-o jalnică alternanţă de cursuri.
*
La ce cântă cetăţenii Varvaroi şi Băiţan? La fluierul… piciorului.
*
Fundaţiile nemoteiurilor judeţene se nutresc, de regulă, cu bani europeni. Fac proiecte şi, fără să plătească, se folosesc şi de logistica instituţiilor de cultură şi de mişcarea culturală pe care aceste instituţii o gestionează, ba şi de o părticică din bugetul cultural judeţean. Bineînţeles că ştabii culturnici, duşi pe scenă şi arătaţi publicului ca la bâlci, se simt bine. Sunt oameni judeţeni importanţi, e firesc să-i vadă poporul telemediatic şi viitorimea buşită în sală cu autoritatea didactică a celor care nu ţin cont şi de opţiunile lor artistice.
*
Onoratul cârmuitorism cultural judeţean, aplaudând cu decenţă
*
Cea mai recentă umilire a culturii instituţionale (şi nu numai!), ca să nu mai vorbesc de copilaşii capturaţi în folcloroase (imaginea e mai mult decât sugestivă!), sub pretext de cântece ale neamului, s-a produs şi în aceste zile. Am asistat, an după an, la slugărit instituţional în favoarea devoratorilor nătângi, dar şmecheri şi cu unchi politici, de fonduri europene. Chiar nu pricep cârmacii noştri că, dacă vor tot accepta hamul, se spulberă şi bruma de utilitate a actelor lor decizionale?